Interviu cu neurochirurgul Ionuț Gobej. „Rezistența noastră la Spitalul Colentina? Mai bine nu mai operez nimic toată viața decât să omor un om că n-am avut un fir”

Primarul Capitalei, Gabriela Firea, a avut ieri o discuție cu neurochirurgii Ionuț Gobej și Dorin Bica și a postat mai multe fotografii de la întâlnire pe Facebook.

„Ne-am gândit ce înseamnă rezistența noastră în Spitalul Colentina. Dacă mai rezistam însemna să facem compromisuri în actul medical. Și nu vrem să facem asta, n-am făcut-o niciodată și... mai bine nu mai operezi nimic toată viața decât să omor un om că n-am avut un fir. E simplu”, spune doctorul Ionuț Gobej, până luni dimineață neurochirurg în echipa Spitalului Colentina.

Împreună cu colegul său, doctorul Dorin Bică, alături de care a fondat, în mai 2015, Secția de Neurochirurgie a Spitalului, Gobej a demisionat de la Colentina. Iar motivele le-au enumerat, pe scurt, în demisia postată și pe Facebook. Practic, erau aceleași care i-au făcut pe cei doi medici să vorbească și în februarie 2017, când la conducerea spitalului a venit Silvi Ifrim, numită în funcție de primarul Gabriela Firea: „Termenii proiectului Neurochirurgie Colentina s-au schimbat dramatic”, scria Gobej în hârtia ce primise la Registratură numărul 15123 / 04.09.2017. O hârtie care va rămâne în mapa managerului pentru că, spune medicul, nimic nu îl va face să revină asupra deciziei luate: „Ar fi o dovadă de neseriozitate dusă la extrem ca peste o săptămână să îmi retrag demisia. E ceva exotic. Nu mă caracterizează”.

Afirmația vine la scurt timp după întâlnirea pe care Gobej și Bică au avut-o luni după-amiază cu primarul Capitalei, Gabriela Firea. Într-o discuție telefonică, Ionuț Gobej (37 ani) vorbește pentru Republica despre „schimbarea macazului”, despre secția de neurochirurgie pe care a înființat-o alături de colegul și prietenul său, Dorin Bică, despre șpagă, „pedepse” și promisiunile neonorate ale oamenilor din sistemul de sănătate publică.

„Ne-am trezit pe o turnantă care a durat opt luni, dar în sens invers, spre distrugerea acestei secții, dar și a Terapiei Intensive”, asta afirmați în demisia dumneavoastră. Vorbiți despre imposibilitatea asigurării unui act medical decent, vorbiți de lipsa consumabilelor, de un banal fir chirurgical, de personalul insufficient, de un program operator normat, de hărțuire. Unele dintre motivele invocate sunt același care, în februarie 2017, v-au determinat să îi cereți public demisia managerului Silvi Ifrim. Ce s-a schimbat până astăzi?

Absolut nimic.

I-ați cerut ceva managerului? Referate, petiții..

Noi și secția de Terapie intensivă am trimis zeci de referate, - care nu au avut vreun ecou -, și le-am trimis nu doar administrației spitalului, ci și altor instituții ale statului, care au ca responsabilitate activitatea medicală în Spitalul Colentina.

Și, care au fost rezultatele?

Am avut promisiuni care până în acest moment nu au fost respectate. Nenumărate promisiuni fără ceva concret la final.

După episodul din februarie 2017, când managerul Silvi Ifrim a spus că problemele se vor rezolva în interiorul spitalului și nu în spațiul public, ați mai interacționat cu aceasta? Dumneavoastră sau doctorul Bică?

Mai mult instituțional în ultimul timp, pentru că ne-am dat seama că orice tentativă de dialog nu aduce nimic bun.

Ați simțit în cele opt luni de zile că v-ar vrea plecați din secția de Neurochirurgie?

Pot să vă spun, de exemplu, că tot vorbeam de hărțuire în demisia noastră, că a interogat persoane din Administrație că de ce nu am fost pedepsiți că nu am scris nu știu ce protocoale operatorii. Răspunsul a fost în favoarea noastră. Directorul medical a fost tot timpul în favoarea noastră și i-a explicat managerului că acele protocoale existau menționate și că, pentru a fi scrise peste tot, ar fi fost cazul să fie angajat cineva la Registratură, că nu e cazul să fim pedepsiți. Cu alte cuvinte, făcea tot ce îi stătea în putere să ne creeze probleme, să ne șicaneze. Erau controale zilnice în secțiile noastre: se numărau pacienții, se numărau paturile, de parcă dispărea cineva de la o zi la alta. Erau tot felul de rapoarte, lucruri care au dus practic la stresarea personalului și la desfășurarea activității într-o atmosferă proastă.

Credeți că programul acesta de a nu intra în sala de operații după ora 15.00 se va menține și după demisia dumneavoastră? Sau credeți că a fost o decizie asumată de management pentru a vă convinge să plecați?

Nu cred că a fost impus ca să plecăm. Cred că nu a vrut să ne creeze condițiile ca să ne desfășurăm activitatea. Acum nu știu ce au gândit: dacă vor să plecăm, dacă nu... Nu știu ce să vă răspund la întrebarea asta. Ar fi doar o părere, ceva subiectiv.

Ar fi putut fi colegi din alte secții, care să fi folosit sala în afara programului de lucru oficial?

Nu există așa ceva.

Există vreo „dedicație” pentru altcineva, ca această persoană să vină să opereze în secția de Neurochirurgie de la Colentina?

Asta puteți constata singuri.

Menționați în demisie și o a doua sală de operații la Neurochirurgie, sală care urma să fie dată în folosință anul acesta. Ce s-a întâmplat cu ea?

Proiectul inițial de la Colentina prevedea o dezvoltare etapizată. În prima etapă era o sală de operații dotată la standarde înalte, unde noi – doctorul Bica și cu mine – am început să operăm, și o a doua etapă, care prevedea alți doi neurochirurgi, care au și venit, și o nouă sală dotată plus personal angajat. Practic așa am fi putut lucra la capacitate maximă. Urma să facem și neurochirurgie vasculară. Proiectul era foarte amplu și foarte frumos, pe un trend ascendent. Și atunci era o lipsă de personal, dar nu majoră, pentru că întotdeauna am găsit înțelegere de la managementul anterior să primim personal. Managementul găsise și soluția plății orelor suplimentare și practic oamenii nu stăteau peste program să lucreze gratis pentru spital, că e Gobej mare doctor. N-am putut să tolerăm situația asta în care am fost puși din ianuarie 2017, când criza de personal s-a acutizat și nu a existat nicio voință de a angaja personal din partea managerului actual. Din ianuarie si pana in prezent a plecat un om din sectia Terapie intensiva si nu a fost angajat nimeni in loc. Practic, proiectul a fost deturnat. Dacă până atunci făcusem cazuri cu o complexitate ridicată, lucrurile au involuat până astăzi, când facem lucruri cu grad mic și mediu de dificultate. Or nu pentru asta am venit în Colentina. Am venit să facem chirurgie de înaltă performanță aici și, din păcate, termenii proiectului inițial s-au schimbat radical. Am ajuns în situația limită în care nu mai putem acorda servicii neurochirurgicale pacienților noștri în condiții de securitate pentru ei. Pentru niciunul, indiferent cât de simplă sau de complicată ar fi intervenția respectivă.

Aminteați în demisie că ați fost nevoiți să refuzați 60 de pacienți cu tumori cerebrale.

60 de pacienți cu tumori cerebrale complexe, că de refuzat au fost mult mai mulți. E vorba și de pacienți care necesitau o intervenție cât mai rapidă, adică timpul în care ar fi decedat fără intervenție putea fi și de două săptămâni. Or, noi aveam liste cu timp de așteptare de peste două luni și jumătate. Era inacceptabil să îi punem pe lista de așteptare. Iar acest timp – de două luni și jumătate – este o cauză a inexistenței personalului, a limitării programului operator, a inexistenței celei de-a doua săli de operații... Practic, toate acestea ne-au adus în situația de astăzi.

Din cei 60 câți mai trăiesc astăzi?

Nu știu să vă spun. Nu suntem singurii neurochirurgi din București. Sper pentru acești pacienți că s-au dus la alți colegi de-ai noștri. Nu i-am mai urmărit să vă putem spune vreo statistică de orice gen, pentru că le-am spus că nu putem să îi operăm și au plecat oamenii. Ce puteau să facă? Ne-a fost foarte greu să construim încrederea pacienților, să le arătăm că punem toată priceperea noastră în intervențiile pe care le efectuăm. Am avut foarte mulți pacienți în ultima perioadă și, din păcate, nu am putut să îi ajutăm. Și ăsta este un alt motiv pentru care am hotărât să ne dăm demisia. Dacă un pacient vine astăzi să îl operezi și îi spui Domne, nu pot, și mâine vine altul, poimâine încă unul, se ajunge la imaginea că tu nu poți niciodată. Și e o imagine defavorabilă nouă, o imagine pe care nu vrem să ne-o asumăm.

Vă vor urma și alți colegi de la ATI și Neurochirurgie exemplul? Vor demisiona?

Nu știu așa ceva. Demisia e un act personal. Până luni dimineață nu am discutat despre asta decât cu cei doi noi colegi neurochirurgi. Sunt tineri, au fost educați în Anglia, unul dintre ei, șapte ani, iar cel de-al doilea în Franța. Noi i-am chemat să facă ceva, nu le putem cere să ne urmeze. Este o opțiune personală. Ce îmi doresc foarte tare este ca, în al doisprezecelea ceas, factorii de decizie să ia măsurile corecte și să le creeze acestor medici condiții pentru ca ei să asigure servicii medicale normale oamenilor.

Credeți că cineva are interesul să îi facă pe medici dependenți de șpagă? Vă întreb pentru că, în secția pe care ați fondat-o la Colentina, ați afirmat că nu se dă șpagă

Nu știu dacă există sau nu un motiv. Nu mă pricep la conspirații și nici nu sunt fanul lor. Cred doar că acest obicei, acolo unde există, este dăunător atât medicilor, cât și pacienților. Medicii merită mult mai mult. Merită să-și facă meseria fără să se compromită și fără să decadă moral, și să rămână demni. Cred că mulți dintre colegii noștri care primesc atenții uneori, atunci când insistă pacienții, sunt puși frecvent în imposibilitatea de a refuza, pentru că au o familie, au o viață și nu există o altă sursă de venit. Atunci statul condamnă medicii să aibă acest comportament defavorabil, în primul rând lor, dar pe care sunt nevoiți să îl accepte pentru a trăi.

La câteva ore de la demisia dumneavoastră, conducerea Spitalului Colentina și-a manifestat „totala surprindere” față de declarațiile pe care le-ați făcut. În ceea ce privește programul de operații, precizează că acesta a fost instituit de fostul management (doctorul Bogdan Andreescu) și că nimeni nu a cerut modificarea lui.

Programul de intrare în sala de operații e nemodificat. Probabil doamna manager s-a referit la o circulară a vechiului manager, potrivit căreia nu este permisă începerea unei intervenții chirurgicale non-urgente după ora 15.00. Nu era vorba de începerea unei intervenții după ora 15.00, ci de operații care încep la 8 dimineața și se termină la miezul nopții. Despre asta era vorba. Acest lucru nu fusese niciodată interzis.

În ce condiții v-ați retrage demisia?

În nicio condiție. Ar fi o dovadă de neseriozitate dusă la extrem ca peste o săptămână să îmi retrag demisia. Nu există „Îmi retrag demisia”.

Recent, la Guvern și-au depus demisiile, apoi le-au retras..

E o chestie exotică asta, dar nu mă caracterizează. Nu există nicio condiție în care să îmi retrag demisia însă, așa cum am discutat și cu doamna Firea, luni seara, două ore jumate, i-am spus că orice efort pe care l-ar face de acum încolo pentru colegii noștri care au rămas în Colentina, și care sunt oameni foarte capabili, ne-ar relaxa. Ne-am bucura să știm că există cineva care să poată continua ce am creat noi. Am obținut promisiuni în acest sens de la doamna primar. Zic Doamne Ajută! Să sperăm că, măcar acum, lucrurile vor fi ameliorate, dacă nu rezolvate pentru pacienți și colegii noștri.

Unde a avut loc discuția?

Ne-a invitat la Primărie, ne-a arătat disponibilitatea. Mă gândesc că două ore și ceva din programul unui primar general sunt valoroase. Sper ca promisiunile pe care le-a făcut referitor la situația de la Spitalul Colentina să fie duse la bun sfârșit și că colegii noștri rămași acolo să își poată desfășura activitatea în condiții normale.

Am depus mult suflet acolo. Am fost și arhitecți, și ingineri constructori, și diriginți de șantier. Nu e bine să mă laud cu asta, cum nu e bine nici să le faci pe toate. Din păcate a fost singura soluție să creăm secția asta de Neurochirurgie, care a funcționat excepțional o perioadă și acum totul se duce de râpă. E un sentiment de tristețe. Nu regret că m-am dus în Colentina. Sunt bucuros că am reușit să demonstrăm că se poate construi, ca pacienții români pot să primească tratamente bune și la stat, în Neurochirurgie, la Colentina.

Și acum încotro?

Doctorul Bică și cu mine avem energii potențiale mari și că putem construi oriunde ne-am duce. Și o vom face după ce vom face o mică pauză. O să fac tot ce îmi stă în putere ca numele de Gobej să fie asociat cu lucruri bune, cu construcție. Ne-am gândit ce înseamnă rezistența noastră în Spitalul Colentina. Dacă mai rezistam însemna să facem compromisuri în actul medical. Și nu vrem să facem asta, n-am făcut-o niciodată și... mai bine nu mai operez nimic toată viața decât să omor un om că n-am avut un fir. E simplu. Eu țin foarte mult la libertatea mea psihică, înțelegeți, la liniștea mea. Este o meserie foarte complicată prin implicațiile morale, prin responsabilitatea pe care ți-o cere. Dacă mai asociezi la asta și hărțuiri, și mizerie, și lipsuri nu poți să faci lucrurile bine. Trebuie să schimbi puțin macazul, cum am făcut-o noi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp