Foto: Bogdan-Radu Brânzan
Când alegi să-ți petreci vacanța în Grecia și să călătorești cu mașina, trebuie să știi că te așteaptă peste 1000 de kilometri de condus, două frontiere de trecut, adică controale la frontieră, taxă de pod de achitat (în varianta în care treci podul peste Dunăre Giurgiu-Ruse), vigneta la bulgari pe care o poți achita și online. Și trebuie să fii pregătit pentru un control de frontieră riguros, în vremurile acestea de pandemie, ceea ce implică bineînțeles timp și nervi.
Nu trebuie să neglijezi taxele de autostradă de la greci, care nu sunt puține și care, chiar dacă aparent nu sunt mari, cumulate sunt, pentru că punctele de oprire pentru a le achita sunt foarte dese, astfel încât depășești uneori bugetul de 20-30 de euro, funcție de destinația de vacanță și de distanța parcursă pe teritoriul Greciei, mai ales dacă străbați și podul Antirion Patras. Apoi, este ideal să faci o oprire pentru o noapte la intrarea în Grecia sau mai în interior, după un drum de 800-900 km sau poate și mai bine, funcție de localitatea de domiciliu de unde ai pornit. Cu alte cuvinte, alți bani.
Insulele sunt conectate de continent cu ferryboat-uri, iar prețurile nu sunt deloc de neglijat. Spre exemplu, pentru insula Skopelos din Sporadele de nord, am cheltuit dus-întors pentru 2 persoane și un autoturism 260 de euro, iar călătoria mi s-a părut interminabilă, fiindcă ferryboatul deservește și Skiathos, chiar și Alonissos, iar debarcările, îmbarcările durează foarte mult, în așa fel încât călătoriile depășesc 4 ore, chiar 5.
Cu toate acestea, Grecia a devenit destinația preferată de vacanță a românilor. De ce? Fiindcă serviciile sunt de calitate, grecii ospitalieri și în mare parte de încredere, în sensul că nu ți-e teamă că te țepuiesc, peisajele sunt de poveste, mările Egee, Ionică și plajele îți taie respirația prin frumusețea lor, iar prețurile rezonabile.
Anul acesta am ales Skopelos, și la recomandarea unor prieteni, fiind considerată „insula verde”, fapt confirmat, fiincă insula este acoperită cu păduri de pini crescuți până la malurile apei, cățărați pe stâncile ce străjuiesc golfurile plajelor, creând un peisaj mirific. În același timp, am văzut multe plantații de măslini și alți arbori exotici. Plajele sunt în mare parte cu pietre, recunosc că nu sunt dintre preferatele mele, fiindcă îmi plac cele cu nisip, dar unele sunt amenajate, așa cum este plaja Glysteri, aranjată cu șezlonguri late, din lemn, confortabile, cu un beach-bar modern de la care răsună muzică „clubbing”. Într-adevăr, prețurile sunt mai ridicate, dar atmosfera este inegalabilă comparativ cu alte plaje, din punctul meu de vedere.
Această plajă se află în estul insulei, opusă salbei de plaje care se întinde în vest: Kastani, Milia și Panormos, fiind cele mai renumite. În sud mi-a plăcut plaja Agnontas, care se află în apropierea orașului Skopelos, o plajă situată într-un golf în care acostează multe yachturi și ambarcațiuni de toate tipurile, unde din când în când își fac apariția și yachturile bogaților lumii. Drumurile pe insulă sunt strâmte, caracteristice șoselelor insulare, sinuoase, nu foarte grozave, cu un asfalt erodat, doar reparat pe alocuri.
Ce apreciez foarte mult la greci este faptul că accesul animalelor de companie este permis oriunde, pe plaje, la taverne, în comparație cu litoralul nostru unde nu ai voie cu patrupedul pe mai nicio plajă, fapt de neînțeles fiindcă atunci când ești proprietarul unui animal îți asumi și riscurile nerespectării regulilor sub sancțiunea unor amenzi. Nu înțeleg cu ce deranjează pe ceilalți un animal de companie, atât timp cât te conformezi să respecți ce ți se impune. Dar asta este altă poveste.
Revenind la concediu, m-a impresionat orașul Skopelos, cu o atmosferă boemă, cu străduțe strâmte și pavate, construite pe colină, în trepte. Străzi ca niște alei, cu magazine la parterul unor case ridicate într-o arhitectură aparte, deosebită de stilul clasic grecesc, unele chiar cu arhitectură art-deco, toate văruite în alb, cu acoperișuri cărămizii și lemnărie la geamuri și uși de culoare maro.
Zona portuară este cea mai animată, fiindcă este plină de taverne, terase, turiști care se plimbă sau așteaptă ferryboat-ul pentru a ajunge pe altă insulă sau pentru a reveni pe continent. Este un furnicar care de multe ori poate deveni obositor, cu atât mai mult când ajungi cu mașina și devii stresat că nu ai unde parca. Există o singură parcare gratuită, dar bineînțeles insuficientă pentru sutele de mașini care se învârt în căutarea unui loc de parcare.
În restaurantele insulei Skopelos nu am găsit aceeași varietate pe care am întâlnit-o în meniurile altor taverne din alte insule, iar prețurile anul acesta au crescut considerabil, fapt confirmat și de alte cunoștințe care și-au petrecut concediul în alte locuri din Grecia. Excepția a fost orașul Skopelos, „chora” insulei, unde am descoperit tot ce cunoscusem în materie culinară și în alte insule grecești din concediile anterioare. Aici am mâncat la o gelaterie cea mai bună „Bananasplit” cu înghețată hand-made preparată chiar de proprietară.
Un alt orășel interesant, cu același stil arhitectonic, este Glossa, construit tot în trepte deasupra portului unde poposesc unele ferryboat-uri sau nave cu aripi portante aparținând unor companii grecești care operează pe ruta Volos sau insula Evia.
Insula Skopelos nu excelează la plaje spectaculoase, așa cum le întâlnești spre exemplu în Lefkada, Kefalonia sau Zakynthos, dar are farmecul ei prin verdele abundent, zone umbroase și drumuri care șerpuiesc prin pădurile de pini pe care le întâlnești peste tot, prin casele albe cățărate pe terase, ca niște piese de lego asamblate.
Grecia în ansamblul ei, rămâne o țară fascinantă, o combinație de modern și arhaic care atrage, o țară care trăiește din turism și pe care chiar și ei l-ar putea perfecționa pe alocuri, cu toate că se spune că grecii-s experți în acest domeniu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.