Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

La început trăgea mai greu un picior, apoi și pe celălalt, mai târziu nu și-a mai putut folosi mâinile. Despre virusul care ar provoca cele mai multe cazuri din boala care azi poartă un alt nume

vaccin

Îmi amintesc senzația de frig și de neputință. Era tot ianuarie, la Fundeni, capătul de drum. Episodul începuse în ziua de Crăciun și avea să fie ultimul dintr-un lung șir de suferințe infernale ale bărbatului care, cu greu, abia trecuse de 40 de ani. Probabil că depășise, eram undeva în anii ‘90, speranța de viață a celor care sufereau de ceea ce, la acel moment, se numea „scleroza în plăci”. Astăzi, se numește scleroza multiplă. Mă aflam, atunci, la intersecția dintre primii ani de facultate (cu speranțele și energia aferente) și ultimii ani de viață ai unchiului meu. O viață pe care mi-o amintesc mai degrabă prin evoluția naturală a bolii: la început trăgea mai greu un picior după el, apoi și pe celălalt, apoi nu și-a mai putut folosi mâinile, după care nu se mai putea mișca deloc, motiv pentru care și-a petrecut ultimii, destul de mulți, ani în pat, suferind și așteptându-ne să-l vizităm.

Evoluția naturală a bolii - ce cuvinte sofisticate pentru a ascunde neputința noastră, lipsa de soluții și, aveam să ne dăm seama, lipsa de înțelegere a mecanismelor prin care apar și progresează bolile cronice.

Peste vreo 10 ani, era tot frig, dar pe final de toamnă și început de speranță. Aveam emoții, mergând pe aleile pline de frunze ruginii ale Centrului pentru Studiul Cancerului din Heidelberg, pentru că urma să-l întâlnesc pe profesorul Harald zur Hausen, omul care, cu puțin timp înainte, primise Premiul Nobel pentru Medicină pentru descoperirea relației de cauzalitate dintre infecția cu HPV și cancerul de col uterin. Am reținut, din discuția de atunci și, mai ales, din prezentarea pe care avea să o facă la Nobel în România 2010, că relația de cauzalitate dintre infecțiile virale și apariția bolilor cronice nu se limitează la HPV și cancerul de col uterin. Plus, aveam să constatăm puțin mai târziu, și cancerul de cap și gât.

Există, spunea profesorul zur Hausen, parvovirusuri care infectează animalele, cărora le consumăm carnea, virusuri care astfel ajung în organismul nostru, contribuind la geneza cancerului colorectal. Nu doar carnea roșie și nu doar metoda de preparare (pe grătar) erau, iată, importante pentru apariția cancerului colorectal, ci și factorul infecțios, virusurile. Studiile sunt încă în curs, necesită timp.

Apoi, în plină dezvoltare a terapiilor interferon-free (jumătatea deceniului trecut), am aprofundat capitolele de hepatologie din cărțile clasice de medicină internă și nu ne-a fost deloc greu să identificam virusul hepatitic C, dar și B+D, ca factori corelați cu apariția cancerului hepatic. După cum, în campania „Să discutam altfel despre cancer” (2018), am adăugat pe listă și virusul herpetic uman 8 ca sursa pentru sarcomul Kaposi (o forma gravă de cancer care apare la persoanele care suferă de HIV-SIDA).

Așadar, există multiple dovezi ale relației de cauzalitate dintre infectarea cu anumite virusuri și apariția unor boli de tipul cancerului.

Cele două lumi, umană și a microorganismelor, trăiesc în simbioză și își ocupă tot timpul pentru a găsi un echilibru. Când echilibrul se rupe, prin activitatea suboptimală a sistemului imun uman, apar, de obicei, bolile. 

Pandemia ne-a arătat, la scară planetara, că balanța are două talere: pe unul stă sistemul imun al fiecăruia dintre noi, iar pe celălalt stă virusul. Cine câștigă? Pe termen scurt, dar și pe termen lung. Pentru că da, știm deja, coronavirusul poate persista luni de zile în organism (cum fac multe alte virusuri, mai ales ARN), punând la încercare vigilența sistemului imun.

Unul dintre virusurile cele mai răspândite, purtat de 95% dintre adulți, de cele mai multe ori fară să știe, este virusul Epstein-Barr (EBV). Da, acel virus trecut la „și altele” în cele mai multe dintre cursurile și prezentările de virusologie pe care le-am văzut.

EBV are o latură romantică totuși, și ar merita mai multă atenție: infectarea cu el provoacă așa-numita „boala a sărutului” (științific, mononucleoza infecțioasă). În general, boala trece repede, fără complicații, dar virusul rămâne în organism, cum spuneam și începe jocul de provocare cu sistemul imun. Dacă sistemul imun este compromis, pot apărea rapid forme de cancer precum limfomul Burkitt.

Dacă sistemul imun funcționează bine, cei mai mulți oameni nu vor afla vreodată că poarta EBV.

Însă există o categorie de persoane care poartă EBV cronic și dezvoltă simptome neurologice, dar abia recent un studiu a reușit să demonstreze cauzalitatea dintre infecția cu virusul Epstein Barr și apariția sclerozei multiple.

Infecția cu EBV creste de 32 de ori riscul de a dezvolta scleroza multiplă, arată studiul, autorii vorbind despre acest virus ca despre principala cauză a sclerozei multiple. 

Dacă aceste date vor fi validate, implicațiile vor fi majore: dezvoltarea unui vaccin (deja se află în studiu un vaccin bazat pe platforma ARNm) și a unui tratament pentru infecția cu EBV (nu există o terapie, în acest moment).

În consecință, vom putea discuta despre prevenirea sclerozei multiple, o situație care nu era nici măcar o ipoteză în urmă cu decenii, când boala avea un alt nume și predispunea la o suferință dusă dincolo de limitele umane.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Da, și?
    Nu știați că fiecare își dă azi cu părerea? Că mulți consideră că părerea lor e la fel de bună ca cea a unui specialist? Că lumea înțelege exact așa egalitatea și că în virtutea ei pun egal între specialist și profan? Că unii, și din păcate mulți, consideră că studiile de ani de zile se pot echivala cu o căutare pe google?
    Perfect adevărat ce spuneți și e într-adevăr dătător de speranțe însă puțin probabil că vă veți bucura de atenție.
    • Like 0
  • Acest geanta marius , e dus cu capul , l-am cunoscut pre tasu' , se plangea de cand era mic ca sparge ouale pe pereti , ca se joaca de-a mama si de-a tata si joaca poker ca-n "filme " , dand cu scaune de pereti , nu-l mai bagati in seama e o nulitate !
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult