Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Jurnalism – metoda Hau-Hau

Cu câteva ore mai devreme de ultima întâlnire Trump-Biden dinainte de alegerile din SUA, care se țin, desi au murit peste 200.000 de americani de covid, încă președintelui Trumpf i-a fost luat un interviu de către jurnalista Lesley Stahl, în programul „60 minutes”. Trumpf a întrerupt intempestiv interviul după 37 de minute și l-a difuzat public apoi ca pe o „dovadă” a unei „tentative vicioase și agresive” împotriva lui. „Uitați-vă la întreruperile și ostilitatea ei. Comparați răspunsurile mele complete, fluente și magnific briliante, cu întrebările ei”.

Păi, așa să facem, să le comparăm. Trumpf spune la un moment dat că așteaptă hotărârea Curții Supreme prin care pachetul social-medical cunoscut ca Obamacare să fie declarat neconstituțional și el să se simtă foarte bine pe chestia asta. 

 „Ok”, zice Lesley Stahl, „Și ce urmează? Cu ce înlocuiți Obamacare?” „Cu un plan complet dezvoltat, gata de aplicare, pe care îl am pregătit” „Și de ce nu ni-l prezentați acum, dacă îl aveți gata?” „Nu, aștept să văd decizia Curții” „De ce nu-l prezentați acum? Sunteți în campanie electorală” „Nu, nu acum, aștept să vedem”.

În continuarea discuției despre baliverna programului medical pe care Trumpf pretinde că îl are, apare următoarea secvență de întrebări și răspunsuri:

Stahl: „What about people with preexisting conditions?” (Ce va fi cu oamenii care au boli preexistente?)

Trump: „I`ll protect it. Will be totally protected”

Stahl: „How?”

Trump: „They will be protected, Lesley”

Stahl: „How?”

Trump: „I mean the people with preexisting conditions are going to be protected”

Stahl: „How?”

Trump: „As they are now” (Așa cum sunt acum)

Stahl: „How?”

Trump: „...”

The End

Mi se pare cel mai simplu și sugestiv portret, făcut de o jurnalistă adevărată, a ceea ce a însemnat Trumpf pentru America și pentru lumea întreagă. Și sper să nu mai însemne.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult