Istoricul britanic Simon Sebag Montefiore: „Au fost momente când m-am întrebat ce ţări să aleg pentru personajele mele. Să optez pentru România, Ungaria sau Bulgaria? Păi, vă veţi bucura să aflaţi că adesea am ales România”

Foto: Jesús Hellín/ ContactoPhoto/ Profimedia

Istoricul britanic Simon Sebag Montefiore revine în România pentru a lansa cartea-eveniment Lumea. O istorie de familie și pentru a se întâlni cu cititorii săi la Librăria Humanitas Cișmigiu (5 decembrie, ora 19:00) într-un dialog cu jurnalistul Cristian Leonte și la Târgul de carte Gaudeamus (6 decembrie, ora 12:00) pentru o sesiune de autografe.

Într-un interviu exclusiv, Simon Sebag Montefiore relatează ce a însemnat pentru el scrierea acestui volum timp de aproximativ doi ani, fără întrerupere, care au fost cele mai dificile demersuri pe parcursul alegerii personajelor istorice mai mult sau mai puțin cunoscute pe care să le includă, cum și de ce a ales să devină scriitor și a ales o carieră academică în domeniul istoriei. De asemenea, el oferă informații și despre cum este reflectată istoria României în paginile cărții „Lumea”, dar și despre cum l-au marcat întâlnirea și discuțiile cu regele Mihai, pe care a avut ocazia să-l cunoască.  

O istorie a umanității, dintr-o perspectivă inedită: familia. Ce v-a inspirat să alegeți această modalitate de a prezenta fapte, evenimente și oameni?

Au existat multe istorii ale lumii. Aceasta este prima care recurge la familie ca modalitate de a spune povestea omenirii. Majoritatea istoriilor lumii sunt complet desprinse de viaţa concretă a oamenilor, fiind mai curând catastife în care sunt consemnate drumuri comerciale, imperii în declin şi bunuri de consum. În schimb, biografiile se concentrează adesea prea mult asupra unui singur individ. Am vrut să combin aceste două abordări şi mi-am dat seama că Familia este forma elementară de organizare pentru noi toţi de la începuturile societăţii. O istorie de familie a lumii combină anvergura şi amploarea unei istorii mondiale cu perspectiva intimă şi îndrăzneala pe care ţi le oferă biografia. De aceea am ales această perspectivă. Este o idee extrem de ambiţioasă, dar, cumva, funcţionează. Aceasta este o istorie a tuturor popoarelor din toate timpurile, de pe toate continentele, reunite într-o singură poveste, din epoca de piatră până în epoca dronelor, prin intermediul unor cronici fascinante de familie, unele de os regesc, unele care s-au realizat prin forţe proprii, unele în sclavie, unele sus-puse, unele de pe treapta inferioară, unele din clasa mijlocie, care parcurge istoria omenirii până la momentul invaziei iniţiate de Putin în Ucraina şi se încheie cu predicţii legate de ce va mai aduce secolul XXI.

Ce rol au avut izolarea din pandemiei și fondul războiului Rusia – Ucrania în dezvoltarea acestui subiect?

Scrierea cărţii de faţă a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată şi aproape că mi-a pus capac şi nu sunt sigur cum aş fi reuşit s-o fac dacă n-ar fi existat perioada de izolare în contextul pandemiei. Pandemia a reprezentat o tragedie pentru mulţi, dar pentru scriitori a fost un context propice în sensul că le-a permis să se izoleze de lume spre a aborda cele mai dificile proiecte.

Pe lângă povestea urmelor de pași preistorici care reprezentau o familie, la care faceți referire la începutul cărții, ce altceva v-a inspirat și chiar v-a pus la lucru, în această aventură de documentare și scriere pentru cartea „Lumea”?

Multe cărţi mi-au inspirat diverse poveşti. Propria mea istorie a Ierusalimului [în cartea Ierusalim. Biografia unui oraş] a fost principala sursă de inspiraţie pentru că m-am folosit de familii din acea carte, familii evreieşti şi palestiniene, familii din Iudeea, din perioada otomană, din perioada Sultanatului Mameluc, membri ai dinastiei Ayyubide şi cruciaţi, spre a spune povestea Ţării Sfânte. Apoi am apelat la cartea dedicată dinastiei Romanovilor [Romanovii 1613 – 1918] spre a relata ascensiunea şi declinul Imperiului Rus. Aşadar, cartea de faţă este un fel de continuare a acelor volume. Nu chiar o continuare, mai curând o completare.

Cum ați gândit la început construcția aceste cărți care acoperă atât de intim și precis istoria umanității? Ce s-a schimbat pe parcurs?

Iniţial n-am fost sigur că avea să-mi iasă figura. Am construit cartea în jurul a trei macro-familii: în Europa, familia include dinastia Merovingiană, dinastia Carolingiană şi dinastia Habsburgică. În Asia, familia lui Genghis-Han şi a lui Timur Lenk, care include deopotrivă Imperiul Mongol şi mongolii din India. Iar în Orientul Mijlociu, Casa Profetului însuşi, care include califatul Omeiad, califatul Abbasid, cel Fatimid şi dinastia Haşemită. Odată ce mi-am dat seama că aveam această structură a cărţii, am început să savurez procesul scrierii.

Ce personaje sau familii v-au dat cele mai mari bătăi de cap pe parcursul expunerii poveștilor lor de viață?

Totul a fost dificil. Cărţile astea sunt foarte greu de scris. Îmi doresc ca scrierile mele să fie riguroase sub aspectul cercetării academice, dar, de asemenea, nu doar uşor de citit (detest sintagma asta) sau accesibile, ci scrise cu fineţe. De asemenea, îmi doresc să ofer perspective noi, inedite. Aşa că tot procesul e dificil. A devenit şi mai dificil odată ce am trecut de prăbuşirea imperiilor în 1918. M-am întrebat dacă avea să mai ţină abordarea prin prisma familiei, dar a funcţionat în continuare.

Spuneați într-un interviu că acesta a fost unul dintre cele mai provocatoare demersuri de scriere, din toată cariera dumneavoastră, care v-a acaparat complet somnul și viața. Care au fost trei dintre cele mai dificile aspecte în a alcătui acest vast arbore de familii și poveștile lor?

Procesul în sine de a nimeri combinaţia perfectă, de a înţelege atâtea subiecte, de a le studia dintr-un alt unghi, astfel încât abordarea să fie una inedită şi originală, şi de a le reuni.

Au fost și momente când ați crezut că poate nu o veți termina niciodată? Cum ați depășit momentele de blocaj?

N-am avut niciun moment de poticnire, odată ce m-am apucat, am scris ca în transă doi ani în şir până am dus-o la capăt.

Cum ați ales ce personaje rămân și ce personaje vor fi lăsate deoparte?

Aceasta e întrebarea de un milion. Există personaje pe care e musai să le incluzi, cum ar fi Hitler sau Genghis-Han. Dar multe altele rămân la latitudinea ta şi aici e provocarea. De asemenea, au fost momente când m-am întrebat ce ţări să aleg. Să optez pentru România, Ungaria sau Bulgaria ? Păi, vă veţi bucura să aflaţi că adesea am ales România. Thailanda, Vietnam sau Cambodgia? Am ales Cambodgia. Serbia, Croaţia sau Albania? Am ales Albania. Argentina sau Brazilia? Brazilia. Şi tot aşa…

Familia globală versus familia personală. Spuneați, de asemenea, că „Lumea. O istorie de familie”, aproape că a distrus-o pe a dumneavoastră, din cauza dedicării totale și a „concentrării ermetice”. Cum arăta o săptămână de lucru și în ce fel v-a acaparat total acest proiect?

Ei bine, există multe definiţii ale familiei! Nu doar la scară personală sau globală, ci în sensul că o familie poate fi definită biologic, politic, religios, dinastic sau economic. În carte înseamnă toate aceste lucruri. Cât despre propria mea familie, da, lor li se luase de cartea asta şi îşi închipuiau că n-o s-o mai termin în veci!!!

Cât din pasiunea pentru istorie se datorează tatălui dumneavoastră? În ce fel v-a determinat lectura cărții „A Study of History a lui Arnold Toynbee”, oferită de acesta în copilărie, să alegeți acest drum și inclusiv să studiați istoria la nivel universitar?

Părinţii mei au fost nişte oameni foarte citiţi. Cărţile erau adevăratele comori din casa şi din vieţile noastre. Tata era pasionat de istorie, iar mama era pasionată de romane şi a şi scris romane. Da, îi datorez tatei pasiunea mea pentru istorie.

În 2018 erați prezent în România pentru a lansa „The Romanovs 1613–1918”, la exact 100 de ani de la moartea familiei Romanov, ultimii țari ai Rusiei. Ce s-a schimbat în acești 6 ani și ce ați aflat nou, despre România, scriind istoria lumii?

România este o componentă importantă în istoria lumii. După cum spuneam mai sus, în fiecare regiune ai posibilitatea să alegi pe ce ţară vrei să te concentrezi. Aşa că în Europa de Est m-am concentrat pe Polonia şi România, iar România apare destul de des. Familia lui Vlad Dracul. Casa de Hohenzollern. L-am cunoscut pe ultimul rege, Mihai. Şi, desigur, în momentul de faţă, în contextul războiului din Ucraina, urmărim cu atenţie şi îngrijorare politica românească...

În carte menționați un dialog cu Regele Mihai. În ce împrejurări l-ați cunoscut și cu ce v-a îmbogățit această întâlnire informațiile ca istoric și scriitor?

Da, a fost fascinant să-l cunosc pe regele Mihai. Am fost foarte interesat să-l întreb mai multe despre Antonescu şi despre lovitura de stat împotriva lui şi despre perspectiva lui asupra Holocaustului. Era unul din ultimii şefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial încă în viaţă, aşa că era un personaj interesant chiar şi sub acest aspect. De asemenea, am avut norocul să-l cunosc recent pe regele Simeon al Bulgariei şi să discut şi cu el despre acea perioadă. Simeon este o figură deosebit de interesantă deoarece a fost ales şi prim-ministru la un moment dat.

Ce le transmiteți cititorilor români, legat de evenimentele la care veți participa la București?

Vreau să spun doar atât: iubesc România şi întotdeauna este o bucurie pentru mine s-o vizitez şi să-mi revăd prietenii. Am mulţi cititori în România şi aş dori să-i invit pe toţi să treacă şi să mă salute.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp