Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Iubirea unei mame care nu renunță: „Când am născut-o pe Mădălina, în urmă cu 27 de ani, medicii mi-au spus s-o las acolo și să merg acasă”

Mădă și firea ei bătăioasă

Povestit de mama ei, Cristiana Marin

Când am născut-o pe Mădălina, în urmă cu 27 de ani, medicii mi-au spus s-o las acolo și să merg acasă. Eu am și un băiat mai mare și chipurile n-avea rost să-l sacrific din cauză că născusem un copil cu sindromul Down. M-am enervat și am plecat din spital la cerere. E îngerul meu, e crucea mea. O aveam și pe mama mea ca sprijin, care acum nu mai e, poate dacă nu era dânsa aș fi fost și eu ca alte mame care văd altfel lucrurile.

Mădă citea destul de bine acum 12 ani, dar uita silabe și psihopedagogul mi-a spus că ea-și dorește să meargă mai departe, dar nu poate, așa că am spus să-i descoperim alte abilități. Am întrebat ce altceva poate face când ai un retard mental? După ce Mădă s-a îndrăgostit de dans prima oară și a început să participe la competițiile Special Olympics, am fost invitați tot de ei în 2011 la un concurs de înot, la Hunedoara. Dar noi nu știam să înotăm. Intrase Mădă în apă la mare, dar în bazin nu avusesem posibilitatea.

Unde să găsim noi un bazin s-o băgăm în apă, să vedem măcar cum e? La Floreasca, apa era de trei metri. Celor care intrau în bazin li se puneau centură și aripioare. Cei care stăteau pe margine să se obișnuiască în apă nu aveau nimic. 

Când a intrat în bazin, Mădă s-a apucat de piciorul unui băiețel ca să-l depășească, iar el s-a apucat de gâtul ei și a băgat-o la fund. Am zis că-mi iau adio de la înot pentru ea. Noi, când se întâmplă ceva, ne strângem tare în brațe până simțim că frica și emoțiile au dispărut și așa am făcut și acum, cu lacrimi în ochi amândouă. Mă gândeam să plecăm, dar după ce s-a liniștit și s-a desprins din brațele mele, mi-a zis că vrea să intre-n apă. Am susținut-o și am făcut tot posibilul să plătesc, am găsit bazinul de la Lia Manoliu care e mai aproape de casă.

La Hunedoara a fost greu, am zis că n-o să poată, ea era și mai plinuță, n-o să poată să înoate. I s-a dat jos centura, nu știu cum am ieșit din tribună și am sărit. Dar ea a zis că înoată fără centură.

Apoi a fost chemată la toate sporturile. Nu la judo sau box pentru că Mădă e puternică și nu-și poate controla mișcările. Așa percepe ea, să trântească. Dacă te ia în brațe, simți că-ți îndreaptă spatele, dar ea îți arată afecțiunea. Face sport de la 14 ani și nu mi-a zis niciodată „nu mai pot”, are un organism sănătos și rar la sindromul Down. Acum a început să se exprime și prin cuvinte, nu se mai închide în ea și asta tot datorită Special Olympics, pentru că la toate participările m-au îndrumat s-o las liberă, să nu forțez. Totul pornea de la ea, mă întreba seara „unde mergem mâine?”.

Deja participam la competiții de înot și cei de la Special Olympics voiau s-o ia în SUA la Mondiale. Îmi doream să-și pună munca în valoare, dar ca să ajungi în SUA la o competiție internațională trebuie să înțelegi că înotul nu e joacă. Acolo sunt reguli, o pot descalifica și decât să-mi vină decepționată, mai bine nu. Am zis „Doamne, arată-mi un semn care să pornească de la ea, să înțeleagă că nu merge la plimbare, că trebuie să facă ce i se spune”. Am spus s-o ia mai întâi în țară la o competiție, pentru că una e să fie aici și să vin s-o iau, una e în afară. A stat cinci zile la schi, suficient cât să văd că se poate descurca singură, a fost ascultătoare. Ăsta e semnul, dacă ea-și dorește, spun „da”.

Așa a participat Mădălina la Jocurile Mondiale de Vară Special Olympics de la Los Angeles, în 2015. I s-a îndeplinit un vis și munca ei de ani de zile s-a pus în valoare. La 25 de ani, Mădă a venit cu medalia de argint la 25 metri spate, iar faptul că a ascultat și nu au fost probleme, pentru mine și Special Olympics este ceva măreț. 

Am avut emoții mari, ca orice părinte. E ceva ce eu i-am descoperit și i-a plăcut. Înotul. A venit o domnișoară să facă un clip cu Mădă la bazin și una e să stai pe margine, s-o vezi cum nu iese la suprafață și una e să vezi ce face în apă. Când am urmărit clipul, am zis că nu e ea. Să te joci în apă, să jonglezi, să se vadă pe fața ta că nu ai niciun pic de frică, ca și cum ai fi în aer. Atunci am zis că într-adevăr a avut înotul în sânge, dar eu nu-l descoperisem și mulțumesc lui Dumnezeu că într-un final am făcut-o.

Trebuie să susții copilul mereu, să-i dezvolți abilitatea. Dacă într-adevăr vezi că nu poate, te oprești, dar tot timpul trebuie să descoperi la el, nu trebuie să întrebi de ce nu face ca celălalt. Sunt diferiți, chiar dacă seamănă, ca și noi. Nu toți ajungem doctori sau sportivi. Au nevoie doar de încurajare mai mare. Atât. De ce s-o oblig să citească, dacă ea nu poate? Poate-și dorește, dar nu poate. De când face înot, nu mi-a mai răcit. Eu mai ziceam că plouă, unde să mergem pe vremea asta? Ea intra în bazinul descoperit de la Lia, spunea că este un pic rece, dar se obișnuia. Vecinii îmi spuneau că-s nebună, dar ea a devenit imună. Prin Mădă am devenit și noi bătăioși. Mereu s-a ridicat și a mers mai departe.

Mădălina Marin și-a descoperit pasiunea pentru înot cu ajutorul programelor Fundației Special Olympics din România, pe care Fundația Vodafone România le susține financiar.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am 27 de ani si un baietel de 2 ani cu sindrom down.ce ar fi trebuit sa fac cu el? Sa il abandonez in spital? Ca orice parinte ma lupt pentru copilul meu si fericirea lui. Ma lupt in primul rand cu societatea, cu oamenii rai care ii privesc ca pe niste extraterestii, care judeca fara sa stie cata munca duc acesti copii pentru fiecare evolutie care o fac.nu am stiut, nu am avut habar de ce inseamna un copil cu nevoi speciale.nu aveam de unde,eram prea tanara.copilul meu este cel mai bun lucru din viata mea, il ador si nu l-as schimba nici pe 10 normali.imi pare rau ca m-am nascut in romania.saracu-i si al draq cam asa suntem noi. nu va mai mirati ca o luam din rau in mai rau.ce semanati aia culegeti dragi mame (in primul rand) nasteti copii buni dar singure vii stricati cu educatia care le-o dati si spiritul de competitie.
    • Like 0
  • check icon
    Și când nu o să mai fie Mama, ce o să se întâmple atunci cu„ veșnicul„ copil ? Îl dăm în grija statului într-un final?
    • Like 0
    • @
      Asta e o ticalosie
      • Like 1
    • @
      Nu ticalosie - cred ca e rautate pura - de parca dumneavoastra ati fi Statul, si va doare tare de cheltuielile pe care le ar avea statul in 30-40 de ani cu Madalina. In 30-40 de ani, s-ar putea sa nu va ma intereseze statul, ci doar pomenile pe care o sa vi le faca familia, pentru ca o sa fiti la ora aia oale si ulcele. A, si inca ceva, fata asta a adus o medalie de argint Romaniei. Dumneavoastra ce-ati adus Romaniei? Matreata?
      • Like 2
    • @ Ailenei Diana
      check icon
      @Ailenei Diana, îmi pare rău că nu știți să citiți și să înțelegeți un text,nu că m-ar mira, dar mă decepționează pt. cineva care scrie în spațiul public.Unde ați văzut dvs. că am scris eu ceva de cheltuielile statului cu persoana în cauză? cred că aveți niște obsesii pe care le repeziți repede în gura oricui care pune întrebări pertinente.Eu m-am referit foarte clar,în limba română, ce se v-a întâmpla de facto cu Mădălina când mama ei nu va mai fi, căci din păcate mai și murim,asta e.Cine va avea grijă de Mădălina, persoană TOTAL dependenta de mamă?Cum credeți că va suporta ea să fie instituționalizată la o vârstă înaintată?Ați văzut astfel de persoane care ajung pe străzi sau în azile(caz fericit)?Înainte să scrieți,încercați să judecați,atât cât puteți și apoi ridicați piatra.Sper că de data asta m=am făcut înțeles.
      • Like 0
    • @ Cosma Aurora
      check icon
      La ce vă referiți?La adevăr?la faptul că atunci când mama ei va deceda din varii motive, ca toți oamenii, Mădălina va trăi la propriu cele mai dramatice momente din viața ei din cauză că în cel mai fericit caz va ajunge la un azil oarecare, ca să nu pomenim de străzi? A-ți văzut cazuri?Viața nu e făcută doar din emoții lăcrămoase ci din sau mai ales din pragmatism.Gândiți-vă, înainte să vă ia gura pe dinainte.
      • Like 0
    • @
      Esti incalificabil, exista organizatii care se ingrijesc de acesti oameni, care dupa cum vad sunt alungat de uni ca tine.
      Poate viata nu iti va aduce vre-o surpriza care sa te faca dependent de cineva...
      • Like 0
    • @
      Prin utilizarea cuvantului "vesnicul" copil, a-ti lasat loc de interpretari. Americanii au o vorba:"All hell broke loose" adica "Toate fortele iadului se vor dezlantui" contra Madalinei, asta daca mama ei nu are mijloace de a o proteja si dupa ce ea va muri. Supravietuirea in statul euthanasist roman este posibila numai prin mila Domnului. In rest totul este praf si pulbere.
      • Like 0
  • Unii se leapada de copiii lor fara sa le pese daca au sau nu probleme. Altii isi iau crucea si o cara prin viata, cu responsabilitatea care face diferenta intre om si animal. Are bunul Dumnezeu socotelile lui si pentru unii si pentru ceilalti.
    • Like 2
    • @ Victorin Borsciov
      In sfarsit inca un om normal...
      • Like 1
  • Frumos articol, poveste cu greutarte, dureros ca nu comenteaza aproape nimeni aici, probabil ca nici nu prea este citit acest articol. Nu vreau sa fiu firfizon dar am in lista de prieteni "Asociatia Down- Centrul Educaţional Raluca" urmaresc emisiunea lor de pe TVR,- Fara prejudecati, stiu ca tocmai de curand au fost premiati in SUA. Probabil ca sunt anormal intr-o lume prea normala pentru mine.
    • Like 1
    • @ Mihai Achim
      Eu l-am citit si l-am placut. Si cred ca aceasta frumoasa poveste descrie normalul (sau ceea ce ar trebui sa fie normalul) dintr-o lume anormala.
      • Like 4
    • @ Adina Foldal
      Ma bucur, doar ca nu se comenteaza, mai putin noi si un "pustiulica" filozof...
      Care recomanda sa renuntam la cei care nu se "pot ajuta singuri?"
      Sa-i de-a Dumneazeu sanatate si sa se poata ajuta singur, dar sunt aproape convins ca in acest moment el nu se intretine singur si este un "intretinut" probabil de mama si tata care au de unde.
      Eu nu mai am nici pretentie...
      • Like 2
    • @ Mihai Achim
      .... ceea ce constituie unul dintre aspectele anormalitatii din societatea romaneasca.
      • Like 2
    • @ Mihai Achim
      Sa stiti ca multa lume citeste si nu simte neaparat nevoia sa scrie un comentariu.
      • Like 0
  • ❤️
    • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult