Mă văd obligat să fiu de data asta în dezacord cu opiniile domnului profesor Cristian Diaconescu, o persoană ale cărei comentarii le apreciez în mod constant. Într-o analiză recentă a vizitei președintelui Macron, domnul Diaconescu afirmă: "Erorile politice și lipsa de profesionalism economic nu se decontează prin diminuarea capacității defensive a unui stat, iar cei ce s-ar gândi la așa ceva își asumă o mare răspundere".
O, ba da! Volens nolens, erorile politice și lipsa de profesionalism se decontează și se vor deconta într-un fel sau altul de către capacitatea defensivă a țării. Pentru că forța de apărare a țării nu poate să rămână deconectată de calitatea guvernanței țării. Iar marea răspundere și-o iau în primul rând cei care fac erori politice și dovedesc o lipsă de profesionalism economic.
Pentru că la urmă urmei nu este vorba doar de câți bani cheltuim pe apărare. În momentul în care mii de militari părăsesc armata la apogeul carierei profesionale din cauza unui cadru legal prost gândit de la bun început, este o decontare prin diminuarea capacității defensive. Atunci când bugetul țării se micșorează constant în raport cu mărimea economiei este și asta tot o decontare prin diminuarea capacității defensive, care va fi finanțată din ce în ce mai greu. Când investițiile publice trenează, va atrage și asta o decontare. Migrarea tinerilor din România din cauza lipsei de încredere în viitorul țării este și ea o decontare prin diminuarea capacității defensive a deciziilor economice și politice proaste.
Câte țări cu adevărat democratice, sărace, dar cu armate puternice cunoașteți? Eu nu prea știu niciuna. Și explicația cred că e simplă. Într-o țara democratică, în momentul în care povara cheltuielilor militare devine prea mare, în dauna altor sectoare vitale pentru populație, educație, sănătate, infrastructura etc., mecanismele democratice intră în funcțiune pentru a reduce excesele. Până la urmă, înainte de a fi apărată, populația își dorește un trăi decent.
Din acest motiv, cheia unei armate puternice într-o țara democratică stă în puterea economiei și în calitatea deciziilor economice pe care le ia acea țara. Văd în acest context tentative de a priva companii de stat de calitatea unui management ales pe criterii de performanță, pe motiv că au o importanță strategică pentru apărare. Ce să înțeleg de aici, că numirea pe alte criterii decât cele de performanță manageriala le va face mai puternice și mai pregătite în caz de război?
Este o glumă… E suficient să ne uităm în urmă că să vedem o lungă listă de eșecuri ale firmelor de stat care au ajuns falite tocmai datorită modului în care a fost numită guvernanța lor. Firmele în sapă de lemn cu greu contribuie la apărarea unei tari…
Deci lipsa unor criterii de alegere a managementului pe criterii de performanță nu va face decât să asigure incapacitatea lor de a funcționa la parametri maximi în caz de necesitate. Și unii se întreabă pe bună dreptate: e vorba într-o astfel de decizie doar de niște interese meschine sau de de interese cu bătaie mult mai lungă?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.