Ko-ve-si la Köln

Dl. ministru a dat-o pe doamna Dudaș afară. Om rău și fără viziune. Eu aș fi dat CENAFER-ul ăla afară și aș fi reprofilat tot CFR-ul la produs ciocolată. Cine merge cu trenul în România știe că situația e oricum de cacao.

Sunt literalmente la doi pași de granița Uniunii Europene, dar atmosfera de pe străzi nu are nimic în comun cu cea dintr-o țară europeană. Din momentul în care am arătat pașaportul la punctul de trecere de pe strada Ledra, care leagă Nicosia locuită de grecii ciprioți de Nicosia turcă, lumea s-a schimbat brusc.

România, dar și restul țărilor din Europa Centrală și de Est au o relație complicată cu ambiția. Suntem foarte buni la a fi tehnici, sceptici, adaptabili și rezilienți. Suntem mai puțin confortabili să spunem cu voce tare că vrem să construim companii care definesc categorii, creează bogăție, mențin talentul acasă și schimbă traiectoria economică a regiunii.

Am întâlnit și români fericiți cu Nicușor Dan: toți pesediștii cu care am vorbit de la începutul crizei politice mi-au spus că președintele le-a depășit așteptările. Parcă chiar Sorin Grindeanu a zis public că Nicușor Dan e o surpriză plăcută.

Orice discuție pasională despre istoria fotbalului ajunge, mai devreme sau mai târziu, în același punct fix: eterna comparație Maradona vs. Messi. Este o dezbatere nesfârșită, subiectivă și plină de orgolii. Însă, dacă există un loc în lume unde opinia despre Diego are o greutate aparte, dincolo de orice raționament statistic, acela este Napoli. Maradona în 1984, Napoli/ Foto: Profimedia