Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

La festivalul Enescu, început de concert. Mai sună un telefon pe ici pe colo, lumea încă se foiește cu paharele de spumant în mână

Festivalul Enescu

Foto - Inquam Photos

Sunt în drum spre Sala Palatului și mi-am luat suficient timp de siguranță pentru a putea ajunge la începerea concertului de deschidere. Cu toate că, ce să vezi... odată ajuns în Piața Victoriei constat că toată Calea Victoriei e blocată. „Străzi deschise - Bucureşti, Promenadă urbană" e în plină desfășurare. Greu de conceput traseul meu până la Sala Palatului. Ceea ce s-a și dovedit pentru că, după toate eforturile de a ajunge în timp, am ajuns la limită.

Faptul în sine poate fi o primă lecție învățată. Este un exemplu clasic de lipsă de coordonare, pentru că mă îndoiesc că nu a existat comunicare între autorități, respectiv centrală și locală. Apreciez proiectul ce se desfășoară pe Calea Victoriei la sfârșit de săptămână. Este o încercare de a face educație prin cultură, pentru mase. Toate bune și tot respectul. Însă, în ziua în care în București știi că începe un festival internațional, care devine tot mai vizibil pe eșichierul muzical mondial, când știi că ai în orașul tău oaspeți și public, din țară și din afara ei, așa ceva cred că nu trebuie să se întâmple. Nu cred că nu exista înțelegerea necesară ca acest festival stradal să se desfășoare în alt weekend. Nu vă spun că nu am fost singurul care a trecut prin furcile caudine ca să ajungă la concert, reacțiile tuturor celor cu care am mai schimbat o vorbă, fiind aceleași.

Șampanie și vânzoleală

Orchestra își face apariția, la fel și dirijorul. Începe concertul. Nici nu mă așteptam. Brusc. Fără niciun cuvânt de bun venit din partea nimănui, ca în alți ani. Nici a oficialităților, reprezentantul președinției și cel al ministerului culturii fiind prezenți în sală, nici a organizatorilor, a nimănui. Și nu cred că a nu spune bun venit, e... trendy. Și nici că ar trebui cuiva să îi fie teamă să nu cumva să fie catalogat de modă veche (știm, cât de veche). Or, România, ca o gazdă bună ce e, spune un bun venit tuturor celor care îi calcă pragul, ca să nu spun granițele. În sală, lumea se mai foiește încă, unii își caută încă locurile, alții sunt încă pe telefoanele lor mobile pentru a rezolva cel mai probabil niște angajamente care nu suportă amânare, nu așa? Noi suntem ridicați de un cuplu, pentru a se așeza pe locurile domniilor lor și ce să vezi, nu erau acelea. Îi ridică și pe cei din fața noastră ca într-un final să își găsească liniștea. Încă nu putem să vorbim de ea, de liniște. Mai sună un telefon pe ici pe colo, lumea încă se foiește sau se plimbă nestingherit prin sală. Dar ce să vezi, nu oricum, ci cu paharele de spumant în mână. Că deh, dă mai bine. Mai ales dacă faci asta după cinci minute de când a început orchestra să cânte. Poate dacă venea acel cuvânt de bun venit, înainte, cred că audiența și-ar fi dat cumva seama că ceva trebuie să se întâmple. Cât despre programul serii și interpretarea de excepție a orchestrei Filarmonicii George Enescu sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru, nu am decât cuvinte de laudă. De la Enescu la Dvořák și Strauss. Un regal!

Un tablou divers

Am putut vedea multe în prima seară de festival. De la un public care, încă nerodat în sălile de concerte, aplaudă după fiecare parte a unui concert, până la o preponderență a tinerilor în sala de concerte, care cu adevărat au venit acolo pentru muzică, nu să defileze cu paharul de spumant prin fața audienței.

Superficialitatea vine întotdeauna de unde te aștepți, e previzibilă. În schimb profunzimea, de cele mai multe ori, de unde te aștepți mai puțin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am observat, la toate spectacolele la care am asistat, ca majoritatea spectatorilor intarzie si de cele mai multe ori, intarzie si inceperea reprezentatiei. Oare organizatorii nu au remarcat acest lucru? Poate ar trebui mutata inceperea spectacolelor dupa 19.30, facuta o introducere de 5-10 minute, dupa care sa nu mai fie permisa intrarea in sala pana la pauza. Publicul neexperimentat, zic ca e binevenit la orice spectacol daca se comporta civilizat si discret, urmarind ce fac cei "cu state mai vechi" pe la evenimente specifice. Cat despre sampanie sau suc, apa etc nu ma deranjaza sa intre cu ele in sala, la timp si fiecare la locul lui.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Asistam la un fenomen de uberizare a societatii. Clasele sociale, nivelurile de educatie diferite, "portofele" diferite se combina prea mult si astfel am ajuns la acest melanj de icre negre si sampanie cu mititei si bere.
    • Like 1
  • Îmi cer scuze pentru greșelile de scriere din umilul comentariu.

    p.s. personal am văzut doar în două ediții politicieni la un asemene eveniment. Acum 4 ani, cred, pe Năstase și acum doi ani pe Orban,Iată doi foști prim miniștri, Desigur, au fost niște excepții.
    • Like 1
  • Cred că nu este vorba de un publicat„ nerodat ” ci este vorba dede un publicat care vine pentru prima oară la un astfel de eveniment primind invitații rezervate sponsorilor. Veți constata că după prima parte a concertului, locurile rezervate acestora devin libere. Cred că sunt aceleași persoane care se fotografiază, zâmbind, în fața afișului festivalului, este o mărturie peste timp de marea performanță de „melomani” a indivizilor. Vinul spumant l-am văzut, uneori, și la case mai mari. Este pentru prima oară când nu am avut șansă să câștig un abonament nici la Sala palatului nici la Ateneu - abonamente pentru „bunei”, Cum prețurile sunt mari am fost nevoit să face o selectie, destul de dureroasă, a concertelor. Pentru iubitorii muzicii culte cu venituri modeste, pretul biletelor este un handicap. Aseară, un regal cu Simfonia a 9-a de Mahler în interpretarea excepțională a Orchestrei simfonice din Londra sub bagheta lui Simon Rattle.
    • Like 1
  • catalin check icon
    "De la un public care, încă nerodat în sălile de concerte, aplaudă după fiecare parte a unui concert."
    Am fost în august anul acesta la un concert la Waldbuhne Berlin (dirijor Daniel Baremboim) și iată că și publicul berlinez nu este încă rodat. S-a aplaudat între părți (dirijorul și pianistul zâmbeau), la două rânduri în spate un cuplu de "melomani" a vorbit în germană foarte mult în timpul concertului iar ea a foșnit ceva ambalaje de i-a exasperat pe cei din jur. Deci se poate...
    • Like 1


Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult