Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Între politica cu capul în jos și politica cu fundul în sus

pensie - casa de pensii

Foto: Inquam Photos / George Călin

Societatea românească a fost dintotdeauna paradoxală, sfâșiată de contradicții și confruntări, mai ales în planul imaginii și mai puțin în zona adâncă a realității. România și guvernanții ei au urmat în general calea scurtă a intrării cu capul în zid sau a datului cu fruntea în pragul de sus a deciziilor guvernametale cu „capul în jos și cu fundul în sus”, într-un veritabil și patent upside down etnic. Din prea multă și entuziastă vorbăraie aflată sub titulatura de „Revoluție și reformă”, vorba fostului președinte Iliescu, s-a ajuns în cele din urmă la decizii pline de fatuitate și amatorism. Titlul de mai sus se ambiționa să rupă pisica în două și să pornească pe calea transformărilor radicale ale țării.

Sub presiunea veșnicei și eternei economisiri bugetare s-au elaborat politici de austeritate după modelul băsist, aparent curajos, dar plin de lașități în esența lor (tăieri de pensii, tăieri de salarii etc.). S-a continuat așadar, politica cu fundul în sus și capul în jos de o virtuoasă băsistă, și anume ministrul Muncii R. Turcan, cea care nu poate prezenta nicio performanță în câmpul muncii, nicio realizare personală notabilă, nicio afacere care să o profileze pe cerul hărniciei neaoșe, ci doar afirmată la școala de gândire și acțiune a încrâncenatului T. Stolojan, cel care vorbește cu cuțitul în dinți. Această ministreasă este autoarea proiectului de lege privind interzicerea cumulului de pensii cu salariul. Fără competențe în teritoriul muncii și protecției sociale, venită de nicăieri, poate doar din activismul găunos de partid, aceasta posedă o inteligență picantă, doar din vârful limbii. „Aflată în treabă” (comunismul a fost cea mai mare aflare în treabă din istoria omenirii, după vorba lui P. Țuțea), respectiva a închipuit o reformă pentru economisirea finanțelor publice și a cheltuielilor salariale din sistemul bugetar.

Interzicerea cumulului cu salariul a pornit de la constatarea că „fiii subtili” ai națiunii, precum securiștii, polițiștii, magistrații pensionați înainte de vreme, în deplinătatea facultăților fizice, intelectuale și ... fiziologice, încasează pensii mari și, deopotrivă, prin reangajări la stat salarii tot atât de imense. Din acest punct de vedere, premierul F. Cîțu a declarat că nu se face nicio excepție de la regula cumulului pensii - salarii.

Este vorba, după opinia mea, de o politică cu capul în jos, întrucât se iau decizii radicale în afara unei analize temeinice și elaborate. Mai întâi, era necesară o măsură tot atât de radicală a soluționării pensiilor nesimțite în urma căreia să se constate câtă economie la buget se face prin reducerea acestora și câtă economie se face prin interzicerea cumulului pensiei cu salariul. În al doilea rând, trebuia să se pornească de la criza forței de muncă, de la lipsa personalului calificat în domeniul sănătății și învățământului. În al treilea rând, trebuia să se știe că un medic cu experiență este mult mai competent decât unul tânăr, după cum este știut faptul că profesorii formați înainte de 1989 sunt mult mai temeinic pregătiți decât profesorii mai tineri de la „Spiru Haret”, de la Universitatea Ecologică și ... de la SNSPA. Profesorii formați înainte de 1989 au trecut examene grele de admitere, concurs cu 10 - 17 candidați pe un loc.

Reducerea pensiilor bazată pe recompense de la stat pentru polițiști, securiști, magistrați ar însemna un potențial pericol pentru siguranța clasei politice, deoarece aceștia formează o adevărată armată de pretorieni, oricând dispusă la revolte perverse și la trădări. Este o armată plină de stranietate și mistere, cvasimercenară, parcă ei nu ar fi din aceeași țară, nu ar avea aici mormintele bunicilor și strămoșilor, nu ar fi cuplați la nevoile și neliniștile țării. Ar fi un mare și decisiv curaj politic să le tai pensiile și să afectezi traiul îmbuibat al acestor pretorieni. A doua armată, formată de astă dată din slujbașii mercenari, este reprezentată de personalul din instituțiile guvernamentale, de la ministere, de la șirul neîntrerupt de agenții, autorități, comisii și comitete, centre și alte alcătuiri instituționale ultramontane care grevează de peste 100 de ani bugetul țării. Tocmai pentru aceea, la Alba Iulia, la 1 Decembrie, s-a dorit unirea cu un alt proiect de stat (nu de țară) eficient, modern, european. A rămas doar „o dorință pioasă” în așteptările artizanilor Marii Unirii și ai desăvârșirii unității de stat. Bugetivori și rapace, acești funcționari atotputernici ai pixului care dau avize, aprobări, licențe, fac controale, fac și desfac expertize, reprezintă dintotdeauna armata de partid. A fost înlocuită armata și pletora pesedistă cu armata liberaluseristoplus. Ea este populată de multă incompetență, de impostură, de coafeze, de chelnerițe, de primadone care au provocat scandaluri în presă și din cauza cărora liberalii au făcut un scor mult prea mic la alegerile parlamentare din 2020. Pe de altă parte, profesorul cumulard de pensie și salariu ar putea obține, pe un timp limitat, un venit mai mare pentru a-și împlini nevoi mereu amânate: să-și zugrăvescă apartamentul, să-și cumpere un costum mai bun, nu haine „rupte în coate”, să cineze o dată pe semestru la restaurant împreună cu soția și familia.

Iată de cine le este frică miniștrilor, față de cine au resentimente și față de cine este atât și radical neconcesiv premierul țării. Este o luptă pornită cu capul în jos. Aceeași situație strâmbă a deciziilor guvernamentale se regăsește în noua lege a cumulului pensie - salariu, în cazul angajaților bugetari care pot să lucreze nestingheriți până la vârsta de 70 de ani. Dar cum rămâne atunci cu afirmația premierului Cîțu, care spune că prin interzicerea cumulului pensiei cu salariul se eliberează locuri de muncă pentru tinerii care stau la coada intrării în șandramaua bugetară, așteptând să ocupe un post. Dacă se prevede prelungirea vârstei active până la 70 de ani, aceasta ar putea reduce posibilitatea tinerilor de a ocupa un post în sistemul bugetar. Aceste luxații logice sunt evidente și la îndemână, ele demonstrând lipsa de gândire sau gândirea „cu capul în jos și cu fundul în sus” a guvernului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu cred ca BUGETARII de orice fel, sa iasa la pensie la varsta legala de pensionare, e dreptul lor, sa fie sanatosi sa poata munci unde le face placere, dar NU IN SISTAMUL BUGETAR. Motivul e urmatorul: sunt multi tineri scoliti (cum au fost si ei ) care nu au loc de munca, nu sunt asa de priceputi ca pensionarii (asa au fost si ei la inceput) la respectivul loc de munca, dar vor invata pe parcurs. Dati-le aceasta sansa. Nu exista niciunde activitati care le stiu face NUMAI PENSIONARII!
    • Like 1
    • @ Stefan Grozav
      Corina check icon
      Aveți dreptate și Dvs. De prelungirea vârstei de pensionare până la 70 vor profita, de fapt, „pretorienii” din articol, nu cei care muncesc efectiv 8 ore. Va fi nociv pentru societate, fiindcă își vor perpetua practicile dubioase, incompetența, lipsa de contribuție la binele public. Își vor întări încrengăturile lor de interese, în loc să se dea o șansă acelor domenii prin venirea unor oameni din afară și din alte generații.

      De prelungirea vârstei de pensionare ar trebui să poată beneficia doar profesori, medici care tratează, artiști gen actori, cântăreți etc. și nici aceștia, poate, în mod automat, ci în urma unor evaluări psihologice/psihiatrice și dacă nu au reclamații serioase față de prestația lor la vârste atipice pentru o activitate susținută, totuși.
      • Like 0
  • Corina check icon
    Mă așteptam să scrieți despre asta. Salariile profesorilor. Celor care se plâng, le tot cer de un timp niște cifre cinstite. Salarii nete pentru normă întreagă în preuniversitar, respectiv universitar pentru diferite categorii de vechime: până în 5 ani, 10, 20 și peste. De exemplu. N-or fi chiar ca în sănătate, la nivele de început, mai ales, dar nici de plâns nu cred că sunt. Rupți în coate? Nici vorbă. Vacanțele în străinătate în condiții bune sunt de mult o banalitate printre profesorii români cu ceva experiență. Și se pare că nici nu intră în categoria celor care trebuie să aleagă între pensie și salariu, doar că pensionarii care rămân angajați vor fi plătiți cu ora. Parcă așa. Și mai sunt vreo două categorii profesionale în situație similară, judicios alese, mi s-a părut.

    Amânarea pensionării până la 70 într-adevăr pare o măsură de natură să blocheze intrarea celor mai tineri în sistemul bugetar, în câmpul muncii în general. Dar cred că doar în puține cazuri se va profita de ea.

    Raluca Turcan. Avem aici o alegere genială într-un post sensibil. Neimpresionabilă, impenetrabilă, a dezvoltat un stomac de animal politic perfect. (Să recunoaștem, a fost dotată de la început. De tânără a știut să împodobească în mod convingător nimicul.) Și e secondată fericit în momente-cheie de mult mai umana și respectata Violeta Alexandru, din culise.

    Cu „pretorienii”, așa o fi.
    • Like 1


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult

Copii talentați

„Am descoperit un număr foarte mare de copii extraordinar de talentați, performanți, competitivi - și mulți dintre ei nedescoperiți până acum. Pentru că mai ales cei din zona rurală sau din urbanul mic au șanse slabe să participe la olimpiadele tradiționale, creion-hârtie - însă au putut participa fără opreliști la olimpiada digitală”, explică Dragoș Iliescu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Învingător

„Am fost un caz mai complicat. Ce pot eu să afirm este ca domnul profesor doctor a fost dirijorul unei orchestre, după mine impresionante, pentru ca eu am accesat aproape toate disciplinele spitalului în afecțiunea pe care am avut-o eu”, se destăinuie Marin Florin.

Citește mai mult