Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

La festivalul Enescu, început de concert. Mai sună un telefon pe ici pe colo, lumea încă se foiește cu paharele de spumant în mână

Festivalul Enescu

Foto - Inquam Photos

Sunt în drum spre Sala Palatului și mi-am luat suficient timp de siguranță pentru a putea ajunge la începerea concertului de deschidere. Cu toate că, ce să vezi... odată ajuns în Piața Victoriei constat că toată Calea Victoriei e blocată. „Străzi deschise - Bucureşti, Promenadă urbană" e în plină desfășurare. Greu de conceput traseul meu până la Sala Palatului. Ceea ce s-a și dovedit pentru că, după toate eforturile de a ajunge în timp, am ajuns la limită.

Faptul în sine poate fi o primă lecție învățată. Este un exemplu clasic de lipsă de coordonare, pentru că mă îndoiesc că nu a existat comunicare între autorități, respectiv centrală și locală. Apreciez proiectul ce se desfășoară pe Calea Victoriei la sfârșit de săptămână. Este o încercare de a face educație prin cultură, pentru mase. Toate bune și tot respectul. Însă, în ziua în care în București știi că începe un festival internațional, care devine tot mai vizibil pe eșichierul muzical mondial, când știi că ai în orașul tău oaspeți și public, din țară și din afara ei, așa ceva cred că nu trebuie să se întâmple. Nu cred că nu exista înțelegerea necesară ca acest festival stradal să se desfășoare în alt weekend. Nu vă spun că nu am fost singurul care a trecut prin furcile caudine ca să ajungă la concert, reacțiile tuturor celor cu care am mai schimbat o vorbă, fiind aceleași.

Șampanie și vânzoleală

Orchestra își face apariția, la fel și dirijorul. Începe concertul. Nici nu mă așteptam. Brusc. Fără niciun cuvânt de bun venit din partea nimănui, ca în alți ani. Nici a oficialităților, reprezentantul președinției și cel al ministerului culturii fiind prezenți în sală, nici a organizatorilor, a nimănui. Și nu cred că a nu spune bun venit, e... trendy. Și nici că ar trebui cuiva să îi fie teamă să nu cumva să fie catalogat de modă veche (știm, cât de veche). Or, România, ca o gazdă bună ce e, spune un bun venit tuturor celor care îi calcă pragul, ca să nu spun granițele. În sală, lumea se mai foiește încă, unii își caută încă locurile, alții sunt încă pe telefoanele lor mobile pentru a rezolva cel mai probabil niște angajamente care nu suportă amânare, nu așa? Noi suntem ridicați de un cuplu, pentru a se așeza pe locurile domniilor lor și ce să vezi, nu erau acelea. Îi ridică și pe cei din fața noastră ca într-un final să își găsească liniștea. Încă nu putem să vorbim de ea, de liniște. Mai sună un telefon pe ici pe colo, lumea încă se foiește sau se plimbă nestingherit prin sală. Dar ce să vezi, nu oricum, ci cu paharele de spumant în mână. Că deh, dă mai bine. Mai ales dacă faci asta după cinci minute de când a început orchestra să cânte. Poate dacă venea acel cuvânt de bun venit, înainte, cred că audiența și-ar fi dat cumva seama că ceva trebuie să se întâmple. Cât despre programul serii și interpretarea de excepție a orchestrei Filarmonicii George Enescu sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru, nu am decât cuvinte de laudă. De la Enescu la Dvořák și Strauss. Un regal!

Un tablou divers

Am putut vedea multe în prima seară de festival. De la un public care, încă nerodat în sălile de concerte, aplaudă după fiecare parte a unui concert, până la o preponderență a tinerilor în sala de concerte, care cu adevărat au venit acolo pentru muzică, nu să defileze cu paharul de spumant prin fața audienței.

Superficialitatea vine întotdeauna de unde te aștepți, e previzibilă. În schimb profunzimea, de cele mai multe ori, de unde te aștepți mai puțin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am observat, la toate spectacolele la care am asistat, ca majoritatea spectatorilor intarzie si de cele mai multe ori, intarzie si inceperea reprezentatiei. Oare organizatorii nu au remarcat acest lucru? Poate ar trebui mutata inceperea spectacolelor dupa 19.30, facuta o introducere de 5-10 minute, dupa care sa nu mai fie permisa intrarea in sala pana la pauza. Publicul neexperimentat, zic ca e binevenit la orice spectacol daca se comporta civilizat si discret, urmarind ce fac cei "cu state mai vechi" pe la evenimente specifice. Cat despre sampanie sau suc, apa etc nu ma deranjaza sa intre cu ele in sala, la timp si fiecare la locul lui.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Asistam la un fenomen de uberizare a societatii. Clasele sociale, nivelurile de educatie diferite, "portofele" diferite se combina prea mult si astfel am ajuns la acest melanj de icre negre si sampanie cu mititei si bere.
    • Like 1
  • Îmi cer scuze pentru greșelile de scriere din umilul comentariu.

    p.s. personal am văzut doar în două ediții politicieni la un asemene eveniment. Acum 4 ani, cred, pe Năstase și acum doi ani pe Orban,Iată doi foști prim miniștri, Desigur, au fost niște excepții.
    • Like 1
  • Cred că nu este vorba de un publicat„ nerodat ” ci este vorba dede un publicat care vine pentru prima oară la un astfel de eveniment primind invitații rezervate sponsorilor. Veți constata că după prima parte a concertului, locurile rezervate acestora devin libere. Cred că sunt aceleași persoane care se fotografiază, zâmbind, în fața afișului festivalului, este o mărturie peste timp de marea performanță de „melomani” a indivizilor. Vinul spumant l-am văzut, uneori, și la case mai mari. Este pentru prima oară când nu am avut șansă să câștig un abonament nici la Sala palatului nici la Ateneu - abonamente pentru „bunei”, Cum prețurile sunt mari am fost nevoit să face o selectie, destul de dureroasă, a concertelor. Pentru iubitorii muzicii culte cu venituri modeste, pretul biletelor este un handicap. Aseară, un regal cu Simfonia a 9-a de Mahler în interpretarea excepțională a Orchestrei simfonice din Londra sub bagheta lui Simon Rattle.
    • Like 1
  • catalin check icon
    "De la un public care, încă nerodat în sălile de concerte, aplaudă după fiecare parte a unui concert."
    Am fost în august anul acesta la un concert la Waldbuhne Berlin (dirijor Daniel Baremboim) și iată că și publicul berlinez nu este încă rodat. S-a aplaudat între părți (dirijorul și pianistul zâmbeau), la două rânduri în spate un cuplu de "melomani" a vorbit în germană foarte mult în timpul concertului iar ea a foșnit ceva ambalaje de i-a exasperat pe cei din jur. Deci se poate...
    • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult