Știați că în România mai mult de două treimi din populație suferă de o formă de boală cronică legată de comportament și care ar putea fi prevenită? Diabetul, obezitatea, boli ale inimii sunt în general prevenibile printr-un stil de viață echilibrat. Dar mai știați că aproape tot bugetul din sănătate se duce pe pastile și pe tratamente pentru boli cronice? Situația din România nu e singulară, în SUA spre exemplu mai mult de jumătate din populație suferă de boli cronice.
Ceva deci pare să nu funcționeze - sumele uriașe cheltuite pe medicamente și tratamente nu par să facă altceva decât să țină indicatorii analizelor sub control. Vindecarea, reducerea numărului de bolnavi cronici și deci promovarea prevenției în sănătate nu pare a fi un obiectiv real al guvernelor. Ceva ne scapă.
Am întâlnit-o pe Joyce Panganamala, veteran al managementului bolilor cronice, absolventă printre altele a Institutului pentru Medicină Funcțională din Washington, SUA, masterand al Universității din Nebraska. Joyce se ocupă de peste două decenii cu bolnavii cronici și spune că într-adevăr trebuie schimbat ceva radical în felul în care abordăm bolile cronice și că acel ceva ține de obiectivele propuse atât de sistemul medical, cât și de pacienți. Pentru asta a dezvoltat o metodă proprie de a-și asista pacienții într-un contextul global al vieții lor nu doar individual, dar implicând și familia, apropiații, societatea în general. Iată principalele idei ale interviului:
- Dacă ești diagnosticat cu o boală cronică (hipertensiune, diabet, colesterol mărit) medicul te va ajuta cu tratamente pentru a ține boala sub control, pentru a ține analizele în parametri, și nu pentru a te vindeca pentru că așa este gândit sistemul de sănătate;
- Un bolnav cu tensiune arterială mare care este diagnosticat acum și va urma un tratament adecvat, peste 5, 10, 15 ani este foarte probabil să aibă același diagnostic și în plus alte afecțiuni derivate din efectul bolii cronice asupra altor procese din organism;
- Sistemul de sănătate alocă 30 de minute pe pacient la consultație și asta include primirea, verificarea sumară, redactarea vizitei/tratamentului de urmat - deci practic rămâi cu 15 minute pentru a înțelege cum trăiește un om - nu ai cum în mod realist să poți face altceva decât să prescrii medicamente. La fel și vizitele trimestriale pentru bolnavii cu boli cronice. Bolile acestea se numesc cronice ca și cum viața ar fi cronică iar asta e foarte greșit;
- În metoda mea punctul central în relația cu pacientul este educația. Omul trebuie să știe ce se întâmplă în corpul lui odată cu boala - dacă explici cum hipertensiunea afectează interiorul vaselor de sânge care transportă oxigenul necesar tuturor organelor și cum toate sunt deci afectate - omul va înțelege mai bine cu ce pericole are de a face și va fi mai dispus să își schimbe comportamentul față de mâncare sau alcool;
- În majoritatea cazurilor nu are nici un efect că medicul spune să nu mai mănânci gras, să reduci alcoolul sau țigările sau să faci mișcare, pentru că dacă oamenii nu știu ce li se poate întâmpla nu sunt dispuși să renunțe la ce le face plăcere. Trebuie să afli la ce sunt dispuși să renunțe și la ce nu și să te adaptezi la asta;
- Bolile cronice la debutul lor nu au simptome - îți măsori tensiunea și vezi că e mare, dar de aceea nici nu faci nimic la început, pentru că nu simți durere. Când apar simptomele deja e grav, așa că prevenția, acțiunea de schimbare, trebuie să apară de la primul semn;
- Nu poți recomanda unui bolnav cronic un fel de alimentație care să pună și mai mare presiune pe el, dar și pe familie - toată lumea trebuie să participe la efortul pacientul și tuturor le va face bine. Chiar dacă nu ai o boală cronică, dar mănânci ca și cum ai avea, îți faci de fapt un mare bine;
- Cu toții știm ce ne face bine, dar societatea de acum nu ajută - să nu mai gătești acasă, să eviți anumite tipuri de mâncare sau ingrediente, să consumi mai puțin - astea sunt acțiuni greu de făcut în contextul vieții moderne. De aceea schimbările sunt grele, necesită multă voință dar și ajutorul familiei.”
Metoda pe care Joyce a dezvoltat-o pe baza propriei experiențe și a studiilor sale pleacă de la nevoia de a sta cu pacientul cât mai mult - o consultație ține cam o oră. Apoi începe cu trei lucruri:
La ce oră te culci? Spre exemplu, cineva care se culcă la ora 23.00 trebuie să nu mai mănânce de la ora 20.30. Ca la restaurant, când ești anunțat că bucătăria se închide. Corpul nu are nevoie de multă energie înainte de culcare, deci cel mult bea ceai. Fără zahăr. Deci trebuie să NU faci ceva. Cu cele șapte ore de somn și cu un mic dejun cât mai întârziat ajungi ușor la un post de 12 ore foarte benefic pentru organism.
Dimensiunea mesei trebuie să scadă de la mic dejun la cină. Asta e o schimbare de cultură și nu e ușor de făcut, dar nu mai suntem preponderent agricultori, așa că cea mai consistentă masă trebuie să fie micul dejun. Pentru cină folosește o farfurie de aperitiv ca să pui mai puțină mâncare.
Lasă mintea și corpul să stea în repaos zilnic. În viața noastră curentă folosim aproape exclusiv sistemul simpatic care ne ține alerți pentru a lupta sau a fugi din situațiile în care suntem puși. Pentru tot ce nu putem controla - sistemul parasimpatic (somnul, plăcerea sexuală, digestia, menstruația etc) luăm pastile. Mai bine nu lua pastile și stai la masă cu ai tăi fără să te holbezi în telefon. Mai bine mestecă îndelung. Așa vei ajuta digestia. Mai bine fă o plimbare cu ai tăi în loc de cină. Așa vei dormi mai bine și vei evita creșterea nivelului de zahăr în sânge.
Vă mulțumim că ne-ați urmărit. Sperăm că va fost de folos și vă invităm în comunitatea noastră, a Societății Omului Sănătos.
Urmăriți mai jos interviul integral:
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.