Foto: Nikolay Doychinov/ AFP/ Profimedia
A venit, a văzut, a câștigat imagine, poate, în ochii propriului electoratului austriac care duminica viitoare iese la vot. Apoi a plecat, lăsând în urmă mai multe întrebări, decât răspunsuri.
Dar să revedem cronologia evenimentelor, după ce Cancelaria Președintelui Radev anunța săptămâna trecută că luni, pe 23 ianuarie, Cancelarul Karl Nehammer şi ministrul de Interne, Gerhard Karner vor ateriza direct la Plovdiv și se vor deplasa la graniţa dintre Bulgaria şi Turcia.
În condițiile în care declarațiile oficiale apăreau, încă de duminică seară, când Nehammer anunța de la Viena, că menține veto-ul pentru România și Bulgaria, atât timp cât spațiul Schengen nu funcționează rămân întrebările:
Și-atunci de ce a venit?
Ca să constate personal, la locul faptei, provocările la frontiera dintre Bulgaria și Turcia – teritoriu de aproape 240 de kilometri, ultima bucată a creștinătății în Europa, locul care odinioară delimita Pactul de la Varșovia de NATO, în prezent graniță externă a Uniunii Europene și drumul spre libertate al multor fugari, încă din timpul Războiului Rece.
Fugă prin Bulgaria? Da!
Granița dintre Bulgaria și Turcia este zona de care „socialismul cu față umană” de la Sofia (așa suna nefericitul slogan al acelor vremuri) le interzicea bulgarilor să se apropie și a cărei lege o făceau nu numai armata și poliția locală, ci și agenții KGB și STASI.
Povești nerăstălmăcite încă ale acelor vremuri spun că nu numai bulgari, și ci și mulți turiști, din RDG, în special, după ce se scăldau în apele sudice ale Mării Negre, căutau drumul spre democrația din Vest, prin desișurile întortocheate ale muntelui Strandzha, masivul dintre Bulgaria și partea europeană a Turciei.
Deși mulți au sfârșit împușcați, pe toți îi ademenea vorba că sunt puncte slabe în frontieră, că se poate trece ușor dacă ai o călăuză bună.
Povestea continuă și în zilele noastre?
Da, cu alt decor și alte personaje: un gard din plasă și sârmă ghimpată încearcă acum să stăvilească șuvoiul de oameni din Orient, fugind tot spre libertatea și traiul mai bun din Vest.
Așezat pe linia frontierei, între 2013 și 2017, gardul are 234 de kilometri, și a costat cam 100 de milioane de euro, ne spune presa de la Sofia. Imediat cum a fost ridicat, au și apărut zone de deteriorare a plasei. Știrile cu titlu „x metri, y kilometri de gard la frontiera cu Turcia, trebuie sau au fost reparați sau înlocuiți..,” sunt la ordinea zilei în Bulgaria
200 de soldați asigurau inițial paza, apoi 350, iar în septembrie anul trecut Ministrul Apărării de la Sofia anunța că numărul acestora este deja, de 500. La care se adaugă forțele de poliție ale Ministerului de Interne.
Se-aud și împușcături?
Da, în condițiile numărului de migranți în creștere, uneori focul de armă, anul trecut, a fost soluția extremă. Și ba migranți, ba polițiști sunt răniți sau chiar își găsesc sfârșitul.
Ce e de făcut?
Președintele Radev spunea că Bulgaria are nevoie de susținerea și de implicarea Europei, iar Karl Nehammer, n-a făcut decât reafirme spusele președintelui și să arunce mingea în terenul Comisiei Europene.
„Austria va sprijini solicitarea de 2 miliarde de euro adresată de Bulgaria, Comisiei Europene pentru a consolida securitatea frontierelor”.
Acesta e mesajul. Iar răspunsurile la unele întrebări, în continuare:
Ce trebuie să facă, concret, Bulgaria ca să acceseze aceste fonduri?
Nu știm. Urmează să aflăm.
Când s-ar putea întâmpla?
Nu știm. Urmează să aflăm.
Are capacitatea Bulgaria, Ministerul de Interne, în special, de a gestiona un asemenea buget?
Analiștii bulgari sunt sceptici. Ultimul ajutor financiar de la UE, afirma un expert la Euronews Bulgaria, de 160 de milioane de Euro a fost absorbit în câțiva ani, alte 200 de milioane de euro așteptă să fie cheltuite. Iar acum vorbim de 2 miliarde, ceea ce reprezintă bugetul de investiții al Ministerului de Interne bulgar pe ani buni.
Pentru ce ar trebui folosiți banii?
Nu știm, urmează să aflăm. Nehammer spune că e nevoie de o construcție nouă. Eventual un zid... Cert e că gardul de acum are o porțiune de 100 de kilometri fără tehnologie cu camere video și senzori – partea cea mai vulnerabilă a frontierei.
Turcia ce zice?
Dragostea dulce-amară dintre Bulgaria și Turcia s-a bucurat de multe întâlniri în ultima perioadă. Președintele Rumen Radev, Procurorul General Ivan Gheshev, Președintele Parlamentului Vezhdi Radishov, Vicepreședinta Bulgariei, Ilyana Yotova toți s-au perindat în ultimul timp pe-acolo și au tot vorbit despre fluxul de migranți.
Și nu numai! Să nu uităm de acordul pe termen lung semnat între firma turcă de gaze de stat Botas si compania bulgară de gaze de stat Bulgargaz, prin care Bulgariei i se oferă acces la rețeaua de gaze a Turciei și la terminalele de gaz natural lichefiat, ceea ce analiștii au definit ca sfârșitul erei Gazprom în Bulgaria.
În ce privește fluxul de migranți, se va vedea la primăvară și la vară. Iarna, în pădure, și urșii dorm...
Dar Olanda?
Țara Lalelelor, în multiple rânduri, a cerut Bulgariei reformarea justiției și lupta cu corupția. Un pachet de legi, în acest sens, ar urma să fie adoptat dacă
Președintele Rumen Radev n-ar dizolva Parlamentul actual..
Nu știm încă când se va întâmpla. Ce știm sigur este că Bulgaria este în plină criză politică internă și se află din nou în pragul alegerilor parlamentare anticipate. Asta după trei încercări nereușite de formare a Guvernului, de la ultimele alegeri din 02 octombrie anul trecut.
Așteptăm zilele acestea să aflăm data la care Parlamentul va fi dizolvat, iar electoratul bulgar, dezamăgit de toate și de tot, va fi chemat pentru a 5 oară la vot în ultimii 2 ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.