sursa foto: Profimedia
La reuniunea Forumului Economic Mondial (WEF) de la Davos, de săptămâna trecută, prim ministrul Canadei Mark Carney a spus o frază care a făcut inconjurul lumii: “Țările care nu sunt la masă sunt pe meniu.” Carney a vorbit despre cum Canada se gândește la propria supraviețuire într-o lume în care marile puteri se simt tot mai îndreptățite să-și impună voința prin agresiune și în care „ordinea internațională” pe care se baza întâlnirea de la Davos a devenit un concept de domeniul trecutului.
Dacă prim ministrul Canadei, țara pe locul zece în lume din punct de vedere economic, își face griji despre viitor, România și alte țări de la periferia Europei ar trebui să nu doarmă noaptea.
De când am aderat la Uniunea Europeană, România și celelalte națiuni mici și mijlocii din jurul nostru s-au specializat în două lucruri: livrarea de forță de muncă la preț ieftin pe piața europeană și integrarea în lanțurile de import și export regionale. Astfel, am construit o economie a cărei creștere s-a bazat aproape exclusiv pe importuri ieftine, servicii de consum și integrare de fonduri europene.
Din păcate pentru noi, modelul acesta de creștere economică începe sa ruginească vizibil. Uniunea Europeană se chinuie să prezinte o viziune economică coerentă exact în momentul în care avem nevoie de o politică industrială solidă, iar cheltuielile de apărare devin o prioritate mai mare față de dezvoltarea regională, având în vedere retragerea sprijinului americanilor pe partea de securitate. Chiar și când Parisul și Berlinul sunt de acord la nivel de direcție, ajung să se certe pe butoane și reglaje.
Așadar, ce poate face România să rămână competitivă din punct de vedere economic, dacă totul în jurul nostru se clatină? Un răspuns ar fi să facem două pariuri legate de inteligența artificială (AI).
Primul pariu ar fi în infrastructură. Poate părea ca AI este doar o colecție de aplicații precum ChatGPT. De fapt, această tehnologie se bazează pe investiții majore în infrastructură, inclusiv în energie și apă. Sumele de bani sunt atât de mari încât mai mult de jumătate din creșterea PIB-ului din SUA în 2025 a fost influențată de investițiile în centre de date, energie și alte părți de infrastructură pentru AI.
Aici există o șansă reală pentru România. Dacă vrem o strategie națională care să ne țină la masă și nu „pe meniu”, România ar trebui să trateze infrastructura AI ca pe un proiect de țară de prioritate maximă.
Centrele de date au nevoie de cantități industriale de electricitate; vorbim de gigawați care trebuie produși rapid. România si-ar putea extinde relativ rapid producția de energie prin reactoarele modulare mici (SMR), care sunt mai ușor de construit comparativ cu reactoarele de genul celor de la Cernavodă. Avem deja planuri pentru un SMR la Doicești (jud. Dâmbovița), bazat pe designul NuScale, care va genera 460 de megawați. Putem invita mai mulți investitori care să copieze acest tip de proiect în alte zone din țară. Împreună cu resursele noastre de apă, aceste investiții în energie ar face din România o destinație pentru centre de date AI care să deservească continentul european. Dacă simplificăm procesul de autorizații și modernizăm racordările la rețea, toate aceste proiecte de energie s-ar transforma în proiecte de construcții care ar contribui la creșterea economică. Plus că ne-am moderniza sistemul de energie la nivel național, ce ar duce la scăderea facturilor la energie pe termen lung.
Al doilea pariu este legat de industria de outsourcing software din România. Pentru cei care nu auzit de outsourcing, este un model folosit de multe firme care angajează contractori pentru a produce cod software mai repede sau mai ieftin. Problema este că, în ultimul an, aplicații precum Claude Code, Cursor sau Lovable au început sa automatizeze părți din munca de inginerie software care se face în România. Este foarte posibil ca, în câțiva ani, industria românească de outsourcing așa cum o știm astăzi sa dispară complet.
Oportunitatea este să transformăm România, dintr-o țară de outsourcing, în locul unde companiile merg când vor să construiască software cu AI. Putem construi o întreagă industrie de servicii de inginerie “AI native.” Ne putem specializa în proiectare de sisteme, testare de siguranță și fiabilitate, red teaming (simulare de atacuri cibernetice), evaluare de modele AI, audituri de securitate și alte tipuri de muncă de integrare AI. Avem deja un exemplu în FlowX.AI, un startup care ajută instituțiile financiare precum Banca Transilvania să folosească AI pentru evaluarea aplicațiilor de asigurări sau ipoteci.
Cu alte cuvinte, România poate deveni destinația principală pentru dezvoltare și testare software bazată pe AI, nu pentru că facem muncă mai ieftină, ci pentru că facem muncă de calitate. Această schimbare de poziționare necesită investiții reale și programe de formare care prioritizează programarea cu AI. Dar fiindcă avem o comunitate de ingineri capabili și adaptabili, ne-am putea reprofila foarte repede.
Dacă vom câștiga ambele pariuri, România poate oferi Europei ceva care merită o invitație „la masă”. Dacă nu facem nimic, trebuie să luăm în calcul alternativa. Într-o Uniune Europeană divizată și cu o umbrelă de securitate americană care se micșorează pe zi ce trece, țările din Europa de Est care nu pot oferi nimic din punct de vedere strategic vor ajunge foarte repede „pe meniul rusesc”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A juca la AI acum, echivaleaza cu a juca la pacanele ultimii bani in speranta ca da norocul peste tine. Sa nu mai vorbim ca sentimentul oamenilor "normali" este unul de greata la cat AI li se indeasa pe gat indiferent de cat se opun.