Istoria unui raport preliminar Colectiv - demers obligatoriu pentru siguranța pacientului

Foto: Ovidiu Micsik/Inquam Photos

A produs emoție și poate confuzie apariția în presă a unui document în care s-a făcut analiza preliminară a intervenției medicale ce a urmat incendiului de la Colectiv, după sosirea răniților la spitale.

Trebuie spus de la bun început că orice dezastru cu victime multiple de amploarea aceasta supune societatea la un test de stres; analiza intervenției în toate detaliile sale, de la momentul zero, producerea catastrofei și până la externarea ultimului rănit, este o obligație a profesioniștilor din sistem, aspect binecunoscut celor care lucrează în sistemul de urgență, atât în prespital, cât și la nivel spitalicesc. Este, dacă vreți, ca în aviație, unde analiza în detaliu a fiecărui incident, dar mai ales a marilor catastrofe aviatice a dus la progrese majore în siguranța zborurilor de orice fel; trebuie spus din start că nu e un studiu științific statistic semnificativ. Este un demers de tip ”incident reporting”, în care se semnalează orice aspect care poate fi îndreptat, remediat, pentru a crește calitatea și siguranța actului medical. Ca și în aviație, nu ne-am propus să stabilim culpe și vinovății, ci să identificăm modul cel mai rapid în care pot fi îndreptate deficiențele decelate. 

Din păcate, vor mai exista catastrofe cu victime multiple și următoarea catastrofă trebuie să ne găsească mai bine pregătiți. Este o obligație de serviciu pentru corpul medical în primul rând, dar și pentru cei aflați în poziții de decizie și este o obligație morală a noastră, a tuturor, pentru cei care nu mai sunt, pentru toți cei apropiați lor și pentru supraviețuitori. 

Aș spune că cinstim memoria lor, a vieților tinere curmate violent și mult prea devreme, prin învățămintele pe care le tragem și care trebuie să salveze mai multe vieți după ce vom fi îndreptat ce ținea de locul fiecăruia dintre noi în acest mecanism complex al intervenției în caz de catastrofă! Și mai trebuie înțeles locul experților în aceste analize; un expert (ex paertes - în afara părților) analizează cât mai puțin subiectiv intervențiile și semnalează abateri de la buna practică medicală și siguranța pacientului și este, într-un fel vocea celor care nu mai pot vorbi în nume propriu; ei nu mai pot vorbi, dar prin vocea expertului își spun povestea de viață și de moarte până la capăt și ne ajută pe noi, cei rămași să înțelegem lanțul de evenimente care a dus la deznodământul tragic. Dacă nu tragem concluziile care se impun și nu învățăm din greșeli, suntem condamnați să le repetăm la nesfârșit într-o spirală a nepăsării și incompetenței iresponsabile! Și să acceptăm că viețile victimelor sunt odată în plus irosite! La nivel individual nu putem trăi cu povara aceasta. De ce am putea atunci la nivel Colectiv, ca societate?

Avem multe exemple de țări care au perfecționat îngrijirea marilor arși după incendii cu multe victime, vezi Belgia, Olanda sau intervenția exemplară asupra victimelor din atentatele din Paris, la numai două săptămâni după dezastrul de la Colectiv. Și atât de exemplară a fost intervenția autorităților din Franța, că în 10 zile a apărut o descriere amănunțită a operațiunii în prestigioasa revistă medicală Lancet!

A fost o intervenție „de manual” (by the book). Să reținem că toți cei implicați în intervenția din Paris participaseră la o simulare chiar în dimineața respectivă. Pentru că nu ajunge să ai planuri și proceduri pe hârtie, ele trebuie cunoscute și însușite de toti actorii implicați, iar repetarea procedurilor prin exerciții periodice de simulare asigură maximum de șanse răniților în dramatismul provocărilor imprevizibile la care sunt supuși salvatorii în astfel de momente. (Dacă doriți doar un exemplu: cel al asistentului medical care făcea masaj cardiac extern uneia din victimele de la braseria Voltaire și a dat peste firele dispozitivului exploziv nedetonat!...de fapt era unul dintre teroriști!)

Analiza ulterioară, în detaliu, a unei astfel de intervenții este doar un act de normalitate.

În cazul incendiului de la Colectiv intervenția în prespital s-a făcut sub coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență al MAI, cu implicarea instituțiilor prevăzute de lege după declanșarea Planului Roșu; analiza acestei segment de intervenție s-a făcut prin raportul propriu al DSU, „Lecții învățate după incendiul de la Colectiv”, care a inclus plan de măsuri și termene de îndeplinire la problemele sesizate de dânșii, dar și primul raport al Corpului de Control al Primului Ministru în martie 2016. Și acesta sesizează multe disfuncționalități care trebuie să se concretizeze (rapid) într-un plan de măsuri. Mai este mult de lucru și pe zona acesta și sigur e nevoie de mai multă transparență pentru a lua cunoștință de progresele înregistrate.

Urma, firesc, analiza intervenției la nivel de spitale, transferul răniților și urmărirea acestora până la definitivarea sechelelor. La începutul mandatului ministerial al lui Vlad Voiculescu, analiza intervenției și proiectele de îmbunătățire a îngrijirilor pacienților cu arsuri au fost considerate priorități. Drumul parcurs a fost unul deloc neted. După multe ezitări și tergiversări a fost evident că nu vom primi materialele de care aveam nevoie din minister. S-a decis atunci să se lucreze pe copiile documentelor medicale puse la dispoziție de Asociația Colectiv GTG, ceea ce greva din start analiza de statutul oficial. Informațiile culese au permis însă o analiză a componentelor parcursului medical al pacienților. Concluziile care au rezultat s-au concretizat în planuri de măsuri, din care unele au și fost puse în aplicare, altele doar demarate, iar restul au rămas ca recomandări pentru echipa care ne succeda la conducerea MS.

Fiind depus în antepenultima zi de mandat la registratura cabinetului MS, am apucat să vedem că a fost ridicat de Direcția Asistență Medicală, unde ar fi fost cel mai normal să se continue proiectele deja demarate și să se discute cu noua echipă de conducere măsurile propuse de noi. Ni s-a părut un gest firesc de continuitate pentru a evita blocajele și pierderi de timp, având în vedere cât de imperios necesare sunt aceste documente pentru continuarea îmbunătățirii îngrijrilor pentru pacienții cu arsuri în spitalele din țară. Sunt acte normative și propuneri de bună practică medicală menite a produce ulterior efecte în viața reală, la patul fiecărui pacient.

Sunt revoltată și regret că și acest document devine „o scrisoare pierdută” și subiect de dezbatere politică. De ani de zile în administrația sistemului sanitar „se pierd” hârtii oficiale cu număr de înregistrare! Tracking-ul de documente, electronic sau de alt fel, nu există, ca și lipsa de consecințe pentru că documentele se rătăcesc, dispar fără urmă și reapar uneori după reguli oculte știute doar de inițiații locului și ai sistemului. La 27 de ani de la momentul 1989, este nevoie ca și funcționarea administrației publice să se maturizeze, să iasă din zona amatorismului și a parti pris-urilor politice, să se profesionalizeze și să lucreze în folosul celor care plătesc aceste servicii, cetățenii României, cetățeni ai Uniunii Europene deopotrivă.

La 2 ani de la Colectiv este nevoie ca spitalele din București să cunoască în detaliu planurile albe, atât la nivel local, cât și coordonarea acestora la nivel de capitală pentru situații cu victime multiple de orice cauză. Or, aceasta presupune o coordonare între acțiunile ASSMB, DSP, MS cum nu a avut loc de (prea) multă vreme. Dacă în perioada Colectiv decidenții au răsuflat ușurați văzând mobilizarea masivă spontană a cadrelor medicale, ei au rămas datori la multe capitole: toate aceste trebuiau să se întâmple în cadrul unui plan riguros pregătit, cu simulări periodice, cu oameni special desemnați care să elibereze rapid paturi de terapie intensivă pentru răniți, cu dispecerat care să dirijeze urgențele curente către alte spitale care nu erau prinse în planul de management al răniților din incendiu, cu plan de identificare a sălilor de operație și de coordonare a echipelor operatorii, inclusiv gestionarea resurselor, cu ofițeri de triaj secundar care să aleagă rapid pacienții transportabili către centrele cu competență în îngrijirea marelui ars. Iar dacă se știa că nu există în țară astfel de centre, să fi existat o procedură de transfer rapid pentru răniți. 

Pentru că nici acum nu este clar dacă există un astfel de plan, este nevoie ca factorii de decizie să ia măsuri urgente! Și mai este nevoie să se discute o mai bună coordonare a distribuției urgențelor curente la nivel de municipiu București, o mai bună colaborare ASSMB, DSP, MS pentru că presiunea asupra spitalelor de urgență este imensă și lucrează la capacitate depășită mai mereu, în timp ce spitalele PMB sunt bine dotate, au echipe cu expertiză bună și ar putea acoperi multe din urgențele care nu sunt de cod roșu sau necesită servicii medicale complexe ca urgențe majore. Este o opinie pe care specialiștii din sistem o discută de mulți ani, dar rămâne ignorată la nivelul conducerii. Până când? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp