Dacă la o săptămână de la facerea lumii după Trump vă mai întrebați „de ce?” și nu ați fost satisfăcuți de explicația rapidă a acelui profesor de la Harvard (a avut sloganul foarte bun de vânzări, care i-a pus pe consumatori să facă ceva - „make America great!” plus again, pe deasupra – în timp ce „Stronger Together” de la concurență nu e clar ce-i invita pe consumatori să facă ) atunci luați-o pe asta: „ca oameni, simțim uneori nevoia să schimbăm ceva, să vedem dacă nu putem scutura sistemul de la rădăcină să meargă mai repede înainte”.
Cred că asta e interpretarea în spirit a acestui „try something to see if we can shake things up", explicația furnizată marți, în Grecia, de președintele în exercițiul funcțiunii Obama, cel recunoscut ca stăpânind arta oratoriei cel puțin pe cât o stăpânește Trump pe cea a vânzării.
Președintele s-a lansat în acestă explicație, primind întrebarea anului, din partea reporterului NBC Chris Jansing – dacă se simte responsabil pentru alegerea lui Trump. Răspunsul - „În continuare, nu mă simt responsabil pentru ceea ce președintele ales spune sau face. Dar mă simt responsabil, ca președinte la Statelor Unite, să mă asigur că facilitez o bună tranziție etc.”.
Deci la întrebarea – vă simți responsabil pentru înfundarea canalului de scurgere, șeful de echipă de la salubritate răspunde – în continuare, nu mă simt responsabil că afară plouă.
Chestia cu în continuare (still) are următoarea istorie – în ianuarie, tot NBC, prin vocea realizatorului Matt Lauer, i-a pus aceeași întrebare președintelui care se pregătea să țină ultimul său discurs despe Starea Națiunii. „Vă simțiți reponsabil că publicul a ajuns să aibă o asemenea foame pentru mesajul candidatului republican Donald Trump?” Răspunsul lui Barack – „mesajul cu care vine Donald Trump a avut aderență de multe ori în istoria noastră. Mai vorbim dacă câștigă. Atunci putem să discutăm de cât de responsabil mă simt în legătură cu chestia asta”.
Astăzi știm cine a ieșit – taman cel pe care, în ianuarie, președintele Obama nu și-l putea imagina ca livrând un discurs asupra Stării Nației „decât într-un scheci la Saturday Night Live”.
Dar astăzi e încă e prea devreme să aflăm de la dl. Obama câtă responabilitate poate (can) să-și aloce pentru că scheciul acela nu va mai avea loc la TV, ci în Parlament.
Ce mai contează că, în ianuarie 2016, Obama vorbea la fel de bine ca Obama cel din 2009 și era convins că „marea majoritate a americanilor caută acel tip de politică care ne hrănește speranțele, și nu fricile, care unește, și nu dezbină, care nu vine cu soluții simpliste și țapi ispășitori, ci ne provoacă să găsim soluții în folosul generațiilor viitoare”.
Da, frumos spus, doar că Obama parcă nu mai e acel frumos de la Starea Nației din februarie 2009 (revedeți imaginile). E grizonant și are prea mult fard de Washington, cum judecă astăzi o jumătate de Americă.
Poate că, într-adevăr, e o pretenție exagerată să vedem politicienii că-și pun țărână în cap ori de câte ori poporul simte acea nevoie istorică să-și pună poalele în cap. Dar tocmai asta e, că nu vreau să vorbesc de orice politicieni, ci de Obama. Nu vorbesc de un Tsipras, spre exemplu, rebelul fără cauză și fără cravată care stă acum lângă ditamai șeful lumii libere (ajuns la putere tocmai pentru că politicienii de meserie greci și europeni au refuzat să-și asume responsabilitatea pentru starea grecilor). Vorbesc de un Obama care, în istoria pe care părea să o inaugureze în urmă cu opt ani, nu avea voie să ajungă să fie moștenit de un candidat de măsura dnei Clinton, care să se mai bată și cu un pragmatic de tipul dlui Trump. (*)
Spun asta ca unul care a plâns pe 5 noiembrie 2008, pe la 5 dimineața, când se întrezărea cine o să fie al 44-lea președinte american. O spun ca unul care presimt că o să plâng când o să-l văd peste două luni că se urcă în Marine One, o să zboare pe lângă Obeliscul washingtonian, în timp ce de la casa cea albă o să-i facă cu mâna al 45-lea. O să plâng și o să mânânc răspunsul trumpist cu responsabilitatea.
PS. Din link în link, am ajuns la asta – tot prin ianuarie, Trump este întrebat de Jimmy Fallon de la The Tonight Show – „da' tu ai plâns vreodată?” Răspunsul lui Donald – „am plâns când avem un an”. (Hai că tipul e simpatic, o să ne obișnuim cu pragmatismul lui, pe bune. Chiar îi spuneam unui prieten – ai văzut că săptămâna asta, de când e Trump, a venit până și Supermoon/superluna).
Răspunsul lui Trump îmi aduce aminte de răspunsul lui Putin, când este întrebat, în primul lui interviu din 2000, dacă îi vine să se uite pe fereastră, la lumea care trece. Răspunsul unui Vladimir Vladimirovici timid – „nu mă las distras de lucrurile pe care nu le consider importante”.
PPS. Just for fun, vorba americanului – cică Obama îl sună pe Trump să-i dea niște sfaturi înainte de dezbaterea republicană, acum un an și ceva. Cum răspunzi la întrebările simple? Ce soluții ai în legătură cu imigrația?/ Construiesc zidul uriaș/ Dar cu economia?/ Construiesc zidul uriaș!/ Educația?/ Zid!/ Care este albumul tău preferat de la Pink Floyd?/ Dark side of the moon.
Notă
(*) După prima întâlnire cu președintele ales, pe 14 noiembrie, Obama a spus că nu i se pare că Trump este mânat de vreo ideologie și este un om pragmatic, în ultimă instanță. Cum observa Washington Post, Obama și-a făcut un obicei din a folosi „pragmatic” vorbind despre cei cu care ești forțat să conviețuiești. Din categoria – mai bine pragmatic, decât ideolog. „Găsesc că este un tip dur, foarte inteligent, fără sentimentalisme, foarte pragmatic” - despre Vladimir Putin, după prima întâlnire, 2009. „Văd în el o doză mare de pragmatism. În acest sens, nu cred că este un ideolog” - despe Raúl Castro, 2015. „Să fii antisemit sau rasist nu exclude să fii rațional și să vrei să-ți menții economia pe linia de plutire” - referindu-se la liderul suprem iranian, aiatolahul Ali Kamenei, 2015.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu pricep ce legatura au fabrica Ford si locurile de munca pastrate cu oameni in maiou murdari de vaselina la Casa Alba.
Serios? Nu vorbea de epoca Carol I? Hai, bre, nu mă lua așa tare. Păi dacă CTP a confundat disputa Cliton~Trump cu disputa Iliescu~Vadim din 2000, eu de ce să nu confund America de azi cu România de secol 19? Nu aș fi păcătuit prea mult, nu?
Știu și eu că o cutumă nu e lege scrisă, dar termenul este prea puternic și subînțelege un fel de obligație nescrisă a alternanței. Ceea ce nu e cazul. Partidele nu alternează în US pentru că așa vor ele sau o instanță supremă, nici măcar pomenita cutumă. E pentru că așa vor alegătorii. Așa cum unor președinți în funcție nu le-au acordat șansa unui al doilea mandat: G. Bush. Și cum cred că nu o vor acorda nici lui Trump.
În al x-lea rînd, președintele SUA nu este ales prin vot direct. În ciuda faptului că are puteri mari, fiind și premier, el este ales, de fapt, de un parlament numit „colegiul electoral” sau cum naiba îi spun în engleză. Este un sistem foarte bun și care a funcționat ireproșabil timp de peste 200 de ani, deoarece este o interfață între nea Jack fără carte și lumea politică educată. Nu lași soarta unei țări mari cum e SUA în mîna lu’ nea Gicu.
Ronald Reagan 1981 - 1989 Republican
George H. W. Bush 1989 - 1993 Republican
Dar asta s-ar putea sa fi fost doar exceptia care intareste regula.
intre 1921 si 1933 Harding / Coolidge / Hoover Rep
intre 1933 -1953 Roosevelt / Truman (20 de ani, cinci mandate) Dem
intre 1981 - 1993 Reagan / Bush Sr Rep. In 1944 au fost alegeri castigate de Roosevelt https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_presidential_election,_1944
- A acumulat de-a lungul mandatului mai multa datorie nationala decat toti presedintii dinaintea lui laolalta(!!!).
- Este singurul presedinte american care n-au reusit sa atinga 3% crestere GDP anuala de-a lungul mandatului.
- 98 de milioane de americani sunt iesiti din campul muncii pentru ca nu-si mai gasesc de lucru.
- 50 de milioane de americani sunt pe food stamps(ajutor social), cu 35% mai multi decat la inceputul mandatului.
- Numarul de americani care detin propria casa e cel mai scazut din ultimii 50 de ani.
- Numarul de americani care primesc ajutoare de handicap a crescut misterios in timpul mandatului lui Obama la cele mai inalte cote din istorie.
- Asigurarile de sanatate au fost nenorocite, cu majorari imense de pret in acest an de peste 100% in unele state. Asta in conditiile in care si coplata a ajuns in unele cazuri la $10,000-15,000.
Mi-a scapat ceva? A da, ordinul executiv dat scolilor ca baietii care se declara transexuali sa se poata schimba in vestiarul fetelor si sa poata merge la toaleta fetelor.
Din fericire, dupa ce Obamacare va fi eliminata, nu va mai ramane nimic dupa el iar istoria il va retine ca un presedinte ratat pe toate planurile.
Am inteles, la inceput de mandat dam vina pe Bush, dar poate puteti sa imi explicati de ce anul acesta datoria nationala a crescut cu 2,5 trilioane? Tot vina lui Bush?
Vad ca va place sa dramatizati. Zidul este pentru a stopa imigratia ilegala din Mexic. Chiar azi dimineata au fost prinsi 3 pakistanezi incercand sa treaca granita. Se pare ca au legaturi teroriste. Daca vreit sa emigrati legal, America va va primi intotdeauna cu bratele deschise. Iar sistemul de asigurari de sanatate nu se va inchide, se va reforma. Nu-i dracu chiar asa negru.
"Acum, când se dovedește că dl. Trump nu prea mai are nicio armă de distrugere în masă, el are banalul drept – pe care nu i-a fost dat să și-l exercite niciodată - de a pierde."
Nu mor caii cand vor cainii.