Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Jurnalism – metoda Hau-Hau

Cu câteva ore mai devreme de ultima întâlnire Trump-Biden dinainte de alegerile din SUA, care se țin, desi au murit peste 200.000 de americani de covid, încă președintelui Trumpf i-a fost luat un interviu de către jurnalista Lesley Stahl, în programul „60 minutes”. Trumpf a întrerupt intempestiv interviul după 37 de minute și l-a difuzat public apoi ca pe o „dovadă” a unei „tentative vicioase și agresive” împotriva lui. „Uitați-vă la întreruperile și ostilitatea ei. Comparați răspunsurile mele complete, fluente și magnific briliante, cu întrebările ei”.

Păi, așa să facem, să le comparăm. Trumpf spune la un moment dat că așteaptă hotărârea Curții Supreme prin care pachetul social-medical cunoscut ca Obamacare să fie declarat neconstituțional și el să se simtă foarte bine pe chestia asta. 

 „Ok”, zice Lesley Stahl, „Și ce urmează? Cu ce înlocuiți Obamacare?” „Cu un plan complet dezvoltat, gata de aplicare, pe care îl am pregătit” „Și de ce nu ni-l prezentați acum, dacă îl aveți gata?” „Nu, aștept să văd decizia Curții” „De ce nu-l prezentați acum? Sunteți în campanie electorală” „Nu, nu acum, aștept să vedem”.

În continuarea discuției despre baliverna programului medical pe care Trumpf pretinde că îl are, apare următoarea secvență de întrebări și răspunsuri:

Stahl: „What about people with preexisting conditions?” (Ce va fi cu oamenii care au boli preexistente?)

Trump: „I`ll protect it. Will be totally protected”

Stahl: „How?”

Trump: „They will be protected, Lesley”

Stahl: „How?”

Trump: „I mean the people with preexisting conditions are going to be protected”

Stahl: „How?”

Trump: „As they are now” (Așa cum sunt acum)

Stahl: „How?”

Trump: „...”

The End

Mi se pare cel mai simplu și sugestiv portret, făcut de o jurnalistă adevărată, a ceea ce a însemnat Trumpf pentru America și pentru lumea întreagă. Și sper să nu mai însemne.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult