Irina Rimes: „N-ai cum să fii creativ când ai program de dimineață până seara târziu. Rezultatele vin prin muncă, dar inspirația, nu”

Sunt părți ale vieții unui artist pe care le cunosc milioane de oameni și părți care nu se ghicesc aproape niciodată în energia concertelor și a show-urilor de televiziune. „Partea cea mai grea este atunci când business-ul începe să meargă foarte bine, dar nu te poți bucura unul dintre cei mai populari a pentru că produsul pe care l-ai construit ești de fapt tu, toată lumea vrea produsul și tu nu te poți multiplica și trebuie să începi să alegi. Când toată lumea trage de tine, cui te dai? Ori la un moment dat, simți ca trebuie să te sacrifici în mod constant, prima oară pentru business-ul tău, iar mai apoi pentru toți oamenii pe care i-ai atras în horă cu tine”, spune Irina Rimes într-un interviu pentru Republica. Recent, artista a arătat, în miniseria documentară „Pe drumul meu”, regizată de Barna Nemethi, o parte mai puțin cunoscută a vieții sale. 

Și a compus coloana sonoră a filmului, albumul „Acasă”, în timpul unei călătorii creative prin România și Republica Moldova, al cărei punct final a fost satul Izvoare, locul în care s-a născut.

Ce ai dorit să le arăți oamenilor prin documentarul „Pe drumul meu”?

Am pornit de la dorința de a îmbrăca albumul ”Acasă” în povestea lui, o poveste reală, care nu este neapărat despre mine, ci mai degrabă despre sacrificiu, muncă, echipă, pasiune și devotament. De ce documentar? Pentru că simțeam că oamenii nu înțeleg până la capăt ce facem noi aici. Da, muzica ajunge la ei, dar nu și povestea întreaga: prin ce trebuie sa treacă un artist ca sa creeze un album, care sunt fricile, temerile, durerile, dar și hrana, inspirația, Despre ce se întâmpla in spatele camerelor sau în backstage, de ce trăim viața la extreme, de ce aceste extreme nu sunt mereu bune pentru noi și ca uneori sa trăiești viața la extreme este un sacrificiu, nu un privilegiu.

Nu te-ai ferit să îți ascunzi latura vulnerabilă și ai vorbit chiar despre existența unei perioade de depresie în viața ta. Ce s-a petrecut atunci?

Nimic special. Mi-am adus adus aminte că eu sunt responsabilă de tot ce mi se întâmplă și că pot oricând decide pentru mine. Nu mi-e frică de vulnerabilități, am învățat să le mânuiesc, mai ales că lor trebuie să le fiu recunoscătoare pentru toată muzica mea de până acum.

Care sunt cele mai grele părți ale vieții de artist și care sunt momentele în care simți că merită?

Sunt momente care nu se povestesc, nu se spun. Dar dintre cele care pot fi povestite fac parte problemele obișnuite care se întâlnesc atunci când construiești un business. Negocieri, cu ce oameni te înconjori, când să fii bun, când să fii rău. Dar cred că partea cea mai grea este atunci când business-ul începe să meargă foarte bine, dar nu te poți bucura, pentru că produsul pe care l-ai construit ești de fapt tu, toată lumea vrea produsul și tu nu te poți multiplica și trebuie să începi să alegi. Când toată lumea trage de tine, cui te dai? Ori la un moment dat, simți ca trebuie să te sacrifici în mod constant, prima oară pentru business-ul tău, iar mai apoi pentru toți oamenii pe care i-ai atras în horă cu tine. Care sunt momentele în care simți că merită? Atunci când ești pe scenă și oamenii îți cântă piesele. Dar și atunci când mergi la un podcast sau interviu și ai ce povesti. 

Ce înseamnă viața de artist în ore de muncă - pregătiri, înregistrări, filmări?

Tot timpul tău. Spuneam într-un interviu că artiștii au nevoie de timp de stat degeaba. Și chiar așa e, n-ai cum să fii creativ când ai program de dimineață până seara târziu. Rezultatele vin prin muncă, dar inspirația, nu. Trebuie găsit acel echilibru între a munci de-ți sar capacele și a sta degeaba. Doar că în ultimul timp, nu țin minte când am avut mai mult de câteva ore de stat degeaba. Ar trebui să mă opresc din tot ce fac o perioadă, poate prin septembrie ca să-mi revin.

Descrie-ne, te rog, câteva obiceiuri sănătoase la care ții și prin care reușești să îți menții echilibrul?

Încerc să dorm atunci când e timp de așa ceva, încerc să mănânc echilibrat și puțin și încerc să iau fiecare problemă care vine ușor, fără să las stresul să mă acapareze.

Mulți artiști care au ajuns în vârful topurilor vorbesc despre o presiune a succesului, a nevoii de a scoate următorul și următorul hit. Cum se simte aceasta în cazul tău?

Exact așa cum ai descris-o mai devreme. La un moment dat pe acest drum, îți dai seama că nu-ți mai aparții în totalitate, că de inspirația ta depind o grămadă de oameni care merg după tine, care te urmează, pentru care tu ești sursa de venit. Dacă tu nu produci, ei nu mănâncă.

Aș vrea să vorbim puțin despre felul în care ți-ai construit imaginea publică. Care au fost părțile nenegociabile, asupra cărora nu ai acceptat să faci compromisuri?

În general, accept chestiile cu care rezonez, resping lucrurile care mi se par deplasate. Cam la asta se reduce toată filozofia proiectului meu. De aceea, până în momentul ăsta, în afară de chestii minore, ca de exemplu, să port tocuri în anumite contexte sau să trebuiască să merg la vreo emisiune să vorbesc în loc să cânt, nu am făcut compromisuri. 

Când te gândești la următoarea poveste pe care să o spui prin muzică, ai în minte vreun profil al celui care o va asculta?

Nu, nu scriu pentru oameni în primă fază, scriu pentru mine, despre mine, despre ceva ce am făcut, am zis sau n-am făcut și n-am zis, despre povești pe care le-am trăit sau aș fi vrut să le trăiesc, despre cum mă simt, cum simt, ce simt. Apoi, când le împachetez frumos și ajung să le cânt pe scenă, le cânt pentru public, nu le cânt pentru mine.

Există vreo replică a vreunui fan care ți-a rămas în minte, te-a pus pe gânduri?

Da, mi s-a întâmplat de câteva ori să vină femei la mine să-mi spună că piesa ”Nu știi tu să fii bărbat” le-a deschis ochii și au hotărât să divorțeze. Încă mă întreb dacă e bine sau e rău. Pe deoparte e bine, pe de altă parte, nu.

Nu vreau să fiu responsabilă de așa ceva…

Cum e Irina din „Metaverse”?

”Acasă” în Metaverse este o nouă poartă pe care am deschis-o și unde am vrea să explorăm mai mult. Avem nevoie de timp și de resurse să dezvoltăm proiectul, pentru că ăsta e abia începutul.

Ne-am dorit să începem un nou proiect, Metaverse-ul este foarte ofertant în materie de vizual și ne permite să ne jucăm mult și cât ne duce imaginația. Am noroc să lucrez cu Bogdan Păun care vine cu ideile năstrușnice la timpul potrivit. Este proiectul lui în aceeași măsură în care este reprezentarea mea ca artist.

Irina din Metaverse nu îmbătrânește, nu are probleme cu vocea, nu se schimbă decât dacă vrem noi, poate aceasta ar fi o alternativă în momentul în care o să vreau să mă retrag din muzică. Și nu plănuiesc să mă retrag foarte târziu. Aș vrea la un moment dat în viața mea, să fac muzică doar în studio, iar Irina în Metaverse să susțină concerte și să muncească pentru mine, pentru că Irina din Metaverse nu obosește.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp