Foto - Inquam Photos
Sunt în drum spre Sala Palatului și mi-am luat suficient timp de siguranță pentru a putea ajunge la începerea concertului de deschidere. Cu toate că, ce să vezi... odată ajuns în Piața Victoriei constat că toată Calea Victoriei e blocată. „Străzi deschise - Bucureşti, Promenadă urbană" e în plină desfășurare. Greu de conceput traseul meu până la Sala Palatului. Ceea ce s-a și dovedit pentru că, după toate eforturile de a ajunge în timp, am ajuns la limită.
Faptul în sine poate fi o primă lecție învățată. Este un exemplu clasic de lipsă de coordonare, pentru că mă îndoiesc că nu a existat comunicare între autorități, respectiv centrală și locală. Apreciez proiectul ce se desfășoară pe Calea Victoriei la sfârșit de săptămână. Este o încercare de a face educație prin cultură, pentru mase. Toate bune și tot respectul. Însă, în ziua în care în București știi că începe un festival internațional, care devine tot mai vizibil pe eșichierul muzical mondial, când știi că ai în orașul tău oaspeți și public, din țară și din afara ei, așa ceva cred că nu trebuie să se întâmple. Nu cred că nu exista înțelegerea necesară ca acest festival stradal să se desfășoare în alt weekend. Nu vă spun că nu am fost singurul care a trecut prin furcile caudine ca să ajungă la concert, reacțiile tuturor celor cu care am mai schimbat o vorbă, fiind aceleași.
Șampanie și vânzoleală
Orchestra își face apariția, la fel și dirijorul. Începe concertul. Nici nu mă așteptam. Brusc. Fără niciun cuvânt de bun venit din partea nimănui, ca în alți ani. Nici a oficialităților, reprezentantul președinției și cel al ministerului culturii fiind prezenți în sală, nici a organizatorilor, a nimănui. Și nu cred că a nu spune bun venit, e... trendy. Și nici că ar trebui cuiva să îi fie teamă să nu cumva să fie catalogat de modă veche (știm, cât de veche). Or, România, ca o gazdă bună ce e, spune un bun venit tuturor celor care îi calcă pragul, ca să nu spun granițele. În sală, lumea se mai foiește încă, unii își caută încă locurile, alții sunt încă pe telefoanele lor mobile pentru a rezolva cel mai probabil niște angajamente care nu suportă amânare, nu așa? Noi suntem ridicați de un cuplu, pentru a se așeza pe locurile domniilor lor și ce să vezi, nu erau acelea. Îi ridică și pe cei din fața noastră ca într-un final să își găsească liniștea. Încă nu putem să vorbim de ea, de liniște. Mai sună un telefon pe ici pe colo, lumea încă se foiește sau se plimbă nestingherit prin sală. Dar ce să vezi, nu oricum, ci cu paharele de spumant în mână. Că deh, dă mai bine. Mai ales dacă faci asta după cinci minute de când a început orchestra să cânte. Poate dacă venea acel cuvânt de bun venit, înainte, cred că audiența și-ar fi dat cumva seama că ceva trebuie să se întâmple. Cât despre programul serii și interpretarea de excepție a orchestrei Filarmonicii George Enescu sub bagheta maestrului Cristian Măcelaru, nu am decât cuvinte de laudă. De la Enescu la Dvořák și Strauss. Un regal!
Un tablou divers
Am putut vedea multe în prima seară de festival. De la un public care, încă nerodat în sălile de concerte, aplaudă după fiecare parte a unui concert, până la o preponderență a tinerilor în sala de concerte, care cu adevărat au venit acolo pentru muzică, nu să defileze cu paharul de spumant prin fața audienței.
Superficialitatea vine întotdeauna de unde te aștepți, e previzibilă. În schimb profunzimea, de cele mai multe ori, de unde te aștepți mai puțin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
p.s. personal am văzut doar în două ediții politicieni la un asemene eveniment. Acum 4 ani, cred, pe Năstase și acum doi ani pe Orban,Iată doi foști prim miniștri, Desigur, au fost niște excepții.
Am fost în august anul acesta la un concert la Waldbuhne Berlin (dirijor Daniel Baremboim) și iată că și publicul berlinez nu este încă rodat. S-a aplaudat între părți (dirijorul și pianistul zâmbeau), la două rânduri în spate un cuplu de "melomani" a vorbit în germană foarte mult în timpul concertului iar ea a foșnit ceva ambalaje de i-a exasperat pe cei din jur. Deci se poate...