Ioan Gyuri Pascu, sâmbătă, ultimul interviu, la Radio România Cultural: „Îmi doresc să rămân simplu și sincer pe scenă”

Ioan Gyuri Pascu a fost sâmbătă invitat la Radio România Cultural unde a vorbit, printre altele, despre cum a început să cânte în copilărie la chitară și despre pasiunea sa pentru scris. „Meseria mea este viața”, a spus Gyuri Pascu. 

„Din liceu am început să scriu proză scurtă. La facultate mi-au apărut proze scurte în revista Apostrof. Nu m-am gândit să scriu poezie, spuneam că îmi ajung textele de cântece, dar până la urmă am scris poezie. (...) Nu mă gândesc, dacă vine inspirația de a scrie sunt scriitor, dacă îmi vine inspirația de a scrie muzică sunt cantautor. Meseria mea este viața, cântecele mele mă cântă, rolurile mele mă joacă și poeziile mele mă spun. Acestea sunt ocupații ale mele, meseria mea care este viața”, a spus la sfârșitul săptămânii trecute Gyuri Pascu la Radio Cultural.

Redăm câteva din declarațiile lui Ioan Gyuri Pascu în cadrul interviului acordat Radio România Cultural

Despre cum a început să cânte la chitară. „La noi în familie ceilalți frați făcuseră acordeon. Eu am fost primul care am făcut pian. Pe vremea aceea voiam să devin handbalist, mai și chiuleam de la repetiții la pian. Din '68 până în '71 am făcut pian”.

„Chitara o luase tata, prin clasa a cincea am început să cânt, dar mă dureau foarte tare degetele și am pus chitara înapoi pe dulap. Abia în clasa a noua, când am văzut că nu mai creșteam în înălțime și nu mă mai băgau la meciurile de handbal, am luat chitara de pe dulap. În două luni cântam la serbare la școală. Dar atunci am studiat până mi-a ieșit sângele din degete”.

„Prin clasa a IX-a și a X-a am făcut niște piese stil folk. Pe urmă, când am împlinit 18 ani, am făcut melodia Melancolie, care este una din cele mai ascultate melodii ale mele și acum”.

Despre relația publicul. „Este vorba de acest câmp electromagnetic minunat al inimii. S-a demonstrat știintific că acest câmp electromagnetic al inimii este mult mai mare decât cel al creierului. Totdeauna îmi doresc să fiu sincer, simplu, pe scenă. Spun despre mine că am două calități, că știu să compun melodii simple și că reușesc să mănânc ceea ce gătesc. Când dorești să demonstrezi ceva poate reușești, dar nu întotdeauna”.

Despre copilărie. „Handbalist și comentator sporiv am vrut mereu să devin. Voiam să fiu Cristian Gațiu, voiam să fiu Cristian Țopescu, aceștia doi. Totuși când eram foarte mic i-am spus bunicii mele: «Pe mine o să mă vedeți acolo la televizor, eu acolo o să fiu, artist» Știam de atunci, asta a fost norocul meu. Am știut de mic că asta e menirea mea. Dirigintelui meu dintr-a cincea i-am spus că așa cum ajută unii oameni cu șuruburi sau cu pâine, eu o sa ajut cu cântece sau cu actorie”.

Actorul a povestit cum în anii `80 a fost respins la actorie la Târgu Mureș, unde a concurat pe câteva locuri.

„Am picat la proba eliminatorie, m-au pus să zic trei poezii, am sperat că am șanse, dar am picat”. Artistul a povestit însă că, peste ani de zile, la un moment dat, un rector de la aceeași facultate a făcut „o reparație”, cerându-i scuze lui Pascu „în numele tuturor rectorilor” pentru că în anii `80 a fost respins la actorie.

Artistul Ioan Gyuri Pascu a murit luni dimineaţă, la vârsta de 55 de ani. Potrivit primelor informatii, actorul ar fi suferit un infarct. În 2010, actorul a suferit un infarct şi s-a recuperat la Spitalul Universitar din Bucureşti.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp