Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

La un an după ce a fost premiat la Berlin, filmul „Touch me not” ajunge în România. Adina Pintilie: Am încredere în publicul de la noi din țară

Adina Pintilie

Foto: IMDB

După ce anul trecut lua „Ursul de Aur” la Berlin, filmul „Touch me not”, regizat de Adina Pintilie, ajunge, din 15 martie, în cinematografele din România. Pelicula a stârnit controverse atât în străinătate, cât și în țară, iar unii spectatori s-au declarat șocați de felul în care este prezentată sexualitatea și au ieșit din sală. 

„A trecut un an în care am călătorit cu filmul peste tot în lume. A fost lansat în Germania, Franța, Austria, UK, Slovacia, polonia, Grecia. În ianuarie am fost cu elpentru relansare în SUA. Am creat conceptulăsta de dezbatere deschisă, prin care am încercat să oferim publicului șansa de a discuta direct cu protagonișttii filmului. Sunt personalități foarte complexe, mulți sunt activițti pentru drepturile omului cu un discurs progresist despre temele din film, corpul, intimitatea, sexualitatea”, a povestit regizoarea în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Nu are emoții în legătură cu felul în care ar putea reacționa publicul din România, „Am încredere în publicul din România. Am ieșit cu filmul în România până acum am avut 5 proiecte speciale la festivaluri și publicul a fost foarte deschis, foarte interesat de discuția asta. Am simțit din conversații că e o discuție necesară. Ne e foarte greu să vorbim despre sexualitate, dar este o discuție necesară. La TIFF am avut dezbaterea Politicile corpului, cu personajele într-un slot separat de proiecțiile principale și a fost plin. Înseamnă că e o discuție care îi interesează. Fenomenul ăsta s-a întâmplat peste tot unde am fost”, a spus Adina Pintilie.

Potrivit acesteia, există în film mai multe praguri peste care unii spectatori nu pot să treacă. „Sunt anumite momente în film dificil de văzut. Nu dau o șansă, nu trec de ele. Prima dată când apare Christian (n.r. unul dintre personaje, care are o dizabilitate ) în film, pentru mulți oameni acolo e o barieră. Nu sunt foarte mulți de fapt (n.r. cei care ies din sală). Ajută foarte mult faptul că îl văd înainte de proiecție și spune câteva cuvinte. Când intri în film după ce l-ai cunoscut prima oară nu mai e atât de puternic ca atunci când nu l-ai cunoscut înainte”, a explicat ea.

Până acum, mama Adinei Pintilie nu a văzut filmul, urmează să o facă pe 15 martie. Ce reacție crede regizoarea că va avea? „Am mai făcut filme dificile”, spune ea.

Emisiunea „În fața ta” e difuzată la Digi24, sâmbăta și duminica, de la ora 13:30.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult