Într-o lume a algoritmilor, un festival precum JAZZx rămâne unul dintre puținele locuri unde mai poți fi surprins

În ultimii ani, am ajuns să consumăm cultura așa cum consumăm aproape orice altceva: prin recomandări personalizate. Platformele ne spun ce muzică să ascultăm, ce podcasturi ni s-ar potrivi și ce artiști ar trebui să descoperim în funcție de ceea ce ne-a plăcut deja.

Problema este că, în această logică a algoritmilor, surpriza devine din ce în ce mai rară.

Ajungem să ascultăm variațiuni ale acelorași gusturi și să ne mișcăm în cercuri culturale tot mai previzibile. Poate că tocmai de aceea festivalurile care reușesc să aducă împreună artiști, genuri și comunități diferite au devenit mai importante decât erau acum zece sau cincisprezece ani.

Între 1 și 5 iulie, Timișoara găzduiește cea de-a 14-a ediție JAZZx, un festival care a refuzat constant să trateze jazzul ca pe un gen muzical destinat exclusiv cunoscătorilor. În schimb, l-a folosit ca punct de întâlnire între lumi diferite: între generații, între stiluri muzicale și între publicuri care altfel poate nu s-ar fi întâlnit niciodată.

(click pentru a mări)

Anul acesta, pe aceeași scenă se vor afla Samara Joy, una dintre cele mai importante voci ale jazzului contemporan; Asaf Avidan, artistul care a traversat de mult granițele dintre folk, rock și muzică alternativă; și Free Nationals, trupa care a redefinit în ultimii ani relația dintre soul, funk, hip-hop și jazz.

Dar poate că adevărata miză a festivalului nu stă în numele cele mai cunoscute din afiș.

Ci în posibilitatea de a descoperi ceva ce nu căutai.

În aceeași ediție se întâlnesc muzicieni din Germania, UK și Franța, artiști aflați la început de drum, poeți de spoken word, proiecte experimentale și forme de expresie care nu mai respectă de mult granițele tradiționale dintre genuri. JAZZx continuă să investească și în risc: în artiști emergenți, în colaborări neobișnuite și în întâlniri pe care publicul nu știe încă că le va iubi.

Există și o altă dimensiune a festivalului care merită observată.

JAZZx construiește și contexte de învățare. Masterclass-urile susținute de Joe Armon-Jones și Noah Fürbringer aduc în fața tinerilor muzicieni experiența unor artiști activi pe scene internaționale, iar întâlnirea cu Oana Zamfir și Vlad Craioveanu vorbește despre o altă formă de creativitate: cea care se construiește zilnic, în direct, la radio.

Poate că acesta este și motivul pentru care festivalul a rezistat timp de 14 ediții.

Nu pentru că aduce anual câteva nume importante pe afiș, deși, în cei 14 ani de existență, pe scenele JAZZx au urcat artiști ale căror cariere însumează peste 160 de premii Grammy.

Ci pentru că, în fiecare vară, reușește să transforme pentru câteva zile centrul Timișoarei într-un spațiu în care muzica devine pretext pentru dialog, curiozitate și întâlnire.

Iar într-o epocă în care aproape totul poate fi consumat individual, de pe un ecran, aceste experiențe comune devin din ce în ce mai rare și, tocmai de aceea, mai valoroase.