Privirea ca lama de cuțit, calm imperturbabil și un zâmbet blând. Apreciază situațiile cu luciditate și știe când să fie ferm și când să glumească. Iulian Pănescu are 15 ani de experiență de salvamontist profesionist, de 17 ani este ghid autorizat si de 3 ani lider montan certificat internațional. A coagulat o comunitate de peste 2.000 de iubitori ai muntelui și, cu ajutorul acesteia, recondiționează o veche stână, cu scopul de a o transforma în cabană montană, unica din munții Cindrel.
Doar în luna aprilie, Căsuța MGS, cum este deja cunoscută, a primit 170 de copii, veniți cu rucsăcelul în spate, în excursie organizată în parteneriat cu școala, sau cu părinții.
„Am început să merg pe munte de la vârsta de 11 ani cu tatăl meu care era salvamontist voluntar. La 15 ani am fost primit și eu ca voluntar în echipa Salvamont Victoria, am cărat răniți și morți din munte, așa m-am călit. Părinții mei locuiesc la bloc la parter, în Victoria. Când știam că se face vineri și că urcă salvamontiștii, săream pe geam și mergeam zece kilometri pe jos, pe drum forestier și îi așteptam la o intersecție. Mă întrebau: iarăși ai fugit, măi Iuliane? Șeful de salvamont îl suna pe tata pe fix: vezi că e cu noi, să nu îți faci griji. Veneam duminică seara acasă”.
În 1997, când avea 15 ani a scăpat printr-un mare noroc de moarte sigură. Se apropia sfârșitul de săptămână și erau așteptați turiști. Un grup de 7 salvamontiști urma să urce la refugiul Sâmbăta, să asigure patrulări, dar ziua de naștere a unui coleg le-a întârziat plecarea. Când au ajuns la refugiu, nu au mai recunoscut nimic. O avalanșă a smuls cabana salvamont și a aruncat-o la o distanță de 400 de metri la vale, conul avalanșei era înalt cât un bloc cu patru etaje. Ar fi murit cu toții, dacă se aflau acolo. Din fericire, cabana turistică a fost afectată foarte puțin, au dispărut doar un câine și două pisici.
Iulian provine dintr-o familie obișnuită, mama lui a fost operator-chimist la secția de acid sulfuric a Combinatului Chimic Victoria, iar tatăl a fost șofer pe utilaje grele și trailere de mare tonaj. Atunci când a terminat liceul, Iulian avea deja trei ani de experiență de salvator montan. A devenit salvamontist profesionist absolvind cursurile de specialitate și a urmat facultatea de agro-montanologie. Dintotdeauna a fost atras de potecile nemarcate. „În fiecare zi de patrulare mergeam să văd oare pe ce jgheaburi se poate urca? Am vrut să cunosc toate variantele de acces din zonă, ca să scurtez timpul în care puteam ajunge la locul accidentului. Nu toți cad în potecă. Dacă traseul clasic era de 6 ore, eu căutam variante să ajung în 4 ore. M-am făcut ghid în urma accidentelor pe care le-am văzut la acțiunile de salvare, pentru că oamenii nu știau să adapteze tura pe nivelul lor de pregătire, să interpreteze fenomenele naturii sau să se adăpostească de furtună, nu știau să se orienteze și se rătăceau. Mi-am dorit să ajut oamenii să evite aceste accidente, nu m-am gândit că după 15 ani va deveni un job bine plătit.”
Cu copiii la munte
În urmă cu trei ani, mi-a atras atenția un anunț de pe rețelele de socializare. Se organiza o drumeție pe poteci nemarcate, în munții Cindrel. Interesant, pentru că Cindrelul este un masiv ușor accesibil pe traseele clasice, dar te poți rătăci ușor dacă te abați de la marcaj.
M-a intrigat faptul că această tură se adresa familiilor cu copii mici. Pentru cei sub 3 - 4 ani organizatorii recomandau un rucsac special de purtat copiii pe munte, în condiții de siguranță. Ușor sceptici de a ne alătura unui grup de persoane necunoscute, ne-am dus cu doi copii, de 3 și de 8 ani. A fost o tură relativ ușoară, cu o diferență de nivel pozitivă de 500 m, foarte potrivită ca grad de dificultate pentru copii. Urcarea a fost din Râul Sadului, iar ținta a fost o stână abandonată, unde copiii au ajutat la aprinderea unui foc la care au fript cârnați și bezele. De atunci am mai făcut cu Iulian ture dificile atât iarna cât și vara, dar și drumeții ușoare, cu copiii. Am văzut astfel cum, prin felul lui necomplicat de a fi, adună în jurul lui o comunitate.
„Aici se formează viitorii oameni de munte. Am ales să fac ture cu copii pentru că turiștii spuneau că vor să vină la munte, dar nu au ce face cu copiii. Am adaptat turele, am ales traseele, astfel încât să fie mereu o mică provocare și o mare satisfacție. Mi-am dorit să merg cu familii și cu clase de școlari pentru că și eu am doi copii de 6 și de 10 ani și îmi doresc să petrec timp cu ei la munte. Vreau să scot copiii în natură, noi încurajăm un stil de viață activ, căutăm să le oferim copiilor alternative la fast food-uri și la gadget-uri. Copiii întâlnesc alți copii și au astfel parteneri de joacă. Scopul este să le abat atenția de la telefoane, să aibă ceva interesant de făcut, să nu se plictisească și să fie conectați cu natura. Ideea este să simtă că ieșirea în natură este o aventură. Cum facem asta? Simplu. Prin provocări continue și creative, totul este o joacă.”
Alături de Iulian, copiii învață să caute și recunoască viețuitoare sau să distingă păsările după cântec, să ațâțe sau să întețească focul, să citească vremea, să caute locuri de adăpost în caz de furtună. Cine vede următorul marcaj? Este pe piatră sau pe copac? Tu știi să recunoști caca de urs? Hai să mergem după lemne în pădure și să aducem apă de la izvor. Iulian explică cu răbdare cum se comportă animalele de pradă și ce trebuie să facem sau să nu facem atunci când le întâlnim în mediul lor natural. Cum ne comportăm atunci când ne-am rătăcit, cum cerem ajutor: SOS-ul prin semnal luminos, cu lanterna sau cu oglinda. Caută împreună cu copiii plante medicinale precum menta sau cimbrișorul și apoi prepară un ceai la focul făcut de ei. Copiii îl percep pe Iulian ca pe un partener de joacă.
Căsuța MGS – Puterea comunității
Explorând trasee nemarcate în Mărginimea Sibiului, Munții Cindrel și Lotrului, Iulian s-a îndrăgostit de Valea Sadului. Este o zonă puțin umblată de turiști dar cu potențial foarte mare: are peisaje minunate, acces facil cu piciorul, tradiție în oierit. Umblând mult pe poteci ciobănești, a ajuns să colaboreze cu ciobani: poposea cu turiștii la stâne, iar ciobanii le ofereau produse tradiționale. De aici s-a legat o prietenie cu baciul Gheorghe și s-a înfiripat ideea de a recondiționa stâna lui, mare, dar neglijată și a o transforma în cabană montană. Din păcate în Munții Cindrel și Lotrului nu există nicio cabană montană, doar câteva refugii. Cele existente au ars sau au fost abandonate, iar în ultimii 30 de ani nu s-a construit nicio cabană montană. Inițiativa lui Iulian vine în sprijinul turismului montan din întreaga zonă.
„Proiectul a început în urmă cu un an, în plină pandemie. În aprilie 2021 am demarat primele lucrări și am făcut un transport de materiale grele cu un elicopter privat. Stâna se recondiționează exclusiv cu ajutorul întregii comunități. Fie că participă cu donații în bani sau materiale, fie că vin să muncească acolo, oamenii își rup 1-2 zile pe săptămână, 5 zile pe lună, și vin să lucreze cot la cot cu noi. Nu lucrăm cu meșteri sau firme de construcții. Am implicat oamenii din comunitate cu gândul că vor beneficia și ei de rezultatele acestei munci. Este vorba despre satisfacția personală: aici am pus și eu umărul, cuiul ăsta l-am bătut eu. Nu avem acces auto, cărăm totul cu cârca și cu măgarul. Am ajuns departe într-un an și eu cred că până la sfârșitul acestui an terminăm. Sunt bucuros că am salvat stâna, pentru că altfel în câțiva ani se deteriora complet. Nu am modificat nimic structural, am schimbat acoperișul, am luat fiecare bârnă și am curățat-o de carii și mucegai. Recondiționăm corect și păstrăm autenticul. Gândim în perspectiva următorilor 30-40 de ani, dacă suntem sănătoși.”
Peste 500 de oameni din comunitate și-au dăruit timpul și au contribuit cu muncă fizică la lucrările de recondiționare. În Căsuța MGS se poate înnopta deja în condiții de munte. Planul este ca, în viitorul apropiat, să poată fi asigurată permanență și Căsuța MGS să fie integrată în circuitul cabanelor turistice din România, astfel încât iubitorii de munte aflați în zonă pe ture de drumeție, mountain bike sau schi de tură să poată poposi și mânca aici. Accentul cade pe produsele locale, preparate la stâne sau în sat: pită, caș și telemea, brânză de burduf, zacuscă, slănină, dulceață, țuică.
Asociația lui Iulian, Mountain Guide Sibiu, a încheiat parteneriate cu asociații ale părinților și cu școli. Copiii merg astfel, în ture organizate, la Căsuța MGS. Acolo se dau pe leagănul din copac, alunecă pe derdeluș, fac plimbări cu măgărușii, ajută la prepararea mămăligii. Iulian pune mult preț pe orientare la munte, de aceea copiii învață să folosească luneta, binoclul sau busola, fac chemare a păsărilor cu ajutorul unui aparat care redă sunetele păsărilor, au ocazia să monteze un cort și să stea de vorbă cu baciul Gheorghe. În plan, sunt o căsuță în copac, un panou de cățărare și un mic parc de supraviețuire.
„Prin ieșirile noastre la munte și prin Căsuța MGS încurajăm un stil de viață activ și sănătos. Copiii au nevoie de mișcare, de alimentație naturală și echilibrată. Vrem să scoatem oamenii la munte, în special copii, să le placă, să mai vrea. Să se miște, să alerge, să observe, să se bucure. Facem împreună un loc magic.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.