Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

La ce cheltuieli să te aștepți dacă pleci cu mașina proprie într-o insulă grecească. Conducând cu orele spre „insula verde” Skopelos

Skopelos

Foto: Bogdan-Radu Brânzan

Când alegi să-ți petreci vacanța în Grecia și să călătorești cu mașina, trebuie să știi că te așteaptă peste 1000 de kilometri de condus, două frontiere de trecut, adică controale la frontieră, taxă de pod de achitat (în varianta în care treci podul peste Dunăre Giurgiu-Ruse), vigneta la bulgari pe care o poți achita și online. Și trebuie să fii pregătit pentru un control de frontieră riguros, în vremurile acestea de pandemie, ceea ce implică bineînțeles timp și nervi.

Nu trebuie să neglijezi taxele de autostradă de la greci, care nu sunt puține și care, chiar dacă aparent nu sunt mari, cumulate sunt, pentru că punctele de oprire pentru a le achita sunt foarte dese, astfel încât depășești uneori bugetul de 20-30 de euro, funcție de destinația de vacanță și de distanța parcursă pe teritoriul Greciei, mai ales dacă străbați și podul Antirion Patras. Apoi, este ideal să faci o oprire pentru o noapte la intrarea în Grecia sau mai în interior, după un drum de 800-900 km sau poate și mai bine, funcție de localitatea de domiciliu de unde ai pornit. Cu alte cuvinte, alți bani.

Insulele sunt conectate de continent cu ferryboat-uri, iar prețurile nu sunt deloc de neglijat. Spre exemplu, pentru insula Skopelos din Sporadele de nord, am cheltuit dus-întors pentru 2 persoane și un autoturism 260 de euro, iar călătoria mi s-a părut interminabilă, fiindcă ferryboatul deservește și Skiathos, chiar și Alonissos, iar debarcările, îmbarcările durează foarte mult, în așa fel încât călătoriile depășesc 4 ore, chiar 5.

Cu toate acestea, Grecia a devenit destinația preferată de vacanță a românilor. De ce? Fiindcă serviciile sunt de calitate, grecii ospitalieri și în mare parte de încredere, în sensul că nu ți-e teamă că te țepuiesc, peisajele sunt de poveste, mările Egee, Ionică și plajele îți taie respirația prin frumusețea lor, iar prețurile rezonabile.

Anul acesta am ales Skopelos, și la recomandarea unor prieteni, fiind considerată „insula verde”, fapt confirmat, fiincă insula este acoperită cu păduri de pini crescuți până la malurile apei, cățărați pe stâncile ce străjuiesc golfurile plajelor, creând un peisaj mirific.  În același timp, am văzut multe plantații de măslini și alți arbori exotici. Plajele sunt în mare parte cu pietre, recunosc că nu sunt dintre preferatele mele, fiindcă îmi plac cele cu nisip, dar unele sunt amenajate, așa cum este plaja Glysteri, aranjată cu șezlonguri late, din lemn, confortabile, cu un beach-bar modern de la care răsună muzică „clubbing”. Într-adevăr, prețurile sunt mai ridicate, dar atmosfera este inegalabilă comparativ cu alte plaje, din punctul meu de vedere.

Glysteri

Această plajă se află în estul insulei, opusă salbei de plaje care se întinde în vest: Kastani, Milia și Panormos, fiind cele mai renumite. În sud mi-a plăcut plaja Agnontas, care se află în apropierea orașului Skopelos, o plajă situată într-un golf în care acostează multe yachturi și ambarcațiuni de toate tipurile, unde din când în când își fac apariția și yachturile bogaților lumii. Drumurile pe insulă sunt strâmte, caracteristice șoselelor insulare, sinuoase, nu foarte grozave, cu un asfalt erodat, doar reparat pe alocuri.

Ce apreciez foarte mult la greci este faptul că accesul animalelor de companie este permis oriunde, pe plaje, la taverne, în comparație cu litoralul nostru unde nu ai voie cu patrupedul pe mai nicio plajă, fapt de neînțeles fiindcă atunci când ești proprietarul unui animal îți asumi și riscurile nerespectării regulilor sub sancțiunea unor amenzi. Nu înțeleg cu ce deranjează pe ceilalți un animal de companie, atât timp cât te conformezi să respecți ce ți se impune. Dar asta este altă poveste.

Revenind la concediu, m-a impresionat orașul Skopelos, cu o atmosferă boemă, cu străduțe strâmte și pavate, construite pe colină, în trepte. Străzi ca niște alei, cu magazine la parterul unor case ridicate într-o arhitectură aparte, deosebită de stilul clasic grecesc, unele chiar cu arhitectură art-deco, toate văruite în alb, cu acoperișuri cărămizii și lemnărie la geamuri și uși de culoare maro.

Orașul Skopelos

Zona portuară este cea mai animată, fiindcă este plină de taverne, terase, turiști care se plimbă sau așteaptă ferryboat-ul pentru a ajunge pe altă insulă sau pentru a reveni pe continent. Este un furnicar care de multe ori poate deveni obositor, cu atât mai mult când ajungi cu mașina și devii stresat că nu ai unde parca. Există o singură parcare gratuită, dar bineînțeles insuficientă pentru sutele de mașini care se învârt în căutarea unui loc de parcare.

În restaurantele insulei Skopelos nu am găsit aceeași varietate pe care am întâlnit-o în meniurile altor taverne din alte insule, iar prețurile anul acesta au crescut considerabil, fapt confirmat și de alte cunoștințe care și-au petrecut concediul în alte locuri din Grecia. Excepția a fost orașul Skopelos, „chora” insulei, unde am descoperit tot ce cunoscusem în materie culinară și în alte insule grecești din concediile anterioare. Aici am mâncat la o gelaterie cea mai bună „Bananasplit” cu înghețată hand-made preparată chiar de proprietară.

Un alt orășel interesant, cu același stil arhitectonic, este Glossa, construit tot în trepte deasupra portului unde poposesc unele ferryboat-uri sau nave cu aripi portante aparținând unor companii grecești care operează pe ruta Volos sau insula Evia.

Glossa

Insula Skopelos nu excelează la plaje spectaculoase, așa cum le întâlnești spre exemplu în Lefkada, Kefalonia sau Zakynthos, dar are farmecul ei prin verdele abundent, zone umbroase și drumuri care șerpuiesc prin pădurile de pini pe care le întâlnești peste tot, prin casele albe cățărate pe terase, ca niște piese de lego asamblate.

Grecia în ansamblul ei, rămâne o țară fascinantă, o combinație de modern și arhaic care atrage, o țară care trăiește din turism și pe care chiar și ei l-ar putea perfecționa pe alocuri, cu toate că se spune că grecii-s experți în acest domeniu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce bine ca avem avioane spre Skiathos si nu trebuie sa ne chinuim
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult