Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Într-o zi, o mamă a găsit un bilețel în agenda ei...

Mamă și fiică

Foto: Guliver/Getty Images

Într-o zi, o mamă a găsit un bilețel în agenda ei, pe care scria în limba engleză:

“I feel so sad. Please help me!” (Mă simt atât de trist/ă. Te rog, ajută-mă!).

Mama l-a privit și i-au dat lacrimile. Aceste cuvinte simple scrise de acest copil arată tot ce vrei să știi despre nevoia ființei umane de a fi conținută.

Tristețea simțită de copil poate fi uneori atât de mare, încât îl înspăimântă și pe el să o trăiască de unul singur. La fel și furia, frica sau durerea. O emoție puternică te poate înfricoșa chiar dacă ești adult, dacă nu stai cu cineva alături. De aceea avem atacuri de panică. De aceea ne e teamă să ne adâncim uneori în lucrul nostru terapeutic – fiindcă ne putem întâlni cu o trăire copleșitoare. Când ești copil, dacă ai un părinte conținător, înveți că nicio emoție, oricât de puternică ar fi ea, nu te omoară și nu te doboară. Dacă primești conținerea unui adult, ai cel mai sănătos psihic cu putință, fiindcă doar așa înveți să te conții și singur, fiind conținut mai întâi de altcineva.

Bilețelul fetiței arată că ea are încredere în mama ei. Altfel nu i l-ar fi scris, dacă s-ar fi gândit că nu primește ajutor și dacă și-a pierdut speranța. Arată și că poartă de ceva timp cu ea tristețea și că această tristețe mare, care o sperie, nu a avut loc în gândurile, sau agenda mamei. Așa că fetița i l-a pus, simbolic, în agendă. „Uite, mamă, acolo în programul tău, fă-ți loc și pentru asta”, pare că i-a scris fetița.

Ce înseamnă să conții trăirile unui copil?

1. Mai întâi de toate, înseamnă să nu te sperii de ele. Iar eu cred că acesta este punctul cel mai sensibil al tuturor părinților – să nu se sperie de ce simt copiii lor. Pentru că simțirea copiilor e prea mult de dus pentru noi, fie îi distragem de la ceea ce simt (într-un mod mai mult sau mai puțin prietenos), fie le acoperim trăirile cu ale noastre, fie le ignorăm pur și simplu.

Dacă vezi că ești un părinte normal, care se sperie de ceea ce simte copilul – probabil că ai observat că acest lucru are rădăcina în faptul că tu însuți nu ai fost conținut așa cum trebuie. Nu te judeca, doar observă că te simți neputincios să stai cu plânsul, disperarea, tristețea, frica copilului tău. Apoi caută în jurul tău persoane conținătoare, fă listening partnership cu persoane care și ele au această nevoie de a fi ascultate pur și simplu, fără sfaturi sau dorința de reparare a situației. Mergi la duhovnic, mergi la coach, la terapeuți, la orice persoane în care tu ai încredere și de la care pleci mai bine și mai ușor pe interior.

2. A conține înseamnă a asculta și a fi de acord cu ceea ce trăiește copilul. Înseamnă a nu diminua, a nu lua în ușor o trăire puternică, doar pentru că un copil e mic.

3. A conține înseamnă a avea încredere în procesul vindecător care se produce în copil atunci când e primit și ascultat, a avea încredere în puterea ta de părinte care știe să asculte. Înseamnă să stai acolo, să îți faci loc în agendă pentru asta, chiar dacă inițial ți se pare că e imposibil și că nu există soluții, că viața e grea și doar anumite persoane pot să facă asta. Cunosc acest discurs limitativ, care vine din blocajele noastre interioare.

Cum să începeți să vă conțineți copilul?

Mai întâi ascultând cele bune și ușor pentru voi de primit din ceea ce împărtășește copilul. Apoi exersând 2-3 minute cu cele grele. Spre exemplu cu un plâns al copilului că nu primește ceea ce vrea din magazin. Apoi vorbind cu cineva despre cât de activator emoțional este acest proces de conținere a copilului. Apoi petrecând ceva timp frumos cu copilul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nevoia fiintei umane de a fi... "continuta"? Citeste cineva textele astea?
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult