Când dai peste români în Grecia e bine să păstrezi distanța. „Băi, da' urlu și aici la voi cum facem la noi, la plajă”

Foto Guliver/Getty Images

Hai, Adrian, dă-ți două palme, uită de albastrul ireal al Mării Ionice și…spor la scris. Tastez aceste cuvinte pe feribotul care leagă Insula Zakynthos de portul Kilini. Este a doua parte a aventurii fără ținte prestabilite pe care am trăit-o în Grecia. Dar, să o luăm cu începutul!

Teste, 50 de măști, dezinfectant, motorină și chef de aventură

Anul acesta, pandemia de coronavirus ne-a dat peste cap planurile de călătorie, stabilite încă din ianuarie 2020. Am numărat zilele, am notat în calendar orele și datele de zbor, am schimbat wallpaper-ul de la laptop cu o plajă cu palmieri și… cu atât am rămas. Cum nu ne-am împăcat cu ideea că nu vom mai pleca în concediu peste mări și țări, într-o seară de septembrie am decis să ne facem bagajele și să plecăm în Grecia. Am urmat procedura legală, ne-am testat, ne-am luat cafea, ne-am aruncat bagajele în mașină și am pornit la drum.

Supriza hotelului de două stele din inima satului Agios Nikitas, Lefkada

Nu prea ne-am cazat la hoteluri de două stele, pentru că le știam pe cele din România și ne-am speriat puțin când am văzut că era singura opțiune valabilă pentru satul în care doream să poposim. Cu inima strânsă, am ajuns la recepție, ne-am ridicat cheile camerei și am plecat să mâncăm după multe ore de condus. Proprietara hotelului a rămas uimită că nu vrem să vedem camera și ce măsuri de protecție sanitară a luat pentru turiști. Probabil că fețele noastre transfigurate de foame au convins-o și chiar ne-a dat indicații cum să ajungem repede spre micile taverne din satul pescăresc.

Micul centru al satului pescăresc, altă dată plin ochi de turiști

Satul Agios Nikitas vibra la ora 21.30, iar engleza părea a doua limbă oficială. Olandezi, britanici, dar și turiști din nordul Europei petreceau gălăgioși la puținele mese ocupate de la terase. După o porție zdravănă de caracatiță la gratar, pastitsio, legume pane și alte aperitive (nota de plata 38 de euro/2 persoane cu tot cu alcool), am ajuns din nou la hotel. Și atunci surpriză! Micul hotel de două stele ar fi meritat cel puțin încă una. Curățenie exemplară, dezinfectant, reguli de acces în zonele comune și o terasă uimitoare. Iar dimineață, ne-am dat seama că valurile se spărgeau la doar câțiva metri de clădire.

Agios Nikitas, vedere din larg

„Băi, da' urlu și aici la voi cum facem la noi, la plajă”

Ca mulți dintre voi, cei care ați călătorit în această perioadă, ne-am început dimineață la coadă…. la mic dejun (măsură sanitară obligatorie). În căutarea aleii spre Milos Beach am reușit să ne încurcăm în străduțele pietruite, am descoperit o proprietate privată ca din povești și, în sfărșit, am dat de zecile de trepte care te duceau spre plajă. După trepte, am intrat pe un drum de pământ, lat de 25 de cm. Și aici surpriză! Grupuri de români în șlapi, deși ești pe traseu de munte, cărau plase umplute până la refuz cu alimente aduse din țară, copii obosiți care urlau și certuri între cupluri. Iar dacă urcarea părea ușoară, la coborârea spre plajă scările dispăreau, iar pietrișul devenea alunecos. Pe drum, ne vedem obligați, nu doar noi, să ocolim un cuplu de nemți obsedați să surprindă fotografia perfectă.

Bărbatul era la un pas să alunece in prăpastie, dar nu a acceptat ajutorul celorlalți

În cele din urmă ajungem pe plajă.

Milos Beach

Ne alegem noi un loc retras pe plajă departe de zona amenajată, intrăm în apă, ne relaxăm și apoi apare inevitabilul. Grupurile de români cărători de plase și lăzi frigorifice au ajuns la destinație. Și imediat a început scandalul! Probabil învățați de acasă, au ales să stea fix în fața celor care plăteau șezlonguri, părinții au început să urle la copiii nerăbdători să intre în apă, iar o voce stridentă de femeie a tras concluzia: „Băi, da' urlu și aici la voi cum facem la noi, la plajă”.

Și astfel s-a încheiat experiența noastră la Milos după doar o oră de stat pe plajă. Norocul nostru că grecii au un taxi boat (3 euro/ persoană/ la fiecare oră, ultimul la 18.30) de la Milos spre satul pescăresc, iar zgomotul valurilor și peisajul uimitor ne-au făcut să uităm de întâlnirea cu acei turiști români. Să nu uit: pe plaja Milos există și o rulotă cu snack-uri (2-3 euro), cafea (2-4 euro) si apă (0,5 euro). Și dacă tot ai atmosfera de la Eforie (și asta nu din cauza grecilor), atunci nu te va deranja nici vânzătorul ambulant de gogoși.

Croazieră de zece ore cu opriri în zone uimitoare

Despre preparatele culinare și politețea grecilor a scris, aici, prietena mea, Roxana, așa că eu vă povestesc despre altă experiență. Noi am ales varianta unei croaziere de zece ore spre Kefalonia, Ithaki (aici am fi vrut să rămânem câteva zile, dar pandemia a anulat cursele de feribot spre insulă), Scorpio plus câteva opriri pe plaje de vis.

Pe lângă experiența în sine, croaziera este și o oportunitate de a descoperi cum un comandant de navă poate deveni el însuși o atracție turistică.

Kostas, comandantul navei

Tatăl a doi băiețandrii blonzi, Kostas este sufletul petrecerii, dar și un ghid perfect. Face baie cu turiștii, mănâncă alături de ei din preparatele puse la dispoziție de echipaj, se asigură că toată lumea este la bord atunci când goarna vaporului anunță adunarea de pe plajă.

Blue cave

Croaziera a costat 25 de euro/persoană, masa la bord 9 euro, iar băuturile alcoolice și nealcoolice la fel ca la orice terasă din Lefkada. Îmbarcarea și debarcarea se face din Portul Nidri unde îți recomand să mănânci la Terasa Barel (este ultima în dreapta dacă stai cu spatele la port și te uiți spre terase). Aperitivele, felul principal și sucurile au costat 38 de euro. Iar dacă vii cu mașina spre Portul Nidri îți recomand să lași mașina în parcarea cu plată (6 euro toată ziua) desi grecii obișnuiesc să-și lase mașinile pe oriunde.

Am fugit de apusul consumatorilor și l-am descoperit pe cel aproape sălbatic

Prietenii care au fost înaintea noastră în Lefkada ne-au recomandat ca cel puțin una dintre seri să o petrecem pe malul mării, la apus. Am răsfoit tripadvisor, google și alte site-uri de recenzii, iar toate ne îndrumau spre terasa Rachi. Din păcate, aici nu se fac rezervări, iar dacă vrei să prinzi o masa ar trebui să ajungi cel târziu la ora 18.00, să consumi până la ora 19.55 când este apusul și apoi să te lauzi că ai fotografii spectaculoase. Cum am evitat aglomerația atât acasă cât și aici, am decis să vedem apusul într-un loc mai sălbatic.

Așa am descoperit plaja și terasa Deck. Ai parte de un bar cu tot ce vrei, gustări și sute de metri de plajă doar pentru tine.

În a treia zi de vacanță, am părăsit insula Lefkada cu destinația Zakynthos. Promit să scriu și despre experiența de aici, dar acum sunt după zeci de kilometri de drum de tară (a se citi European) pe care i-am parcurs din Zakynthos spre o altă destinație din Grecia. BTW! Nu doar noi sperăm că “la anul vor face drumurile”, ci și grecii!

Articol preluat de pe Funky Travel  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp