Foto: Nicolas Maeterlinck / AFP / Profimedia
Sunt mai bine de doi ani de când am aflat cum se numeşte efectiv preocuparea majoră pe care o aveam de peste cincisprezece: neuro-drepturi! El, iniţiatorul demersului de instituire a unor neuro-drepturi fundamentale, unul dintre cercetătorii de la Brain Research Through Advancing Innovative Neurotechnologies, demarat la propunerea preşedintelui Obama, proiect de investigare a creierului pentru descoperirrea unor metode de ameliorare a bolilor neurodegenerative: Alzheimer, Parkinson, etc.
Eu eram o studentă neştiută dintr-un colţ de ţară şi sală de curs, care m-am blocat la gafa pe care Patrick Le Lay, preşedintele TF1 în anii 80, a făcut-o când a spus cu subiect şi predicat că ceea ce vinde el către companii nu este spaţiu de antenă, ci timp de creier uman disponibil. Disponibilitate la persuadare obţinută prin strategii care vizează distracţia, distragerea şi abaterea atenţiei. Ţin minte că m-am întrebat: şi copiii? Cu un creier atât de firav şi de permeabil!? Ce va fi cu ei? Mai ales că prea puţini dădeau semne că înţeleg la ce sunt expuşi de fapt şi cum ar/am trebui protejaţi. Avalanşa de cazuri de întârzieri în dezvoltare şi adicţie la device-uri de mai târziu mi-au adeverit temerile adânci din timpul facultăţii de Comunicare: unde altundeva ar fi putut duce strategiile care ţinteau direct creierul pentru captarea atenţiei, chiar si cu mijloacele rudimentare ale anilor 90, 2000?
RMN-urile şi tot ceea ce ştim (sau nu ştim) că se foloseşte în studirea amănunţită a creierului şi o doză de realism şi luciditate rară l-au făcut pe Rafael Yuste, cercetătorul din proiectul BRAIN, profesor de neuroştiinţe la Universitatea Columbia din New York, să afirme: „Este pentru prima dată în istorie când oamenii pot avea acces la conținutul minții altor oameni. Trebuie să ne gândim foarte atent la modul în care vom aduce acest lucru în societate”. Perfect conştient că evoluţiile tehnologice vor deveni tot mai populare şi că neurotehnologiile vor fi tot mai disponibile şi în afara spaţiului medical, iniţiază grupul Morningside format din specialişti în etică şi oameni de ştiinţă care aduc în prim plan nevoia implementării unor neuro-drepturi fundamentale. Acestea au rolul de a reglementa folosirea noilor tehnologii care, ei o ştiu prea bine, fac posibilă manipularea tot mai accentuată a minţii umane.
Ce anume au în vedere neuro-drepturile? Răspunsul pe scurt ar fi: dreptul la identitate, la liber arbitru, la confidențialitate mentală, la acces egal la tehnologiile dezvoltate pentru îmbunătățirea creierului și dreptul la protecție împotriva prejudecății algoritmice. Un mic efort mental şi, fără alte căutări, putem dezvolta un înţeles pentru fiecare dintre cele cinci tipuri de drepturi pe care s-ar presupune că ar fi nevoie deja să le avem. Deci să le cunoaştem.
O scurtă privire la cuvintele lui Rafael Yuste, respectiv că se poate deja înregistra activitatea creierului și chiar e posibilă înlocuirea neuronilor, că se poate „în principiu, să citești mintea oamenilor” şi că asta “nu este science fiction!” debusolează: nu ştim până unde s-a ajuns şi, concret, de ce anume ar trebui să ne protejeze aceste neuro-drepturi de fapt.
Răspunsul mai scurt ar fi că, dintr-o sută de oameni opriţi pe stradă, nu ştiu dacă unul ar putea să răspundă la întrebarea „ce sunt neuro-drepturile?”, „de ce am avea nevoie de ele?”.
Şi aşa se închide cercul. Căci ChatGPT de la OpenAI este posibil să dea un răspuns destul de complex la aceasta: „Care sunt riscurile necunoaşterii importanţei neuro-drepturilor pentru umanitate?”. Mă tem să-i adresez o astfel de întrebare, mi-e groază că aş putea primi un răspuns în care măcar două idei chiar vor avea sens şi corespondent în realitate. Căci asta m-ar duce într-o tristeţe de moarte…
PS: Normele de etică mă obligă să menţionez că am limitat la cât de puţine cuvinte s-a putut acest articol pentru a nu depăşi prea mult intervalul de atenţie de care creierul uman dispune. Chiar dacă aceasta nu îi ştirbeşte din coerenţă şi logică îi ataşează totusi această hibă: adaptarea la o disfuncţionalitate a minţii umane care, spun specialiştii, se va accentua din păcate tot mai mult. Să nu fie!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
RA:
Care sunt riscurile necunoaşterii importanţei neuro-drepturilor pentru umanitate?
ChattGPT:
Necunoaşterea importanței neuro-drepturilor poate duce la abuzuri etice în cercetarea științifică și tehnologică, la încălcarea libertății individuale și a drepturilor la privacitate, la perpetuarea discriminării și la limitarea progresului social și uman. De asemenea, poate conduce la un mediu în care tehnologiile bazate pe creier sunt utilizate într-un mod neștiințific și nesigur, ceea ce poate avea consecințe negative asupra sănătății și well-being-ului oamenilor.
Necunoașterea importanței neuro-drepturilor poate duce la:
Neglijarea drepturilor și libertăților individuale, inclusiv libertatea de exprimare, libertatea de gândire și libertatea de a alege.
Utilizarea tehnologiilor neuro și a datelor personale într-un mod abuziv sau discriminatoriu.
Degradarea integrității și autonomiei umane prin manipularea comportamentelor și gândirii.
Lipsește protecția adecvată a datelor personale și a securității cibernetice.
Fără un cadru legal clar, poate apărea incertitudine și confuzie cu privire la responsabilitatea și regulile pentru utilizarea tehnologiilor neuro.
Sursa:
ChatGPT Jan 30 Version.