Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Într-o zi, Revoluția digitală a bătut în ușă la ANAF și nu avea dosar cu șină

ANAF - declarații online

Pentru practicienii dreptului, în imensa lor majoritate (judecători și avocați în special) materia „drept fiscal” este una aridă, considerată în cel mai luminat caz un rău necesar, iar în cel mai întunecat apanajul consultanților fiscali, oameni de cifre, calculați și meticuloși, de încredere nu atât a pătrunde cu înțelegerea tainele deciziilor de impunere sau ale declarațiilor recapitulative, cât pentru a te ajuta să te debarasezi de problemă cât mai repede, prin plată, în calitatea ta de cetățean cinstit. Și nu prea poți sa-i contrazici, trăind viața de zi cu zi a cetățeanului care, atunci când primește o poprire de la ANAF, devine brusc contribuabil.

Nici printre consultanții fiscali nu există unii care să se specializeze în toată aria Codului Fiscal, diviziunea muncii și specializarea apărând ca o necesitate mai mult de ordin igienic decât voluntar – cine oare ar avea un cap atât de mare încât să încapă impozitul pe venit/profit, TVA sau accize, fără a mai vorbi de aspecte extra Cod Fiscal, care ating arta mai ceva ca alchimia, precum prețurile de transfer. Și chiar dacă ar exista un asemenea cap luminat, doar cu „biblia” Codului Fiscal nimic n-ar reuși, poate cel mult o autodisciplinare a conduitei. Fiind însă atât de stufos chiar și pentru cunoscători, gardienii Revoluției fiscale tot i-ar găsi nod în papură.

Și aici intervine „frumusețea” ascunsă a unui alt Cod. Căci ce ar fi Evangheliile fără Faptele Apostolilor sau Codul Fiscal fără Codul de Procedură Fiscală? Cum de fisc și de moarte nu poate scăpa nimeni (iar romanii spuneau ceva și mai spumos, în materie de moșteniri – Fiscus post omnes, deci un fel de cine râde la urmă, râde mai bine), s-ar putea spune că gradul de civilizație al unei societăți se poate măsura nu prin numărul de tramvaie sau tonele de oțel pe cap de locuitor (cititorii de peste 40 de ani își amintesc de ce), ci prin posibilitatea acelui contribuabil forțat la contribuție de a se apăra de abuzurile statului.

Și când spun contribuabil nu mă gândesc doar la omul de rând de pe stradă, dar și la antreprenorul cu un IMM care dă de lucru și își bate capul să plătească unul - două salarii, la SRL mijlociu care dă de lucru unei comune sau unui orășel mai mic și chiar la acel „mare contribuabil”, care ține în spate o parte a economiei și care are o structură specială din ANAF care se ocupă de el, dar căruia i se aplică principiul că „are de unde”, deci trebuie să-i luăm ceva. Brațul lung al ANAF îi „mângâie” părintește pe toți, de la mic la mare, folosind o armată de inspectori și funcționari pe care îi îndoctrinează (sau reciclează, cum se spunea pe stil vechi), că mai totdeauna contribuabilul este un hoț, reaua credință fiind prezumată în locul bunei credințe.

Ce-i de făcut? Nikolai Gavrilovici Cernășevski își imagina în 1863 o mișcare revoluționară, cu arma în mână. S-a întâmplat aievea în 1917 și am văzut cu toții ce a însemnat. Poate revoluția digitală să ajungă și pe holurile ANAF, chiar și la ultimul etaj? Să ne punem masca (la propriu, nu la figurat), să trăim și vom vedea…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nasol cu fiscul, știm... dar cum adică cetățeanul devine brusc contribuabil atunci când primește o poprire de la ANAF? Pînă atunci era haiduc? Ai făcut cumva apologia „relei credințe? :)))))))))0
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult