Foto: Guliver/ Getty Images
În data de 3 februarie 2020, autoritățile chineze au transmis companiilor ce își defășoară activitatea în 24 de provincii să nu își reia activitatea mai devreme de 10 februarie 2020, din cauza crizei coronavirusului. În 2019, aceste regiuni au produs peste 80% din PIB-ul Chinei, fiind responsabile pentru un procent de 90% din exporturile statului asiatic. Drept urmare, blocarea activității economice ar putea avea un impact semnificativ asupra creșterii economice și comerțului international.
Bursele din China au înregistrat cea mai severă corecție din ultimii 8 ani. Indicele bursier Shanghai Composite (SHCOMP) a înregistrat o scădere de 7,7%, în timp ce bursa din Shenzen a scăzut cu 8,5%. În total, pierderile de pe bursele din China au depășit 445 de miliarde de dolari. Yuanul, moneda Chinei, a scăcut cu 1,7%, cursul depășind 7 yuani pentru 1 dolar american. Pentru a tempera temerile investitorilor, guvernul Chinei a luat decizia de a injecta 173 de miliarde de dolari în piață, pentru a asigura lichiditatea din sistemul bancar.
Conform unui articol publicat de către NY Times, guvernul chinez a secretizat informațiile legate de răspândirea virusului, secretizând toate datele aferente și reducându-i pe medici la tăcere, fapt ce a permis ca virusul să se extindă cu rapiditate în zona Wuhan și apoi în regiunile vecine.
Economia globală este interconectată, iar rapiditatea cu care guvernul chinez va reuși să oprească răspândirea viruslui va oferi măsura pierderilor de vieți umane și a daunelor produse economiei.
Asistăm, astfel, la efectele negative ale dependenței de o locație unde au fost delocalizate capacități de producție din Vest către Est. În acest moment, companiile occidentale sunt direct afectate de faptul că producția de bunuri este dependentă de o singură locație. O blocare a Chinei înseamnă o blocare a comerțului international și a afacerilor. O blocare a Chinei va produce efecte negative întregului lanț economic, începând cu producția, transportul bunurilor, distribuția, stocarea acestora, sectorului de retail și clienților finali.
În 2019, China a înregistrat exporturi de peste 2,5 trilioane USD, iar importurile au fost de cca. 2,13 trilioane USD, reprezentând un excedent comercial de 360 miliarde USD. PIB-ul Chinei depășește 13,6 trilioane USD. Exporturile de bunuri și servicii ca procent din PIB reprezintă 19,51%, procentul aferent importurilor de bunuri și servicii, ca pondere în PIB, este de 18,73%.
Principalii parteneri comerciali ai Chinei sunt următoarele țări (sume exprimate in USD):
Statele Unite – 584 miliarde
Uniunea Europeană – 574 miliarde
Japonia – 300 miliarde
Hong Kong – 287 miliarde
Coreea de Sud – 280 miliarde
Taiwan – 200 miliarde
Australia – 137 miliarde
Vietnam – 122 miliarde
Malaezia – 97 miliarde
Brazilia – 87 miliarde
China înregistrează deficit comercial, luând în considerare doar primii 10 parteneri comerciali, cu Japonia (29 miliarde USD), Coreea de Sud (74 miliarde USD), Taiwan (112 miliarde USD), Australia (54 miliarde USD), Malaezia (13 miliarde USD) și Brazilia (30 miliarde USD).
China importă din Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, în principal tehnologie. Din Australia, Malaezia și Brazilia, statul asiatic importă materii prime și produse alimentare.
Însă valoarea cumulată a excedentelor comerciale înregistrate cu Statele Unite, Uniunea Europeană și Hong Kong ( Regiunea Administrativă Specială Hong Kong nu este inclusă în statistici alături de Republica Populară Chineză) depășesc 658 miliarde USD.
Economia chineză reprezintă, în momentul de față, cea mai mare vulnerabilitate pentru comerțul mondial, afectând întreg circuitul economic, începând cu exportatorii de materii prime, producătorii de bunuri și servicii, lucrătorii din fabricile chinezești, transportatorii, apoi lanțul de distribuție. Companiile conștientizează de abia acum cât de mult depind de China.
Dar ce a dus la această dependență a companiilor din Occident, de China? Răspunsul este legat în mod special de discursul de lemn prin care consumatorii și acționarii erau informați privind optimizarea costurilor prin delocalizarea facilităților de producție în China, care va avea ca efect scăderea cheltuielilor și astfel marjele de profit vor fi substanțiale, costurile vor fi în acest fel optimizate, forța de muncă din China fiind ieftină și la dispoziția tuturor. În acest timp în reclame bine realizate curgeau imagini frumoase prin care ni se vorbea despre sustenabilitate, fără a se preciza ceva despre poluarea din China și faptul că în țările unde normele de poluare nu sunt respectate sau aplică standarde depășite, cota de profit va fi substanțial mai ridicată decât dacă produsele obținute ar proveni din Uniunea Europeană sau Statele Unite. Aceste decizii nu s-au bazat pe dezvoltare sau sustenabilitate, ci pe lăcomie și incompetență. China produce, la momentul actual, peste 30% din emisiile de dioxid de carbon la nivel mondial. În același clasament, Statele Unite figurează cu 14,4% din emisii iar Uniunea Europeană cu aproximativ 10%.
Acest lucru este partial adevărat, întrucât costurile au scăzut, companiile au investit masiv în China. Bunurile produse in această țară au invadat piețele. Faceți un exercițiu, mergeți într-un magazin de produse textile sau electronice și încercați să gasiți produse care nu au eticheta Made in China. Probabil veți găsi puține astfel de produse, mare parte dintre electronice, textile, încălțăminte, produse de uz casnic, industriale, circuite electronice, procesoare, echipamente electrice și electronice, provin din China. Companii de prestigiu din vaste domenii de activitate au ajuns la un grad de dependență atât de ridicat de piața chineză, încât orice oprire a activității de producție din China, le poate afecta grav profitabilitatea și chiar funcționarea.
Întreaga planetă este dependentă de China. Trăim in 2020, bunurile circulă liber și pot ajunge rapid în orice parte a Planetei. Însă, ce se întâmplă când fabrica Planetei, China, se oprește? Cel mai probabil, comerțul international va încetini, criza actuală având potențialul de a produce recesiune și șomaj la mii de kilometri depărtare de granițele statului asiatic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Chinezii si-au propus ca in 2050 sa fie (si) laboratorul de cercetare si inovatie al lumii, nu doar uzina de productie. Si la cat investesc in R&D se pare ca vorbesc serios. E evident ca nu vor sa ramana o economie bazata doar pe lohn si mana de lucru ieftina.
Cu alte cuvinte, daca nu vrem sa ne haleasca cu fulgi cu tot intr-o generatie trebuie sa ne trezim si noi (occidentalii) la realitate cat mai suntem in avantaj. Mie mi-ar fi groaza sa traiesc intr-o societate totalitara, in care omul e considerat o furnica lucratoare, care in plus are la dispozitie si cea mai avansata stiinta a planetei...
--Apoi sa nu uitam ca fondurile lor din FMI , sunt peste 60 % !!!!!
-- In rest ,no koment !!
Problema apare atunci cand aceste companii vor sa-si implementeze tehnologiile in infrastructura occidentala, unoscut fiind faptul ca au legaturi cu guvernul chinez. N-ar fi nici o problema daca, de exemplu, ar fi detinute de guvernul australian, insa guvernul chinez este usor comunist si nu da doi lei pe libertatea de exprimare, drepturile omului sau clima. Insa, ce ne facem cu statele (UE) care accepta aceasta infrastructura 5G, in ciuda dovezilor clare oferite de serviciile de informatii europene (germane) si americane ca tehnologiile 5G chineze ar putea sa produca pagube majore in Occident?
Sunt aproape convins ca amenintarea e reala (in sensul ca si chinezii incearca sau chiar reusesc sa spioneze toata lumea in aceeasi masura in care o fac si americanii), insa pana acum nu am vazut "scursa" nicio dovada. Ok, dpmdv e drept ca prefer sa ma spioneze americanii decat chinezii....
Pe de alta parte UK nu e in pozitia sa se puna rau cu chinezii. Sau cu nimeni altcineva. Au nevoie de parteneriate, cu UE fac circ din motive de politica interna, cu US s-a dovedit pana acum wishful thinking, cu India deja si-au luat o tura de teapa, numai de o incordare de muschi cu chinezii nu mai au nevoie.
Totusi, Romania judeca de doua ori inainte de a lua o decizie de securitate, iar acest lucru ne diferentiaza de altii.
Prefer sa vad un articol cu sute de dovezi, decat sute de articole fara nicio dovada. Nu inteleg motivul pentru care trebuie tinute secrete dovezile.... daca loopholes sunt reale, toata lumea treubie informata ca sa poata lua masuri.
--China detine 50% valoare din FMI !!! Restul ar fi al Fam ,,Rotschild , soros, etc etc,
--Tehnologia 5 G ,ar fi foarte nociva ptr viata albinelor, ,iar daca albinele vor disparea ,omenirea va disparea implicit ,deorece , 7-8 fructe- legume din 10 ,se datoreaza existentei albinelor, . Vor avea de suferit si oamenii ,Toate tehnologiile superavansate, au si efecte negative ,.
Centralele nucleare merg dinaintea inventarii internetului, iar rachetele nucleare dinainte inventarii telefonului fix cu taste..... De cate ori incerc sa aflu care e marea miza a tehnologiei 5G, dau vesnic peste aceleasi doua exemple: realitatea virtuala si masina conectata si autonoma. Cred ca o natiune care isi conecteaza centralele nucleare sau alta infrastructura critica in aceeasi retea unica in care se conecteaza frigiderele si jucatorii de minecraft, fara niciun sistem de redundanta bazata pe alt principiu tehnologic isi merita soarta.
Pai da, dar unii spun ca Huawei nu va instala tehnologiile in "nucleul critic"/ "infrastructura critica" a unei tari, ci va deservi doar infrastructura periferica. Spuneti-mi si mie care este diferenta dintre cele doua zone intr-o retea 5G? Cum se pot delimita cele doua "zone" in 5G? Sau instalam Huawei doar pentru frigidere, iar pentru institutiile "sensibile" Ericsson? Nu exista o delimitare clara între fluxul de date care circula în zona critica („nucleu”) și în zonele periferice. O aberatie.
Am văzut în schimb multe dovezi ca gigantii digitali sunt predispuși la compromisuri, și ca banii contează mai mult decât orice drepturi și valori fundamentale.
Cu albinele nu cu mine trebuie să te cerți. Și aici as vrea sa vad dovezi, mai ales ca să faci experiente pe albine e mult mai ușor decât pe oameni. Și eu sunt satul de oameni care vad doar pericole în orice noutate.