Scriitorul Andrei Pleșu a mărturisit la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 că președintelui PSD, Liviu Dragnea, i-ar adresa o singură întrebare, legată de vila acestuia.
„Se discută de procesele lui (ale lui Liviu Dragnea- n.n.), de vinovățiile lui. Eu aș pune o singură întrebare: «Cum ați făcut bani pentru vila aceea formidabilă?»”, a spus Andrei Pleșu la Digi24.
Andrei Pleşu i-a făcut portretul lui Liviu Dragnea, despre care a spus că este „slujitorul” lui...Liviu Dragnea.
„Am simţit de la început că e mult mai periculos decât Ponta, pentru că Ponta avea un fel de spontaneitate veselă şi previzibilă”, a declarat Andrei Pleșu.
În opinia lui, liderul PSD este angajat într-o luptă „strict privată”, iar pentru el conducerea țării e o afacere privată.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Insa, in mod curios, pe procurori nu-i intereseaza absolut deloc cum si-a dobandit Dragnea averea uriasa, dintr-o leafa de bugetar.
Desigur ca pe Dl. Plesu, admirator declarat al fostului presedinte Basescu, nu l-a interesat nicio clipa cum si-au dobandit averile uriase Basestii, sau cum de au ales-o reprezentantii Gazprom din Romania tocmai pe fiica cea mare a fostului marinar ca sa le fie notar, cu un salariu pe masura, ca tot era tatal ei dusmanul nr. 1 al Rusiei....
Data fiind "obiectivitatea" aprecierilor distinsului filozof, nu ma mira deloc ca domnia sa a declarat ritos ca abuzurile DNA ( si condamnate la CEDO) sunt doar "efecte colaterale" in nobila lupta pe care respectiva institutie o duce contra coruptiei...
Dl. Andrei Plesu se pare ca si-a reneagat una dintre lucrarile sale fundamenrtale, "Minima moralia"....
Mie mi s-a parut ca m-am exprimat limpede, dar daca cineva m-a inteles gresit, desigur ca imi fac mea culpa.
Nigel Farange spune foarte multe lucruri interesante, la care merita sa meditam cu totii.
V-as recomanda sa vedeti pe net documentarul intitulat "Adevarata fatza a Uniunii Europene", unde veti avea ocazia de a asculta opiniile politicianului englez despre UE si despre europeni in general; fimul a fost facut in urma cu vreo 10 ani. Merita vazut; mi se pare ca are si subtitrare in romana.
Tin sa va spun ca eu personal sunt convins ca jocurile sunt facute, astfel ca atat Dragnea cat si Tariceanu probabil ca vor intra la puscarie, guvernul va fi trantit mai devreme sau mai tarziu si este foarte posibil sa se ajunga la alegeri anticipate.
Planul este de mult facut timp, mai trebuie doar ca pesedistii sa dea inca un motiv de meeting si vor fi maturati de la putere. Nici presedintele si nici adevaratii detinatori ai puterii in Romania ( adica DNA si SRI ) nu vor tolera ca PSD sa aiba o guvernare de succes. Votul popular nu mai conteaza; am vazut cu totii acest lucru la referendumul din 2012.
Citind relatările presei internaţionale despre scandalul corupţiei latino-americane, desfăşurat chiar în aceste zile, orice observator, nu neapărat specializat în studiul dubioaselor legături dintre politică şi bani, poate remarca similarităţile incredibile cu cazurile de corupţie est-europene, mai ales cu cele din România. Vedem lideri providenţiali, artizani ai unor sisteme de putere patriarhale şi hegemonice, urcaţi în vârful piramidei establishmentului politic prin voturi şi voinţă populară, dar care, mai apoi, îşi vând etosul politic al dreptăţii pentru cei mulţi prin înţelegeri oculte, încheiate în schimbul promisiunilor de accesare a lucrărilor publice majore comandate de stat. Acelaşi montaj corupt este descoperit atât în România ultimilor câţiva ani, cât şi în America Latină, în prezent.
Un tribunal peruan a emis la începutul lunii februarie ordinul internaţional de arestare a lui Alejandro Toledo, emiţând mandatul pentru arestarea sa preventivă în deja foarte cunoscutul caz de trafic de influenţă şi spălare de bani, operaţiuni ilicite realizate în relaţie cu constructorul brazilian Odebrecht SA, nota Agenţia Reuters săptămâna trecută (hyperlink aici http://www.reuters.com/article/us-peru-toledo-idUSKBN15P0B0?il=0).
Thrillerul corupţiei din America Latină este povestit pe scurt şi comentat chiar de scriitorul peruan premiat cu Nobel , Mario Vargas Llosa, în editorialul de ieri din El País (hyperlink aici http://elpais.com/elpais/2017/02/17/opinion/1487335185_775112.html).
Omul de afaceri Marcelo Odebrecht, patronul companiei ce a dat numele acestui scandal internaţional, condamnat la nouăsprezece ani și patru luni de închisoare, alături de directorii de top ai companiei sale, s-a hotărât de curând să vorbească, să contribuie la descoperirile procurorilor prin aşa-numitele "mărturii premiate", după ce a petrecut o primă perioadă din condamnare în spatele gratiilor. Relatările sale incriminatorii fac referire, până acum, la liderii politici din Peru, Columbia şi Panama.
Liderul peruan, Alejandro Toledo, ar fi primit 20 de milioane de dolari pentru ca Odebrecht, companie braziliana gigant, să obțină contractele de construcţie pentru cele două secțiuni din autostrada interoceanică ce leagă Peru de Brazilia, trecând prin jungla amazoniană. Toledo este acum fugar în afara ţării şi transmite mesaje prin care susţine că este o victimă politică.
Toledo este un caz efigie pentru America Latină, pe atât de dezamăgitor şi trist, pe cât de mare a fost meritul său din urmă cu 17 ani, când a condus cu charismă și curaj mobilizarea populară formidabilă împotriva dictaturii lui Fujimori. Unii din cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Toledo au identificat însă de timpuriu semnele înclinaţiei lui spre corupţie, părăsindu-i brusc echipa atunci când paharul a ajuns să se umple (cum a fost şi cazul lui Alvaro Vargas Llosa, fiul scriitorului).
Scandalul internaţional de corupţie Odebrecht deschide o reală oportunitate pentru ca toţi liderii politici şi guvernamentali din fragilele democraţii ale Americii Latine să înveţe lecţia condamnării publice a corupţiei, notează Llosa, fiind o lecţie valabilă pentru toaţe aceste ţări, în care tinerele democraţii au înlocuit de puţină vreme vechile dictaturi (cu excepţia Cubei şi Venezuelei). Dar pot să fie, cu siguranţă, o lecţie comparativă portivită şi pentru România, avem cum să motivăm această completare.
La Nacion, cotidian şi platformă media online de limbă spaniolă, editat în spaţiul latino-american, inserează mai multe nume legate de scandalul internaţional de corupţie provocat de constructorul brazilian Odebrecht SA (hyperlink aici http://www.lanacion.com.ar/1983642-el-caso-odebrecht-sacude-a-peru-piden-la-captura-del-ex-presidente-toledo):
Luiz Inacio Lula da Silva, fostul președinte brazilian din perioada 2003-2010, este în prezent acuzat într-un proces având ca litigiu un presupus caz de influenţă exercitată la nivelul agenției de dezvoltare publică, pentru ca Odebrecht SA să obţină contracte în Africa.
Juan Manuel Santos, preşedinte al Columbiei din 2010, este investigat de un tribunal columbian tot în legătură cu compania Odebrecht.
Juan Carlos Varela, preşedintele panamez câştigător al alegerilor în 2014, este acuzat în instanţă de un fost consilier, avocatul Ramón Fonseca Mora, pentru presupuse luări de mită legate de investiţiile constructorului brazilian.
Ollanta Humala, fostul preşedinte peruan din perioada 2011-2016, este implicat şi el într-o postură similară cu ceilalţi, parte a lanţului de corupţie pan-sudamerican.
Toate similarităţile observabile între acest caz semnificativ şi fenomenele de corupţie din Europa de Est, mai ales cu cele din România ultimilor ani, sunt prea puţin întâmplătoare. Simetria este vie, explicabilă atât prin reprezentativitatea figurilor politice implicate, dar şi prin istoria recentă a societăţilor în cauză, în care vechile regimuri autoritariste nedemocratice au fost precursoarele politice ale noilor democraţii neconsolidate. Aici, în ţări în care instituţiile sunt dominate de lideri, arhitectura instituţională este fluidă, permanent aflată sub influenţa deciziilor netransparente şi de multe ori ilegale, luate de aceşti liderii patriarhali de moment. Cazul României nu este departe de cel al societăţilor latino-americane de azi, deşi distanţa fizică ce desparte Europa de Est de America Latină este de peste zece mii de kilometri. O distanţă prea mică, se pare, pentru tentaţiile atât de mari ale schemelor clasice de corupţie politică.
Cea mai cruda închisoare comunista era la Pitesti,unde a curs sânge nevinovat.Din respect ptr.ei,n-ar fi fost voie sa-i pangareasca acei manifestanti,glorificand psd. ciuma rosie.De aceea nu-i bine sa uităm istoria,ptr.ca sa nu mai fie posibil sa dea lastari de amărăciune.Sa nu se nască "monstrii"precum Dragnea si altii ca el. Mi-am pus întrebarea,de ce si-au ales psd-istii Pitestiul? Acolo era închisoarea comunista ptr."reeducarea" celor luminați la minte. Sangele lor zbiara vazand Romania lui 2017,inrosita de actualii "neocomunistii fardati".
Sa fie un semn???