La podcastul Habits by Republica, Laura Nazare, coordonatoarea campaniei privind tranziția energetică de la organizația Bankwatch România, atrage atenția asupra faptului că pe de o parte dezvoltarea sectorului de prosumatori este bună, pentru că stimulează independența energetică - deziderat dorit în tot acest proces de decarbonizare, pe de alta însă e nevoie de precauție.
Până în iulie 2023, aproximativ 70.000 de români produceau deja energie electrică din surse regenerabile și livrau sau nu surplusul în rețeaua națională de distribuție. Numărul total de prosumatori din România a ajuns rapid la o capacitate de producție de peste 900 MWh. Pentru comparație, o unitate de la centrala nucleară de la Cernavodă are 700 de MWh, în concluzie, în momentul de față sectorul prosumatorilor a depășit capacitatea instalată a unei unități nucleare. Dezvoltarea acestui sector poate crea însă și anumite riscuri.
Idei principale:
- Dezvoltarea sectorului prosumatorilor poate dezechilibra sistemul energetic național
- Cu cât crește numărul prosumatorilor, cu atât investițiile în rețeaua de distribuție trebuie să crească, să devină mai moderne și digitalizate și extinse ca număr de kilometri
- În România sărăcia energetică este din ce în ce mai accentuată
- Măsurile de plafonare a prețurilor la energie electrică pentru consumatorii casnici sunt utile pe termen scurt, dar pe termen lung este nevoie de extinderea rețelelor de distribuție și de transport
- În Dobrogea nu se mai poate instala nici măcar o turbină eoliană, pentru că rețeaua nu este capabilă să preia energia produsă în zonă
- Eficiența energetică în clădiri presupune îmbunătățirea izolației exterioare a clădirii, schimbarea ferestrelor, a electrocasnicelor pe care le folosim pentru încălzire și răcire, becuri, lucruri foarte simple în general
Prosumatori - linia fină dintre benefic și riscant
Laura Nazare explică la Habits by Republica că dezvoltarea sectorului prosumatorilor poate crea și anumite riscuri. „Poate dezechilibra sistemul energetic național, pentru că da, eu îmi pot pune un panou fotovoltaic pe casă, îmi produc energia pe care o consum, dar dacă produc mai mult, am dreptul să injectez acest surplus de energie în sistemul energetic național. Acest lucru poate crea niște dezechilibre, în sensul în care automat sistemul trebuie să se regleze ca să poată primi acest surplus de energie. Acest risc poate fi atenuat prin încurajarea prosumatorilor să-și instaleze și capacități de stocare - mă refer aici la baterii, astfel încât atunci când există acest surplus, să îl poată stoca la locul de consum și de producție și să mai atenueze un pic vulnerabilitățile la nivelul sistemului energetic.”
Coordonatoarea campaniei privind tranziția energetică de la organizația Bankwatch România amintește că au fost situații și în Polonia când autoritățile au decis să nu mai primească energia produsă de prosumatori în sistem până când nu vor face investiții majore în stocare, în extinderea rețelelor de distribuție și de transport.
„Cu cât crește numărul prosumatorilor, cu atât investițiile în rețeaua de distribuție trebuie să crească, să devină mai moderne și digitalizate și extinse ca număr de kilometri. E necesar, în general, pentru tot procesul de tranziție. Nu putem vorbi de surse regenerabile de energie, fără să ne gândim și la extinderea rețelelor de transport și de distribuție a energiei electrice. Una fără alta nu e posibil din păcate. În România lucrări se fac, dar nu cu aceeași viteză cu care se dezvoltă capacitățile de energie regenerabilă”, explică Laura Nazare.
Zona Dobrogei, suprasaturată de eoliene
„În Zona Dobrogei nu se mai poate instala nici măcar o turbină eoliană, pentru că rețeaua nu este capabilă să preia energia pe care o producem în zonă”, explică Laura Nazare.
În opinia specialistei este nevoie de o supradimensionare a rețelei de transport și de distribuție, ca să poată fi preluată această energie.
Datele arată că există proiecte în curs. Transelectrica și operatorii de distribuție încearcă să accelereze astfel de proiecte de modernizare și de extindere, însă lucrurile se întâmplă la un ritm destul de scăzut.
Topul celor mai poluante sectoare economice din România
La podcastul Habits by Republica, Laura Nazare, atrage atenția asupra faptului că sistemul energetic este unul “învechit, poluant, care trebuie să treacă prin acest proces de transformare”. În cuvinte simple “acest proces înseamnă că resursele precum combustibilii fosili - cărbune, gaz - vor trebui înlocuite până în 2050, pentru a atinge neutralitatea climatică.”
Sectorul energetic este unul dintre cele mai poluante sectoare economice din România. Specialista spune că în 2020 sectorul economic înregistra aproximativ 69% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul României. Acesta este urmat de sectorul industrial (industria de ciment, industria siderurgică), dar si de cel rezidențial.
Sărăcia energetică, fenomen tot mai extins la nivel național și european
Sărăcia energetică înseamnă că gospodăriile nu își pot permite un confort energetic minimal în sensul că, fie o parte foarte mare din venituri se duc pe plata facturilor la electricitate și la încălzire, fie locuințele în care se află sunt ineficiente din punct de vedere energetic.
Laura Nazare spune că sunt mai mulți indicatori care determină sărăcia energetică la nivelul populației. “În România e o situație din ce în ce mai accentuată. Am putut observa din 2022 de când autoritățile au aplicat măsurile de plafonare a prețurilor la energie electrică pentru consumatorii casnici și compensarea acestora de la bugetul de stat. Au încercat sș ofere un sprijin populației la plata facturilor la electricitate, ceea ce pe termen scurt a fost o măsură care a ajutat cetățenii, dar pe termen lung este nevoie de o mai multă implicare și de o regândire a acestor măsuri de sprijin în sensul în care acest ajutor la plata facturilor trebuie să fie însoțit și de măsuri ca producerea energiei din resurse regenerabile.”
Tranziția energetică - ce se va întâmpla cu termocentralele pe cărbune?
Autoritățile încearcă să elaboreze o Strategie Energetică Națională de prin 2016 și nu au reușit. Există însă Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice - un document strategic care în această perioadă va trebui să treacă printr-un proces de revizuire.
“Ambițiile noastre în ceea ce privește decarbonizarea trebuie să crească”, face apel Lauza Nazare. Specialista spune că “termocentralele pe cărbune în momentul de față au o medie de vârstă de 50-60 de ani. Vorbim de unități învechite, poluante, ineficiente în care nu s-a mai investit de ani de zile și au ajuns într-un moment în care trebuie să facă această tranziție și să privească spre decarbonizare. O dată din perspectiva poluării, dar și pentru faptul că nu mai este economic fezabil să continue pe același drum.”
Conform parcursului asumat planurile de decarbonizare pentru Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Hunedoara prevăd că aceste unități de producere vor fi închise până în 2032.
Procesul va fi însă sacadat, pentru că termocentralele vor trece de la cărbune la gaz din cauza lentorii cu care s-au făcut investițiile. Cum arată viitorul? Cu tente de verde, dar nu chiar intens: „Din păcate o să ne trezim că va trebui să mai facem o tranziție de la gaz la regenerabile la un moment dat, ceea ce probabil va presupune costuri suplimentare resimțite de toți”, conchide coordonatoarea campaniei privind tranziția energetică de la organizația Bankwatch România.
Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial Verde, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul CEZ România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O dublare a acestor instalari si romania nu va mai importa niciun gaz din Rusia, ne vom descurca cu cel intern, pretul pe piata interna nu va mai fi dictat de Kremlin.
Romania anului 2022 (toamna): ca de obicei presa amatoare din Romania bascula pe partea panicii si a preturilor uriase de la electricitate, intretinere, mancare pe care le aveam de platit in iarna 2022-2023. Pe fondul razboiului din Ucraina niste lucruri s-au intamplat: preturile au crescut mult si repede la alimente, spre exemplu. Unele, probabil, si doar pentru ca era momentul oportun de speculat.
Orice isterie a presei poate crea rezultate nedorite: oamenii pot lua masuri rapide, drastice in incercarea de a se proteja de astfel de nenorociri. Panica se poate instala repede si poate produce multe dezechilibre. Cand milioane de oameni se reped la sticla de ulei si kilu de zahar, normal ca se produce o ruptura. Ca la banci. Un simplu zvon poate falimenta o banca. Dar iresponsabilitatea jurnalistilor e incredibila.
Romania anului 2023 (toamna): graul de la ucraineni e prea mult si prea ieftin, sa-i punem bariere ca-i ruineaza pe producatorii romani. Energia a inregistrat un mare recul in ceea ce priveste consumul. Adica, se face economie in toate, si la persoane fizice si juridice, ca sa zic asa. Si pe fondul unei incetiniri a activitatilor economice, a unor temperaturi mai ridicate iata cum se ajunge intr-o problema. Lumea speriata a inceput sa monteze panouri si acum ne dam seama ca sistemul nu mai face fata.
Faptul ca se produce energie verde din ce in ce mai mult, nu poate decat sa ne faca fericiti si acest lucru trebuie sustinut si incurajat pentru ca reprezinta viitorul, dar ce te faci cand se intampla brusc, iar sistemul nu e pregatit sa faca fata. De ce nu e pregatit sistemul? Nu stiu. De ce nu exista reglementari in piata prosumatorilor? Nu stiu.
Extremele la grau: nu mai vine grau din Ucraina, ce ne facem, piata nu mai primeste grau. Vom muri de foame. Preturile la paine vor exploda. X% din grau era produs de Ucraina. Vai! Aoleu!
Vine grau din Ucraina, dar nu-l mai vrem pentru ca ne destabilizeaza.
Nu-l luam ca e prea scump transportul.
Nu-l luam pentru ca, cine stie, nu e dupa normele UE.
Pai pana acum era.
Ei, nu mai e si basta.
Si mai scade pretul la paine?
Nope.
Uite asa apar crizele la crize.
Tot anul 2022 am auzit si citit tot felul de idei aruncate in piata de catre insi mai mult sau mai putin in tema cu subiectul: ba Europa murea, ba traia. Germania era cand in colaps, cand o ducea bine. Italia cand era la pamant, cand era OK. Romania avea resurse sa traverseze iarna 2022-2023, ba nu avea. Ii mai trebuia 35%, ba 20%. Ba scoate din mare, ba din soare. Si tot asa, incat nu puteai sa-ti faci o imagine clara oricat incercai.
Nu sunt inventii problemele cu care fiecare se confrunta in varii domenii, dar e si mult amatorism in a intelege si transmite situatiile cu care lumea se confrunta. Datul cu stangu in dreptu nu ajuta pe nimeni, sectoare intregi pot suferi doar pentru ca oamenii se panicheaza. Nu mai stii daca preturile mari, cresterea brusca a kWh au o justificare reala sau sunt o consecinta a turnului Babel in care traim de mult timp.
P.S. Tot din categoria „ascundeti-va ca vine ceva” de zile intregi ni se repeta obsesiv cum ca vine frigul, iarna, zapada. Nu stiu cum va fi iarna asta, nici meteorologii nu stiu, dar presa ne spune de 10 ori pe zi, sa ne intre bine in cap, ca vine zapada cu mult mai repede decat ne gandeam. (De aia e presedintele in Africa, s-a speriat de buletinul meteo de la DIGI24).
Capitalismul a facut presa si presa a aparat democratia. Cainele de paza al democratiei si-a facut de-a lungul timpului treaba. Cati ziaristi extraordinari a dat societatile democratice, cati dintre ei nu au fost cei care au dezvaluit secrete, coruptie, cati nu au murit in conflicte din dorinta de a relata adevarul de la fata locului. Sa fii un ziarist adevarat, asta-i o meserie nobila. In timp si presa a trecut prin diverse transformari, in pas cu timpurile, dar in Romania presa a devenit o goarna a anumitor interese, corupta si slaba. TV-urile sunt locul unde se intalnesc golanii si fetele usoare (cu foarte mici exceptii). Daca nu erau posturile straine de documentare, filme, stiri, daca nu erau streaming-urile, ce mai ramanea de vazut, de aflat? Pana si desenele animate le vedem doar de la posturile straine.
La noi din pacate stirile fake (si cunosc doar doua posturi care au o rubrica de demontare a stirilor false, TVR1 si DIGI24, cu ce audienta?), cele manipulative, cele bombastice, cutremuratoare, socante (doua cuvinte dragi mass-media), ne schimba viata si domina presa. Gustul publicului a fost educat in rau. Cate nume importante de ziare romanesti nu au ajuns in noroi? Nu mai reprezinta nimic. Si se intreba dl. Mitroi de ce nu sunt abonamente. Iti vine sa razi, pe bune. Prin minciuni se castiga alegeri, se merge pe anumite directii, idei. Vor veni alegerile, nu stiu daca o sa fiu foarte conectata la ceea ce se va intampla, dar vom asista la multa mizerie. Exista un grup de experti in comunicare, jurnalism, stiinte sociale si analize ale spatiului rusesc, numit EU East StratCom Task Force (EUvsDisinfo), ce combate si demonteaza stirile false lansate in spatiul european. Cat din ce spun ei este transmis si in presa noastra, cat ajunge la public?
Amatorismul, dorinta de a da primul stirea cea mai bomba cum Gigel s-a paruit cu Floricica pe ulita satului, in fata magazinului de pariuri sportive, eventual, e ceva nedemn pentru presa. Sigur, peste tot sunt si emisiuni proaste, pe canale mai obscure, la noi sunt garla si in prim-plan. Afara de cateva site-uri serioase, de calitate (nu prea citite) nu mai e nimic. A patra putere in stat nu-si mai face treaba cum trebuie.
Imi cer scuze ca am dat asa un raspuns de lung, dar e pacat si imi pare rau ca trebuie sa avem parte de asa ceva.
Sper să nu fi fost nici prea filosofic, nici prea bombastic, dar cam asta e ce îmi indică intuiția în acest moment.
În concluzie, e mult mai simplu ca prosumatorii să fie rejectați de la SEN. Soluția stocării locale a energiei suplimentare nu e fezabilă economic deoarece acumulatoarele costă foarte mult și trebuie înlocuite periodic. Ce rămâne de făcut în acest caz? Energia suplimentară generată de micii producători, oricât de verde ar fi ea, să fie pierdută.
Pare dureros ca energia verde produsă de micii producători casnici să se piardă. Dar nu putem avea pretenția să folosim la maximum orice oportunitate de producere a energiei verzi. Doar n-am vrea să umbrim cu panouri solare orice palmă de pământ... (e și asta o speță interesantă de discutat pe viitor) Și oricum energie verde pot produce și marii producători, la nivelul lor, mare. Producătorii casnici produc în primul rând pentru ei. E scumpă soluția stocării în acumulatoare, într-adevăr, dar dacă stăm să ne gândim nici celelalte echipamente (panourile fotovoltaice, invertoarele plus instalațiile electrice și facilitățile aferente) nu sunt floare la ureche. Sistemul, orice arhitectură ar avea (cu sau fără stocare locală) nu e ieftin și nu se amortizează repede. Uneori până se amortizează trebuie deja să înlocuim echipamentele, care au și ele o durată de viață limitată, nu numai acumulatoarele. Deci energia aparent ”gratis” nu e deloc gratis. Și atunci mai merită? Depinde. Dacă vrem cu tot dinadinsul să fim ”verzi” atunci merită orice costuri ar presupune asta. Dacă avem un punct de consum izolat iarăși merită, fiindcă e singura soluție. Dar dacă suntem în buricul târgului, dispunem de toate utilitățile (electricitate, gaz) și nu vrem nimic altceva decât să scădem factura la energie, nu prea mai pare așa atractiv. Oricum dacă suntem prosumatori consumăm din rețea la preț de client final (mare) dar injectăm în rețea la preț de producător de energie verde, care e mult mai mic. Din nou atractivitatea scade.
Concluzia mea: energia trebuie produsă în principal de către producătorii consacrați și autorizați. Pot crește și ei, treptat, capacitățile de producție a energiei verzi și pot scădea până la dispariție, în viitor, producerea bazată pe cărbune și gaz sau hidrocarburi. Deci sarcina tranziției către energia verde ar trebui să cadă tot în sarcina marilor producători, nu a producătorilor casnici. Nunărul prosumatorilor ar trebui limitat conform condițiilor tehnice locale și condițiilor generale ale sistemului energetic național. Iar în gospodăria proprie e bine ca oamenii să fie încurajați să producă energie verde, dar de preferat în sistem izolat, OFF GRID, deci cu stocare. Asta pentru cine vrea să fie ”verde” și își permite costurile....
Încă ceva: PRODUCĂTORUL casnic autonom nu e bau-bau, dar PROSUMATORUL poate fi. Autoconsumul duce la scăderea cererii de energie în sistem, deci la scăderea prețurilor, așa cum ziceți. Dar nu e obligatoriu ca producătorul casnic să devină și prosumator, adică să INJECTEZE în sistem. Asta am zis că duce la probleme în sistem. Deci eu zic ce zic împotriva prosumatorilor, nu împotriva producătorilor casnici OFF GRID. Cine vrea să producă pentru el, foarte bine, să fie sănătos. Iar în legătură cu rentabilitatea demersului, după caz, cred că m-am exprimat clar.
Cred că singurul motiv pentru care statul stimulează prosumatorii este că marii producători se mișcă foarte greu cu investițiile în producția de energie verde, așa că încearcă să se bazeze pe producătorii casnici, care se adaptează mai rapid. Dar cum ziceam, asta crează probleme tehnice în sistem, probleme care sunt greu de gestionat. Deci soluția pare cam nesustenabilă. Tot în marii producători e baza.
https://ro.dsisolar.com/info/electricity-and-energy-storage-80681847.html
70% este randamentul dublei tranziții a apei într-un rezervor de acumulare (pompare și curgere). O fi mult, o fi puțin, comparativ cu trimiterea pe gârlă a energiei, cred că e rezonabil.
Ce am vrut să subliniez este că preluarea surplusului de la prosumatori implică niște cheltuieli pe care transportatorii și distribuitorii energiei electrice nu sunt dispuși să le facă. Pentru ei, necesită investiții care nu se justifică din punct de vedere economic.
Referitor la prețul pe care îl primesc prosumatorii, este corect să fie mult mai mic, deoarece acel preț nu include cheltuielile de transport și distribuție.
Cât despre marii producători, de ce ar fi tentați să dezvolte ei producerea energiei verzi, câtă vreme ar întâmpina aceleași probleme? Adică fluctuații în generarea energiei solare, costuri mari inițiale în instalații eoliene/fotovoltaice dar și costuri ulterioare importante de întreținere etc.
Probabil că spre asta ne îndreptăm: soluțiile verzi să fie utilizate pe plan local, calibrate astfel încât să nu-i mai încurce pe cei de la Transelectrica & Co. Iar în timp, termenul de "prosumator" să fie șters din dicționar.
Mai rămâne problema costurilor cu investițiile în dezvoltarea și întreținerea sistemelor de orice fel, așa cum ați precizat și Dvs. Adevărul e că pentru găsirea unei soluții convenabile financiar, viabile tehnic și sustenabile a gestionării fluxurilor de putere / stocării de energie în SEN trebuie mai mult decât o gândire pur tehnică. Trebuie și o gândire STRATEGICĂ, iar asta e mai greu decât pare. Cel puțin pentru mine. Poate nu se va găsi din prima soluția optimă, ci se va tatona un timp. Până la urmă se va impune o soluție. Eu zic să aplicăm ”legea lui Ohm”, adică ”om trăi și om vedea” :-) :-)
PS1 Sigur că prețul obținut de prosumator la vânzarea energiei e corect să fie mic, din motivele pe care le-ați menționat. Practic e prețul ”de producător”, care întotdeauna, în lanțul comercial, este cel mai mic.
PS2 Marii producători nu vor face ei din proprie inițiativă investiții în capacități de producerre a energie verzi. Dar aici vin constrângerile din partea statului. Dacă termocentralele pe cărbune și gaz vor trebui închise, deținătorii afacerilor respective, dacă vor să mai rămână în domeniul producerii de energie, vor trebui să facă vrând-nevrând, singuri sau în cooperare, investiții în energia verde. Iar investițiile în energia solară și eoliană, chiar dacă nu sunt mici, totuși sunt mai la îndemână decât varianta investirii în centrale hidroelectrice sau nuclearelectrice, unde costurile și problemele suplimentare sunt mult mai mari.
Dar da, am înțeles ideea de prosumator, chiar pornind de la principiile tehnice. O gospodărie poate produce local, pentru autoconsum, dar având în vedere că graficul de producere a energiei, inevitabil cu maxime și minime, NU se potrivește cu graficul de consum, există doar 2 variante pentru armonizarea consumului cu producția:
1) Varianta OFF GRID, cu stocare în acumulatori locali și consum cât și când e necesar;
2) Varianta ON GRID, specifică prosumatorilor, unde tamponul între producție și consum îl oferă chiar rețeaua publică. În loc să se stocheze în acumulatoare, se injectează în rețea, iar în loc să se consume din acumulatoare se consumă din rețea. Simplu și elegant. Dar, cum am mai zis, cu potențiale probleme pentrui funcționarea rețelei, dacă nu se ia în calcul aportul real al prosumatorilor. Problema e că ei injectează toți în același timp (findcă soare e pentru toți simultan) și consumă toți în același timp (fiindcă de asemenea noapte e pentru toți simultan). Dacă sunt 1-2 ici și colo nu e o problemă, dar dacă se încurajează înmulțirea lor fără măsură, folosind aceleași rețele neproiectate pentru așa ceva, atunci problemele nu vor întârzia să apară. Iar acestea, cum am mai zis, din punct de vedere tehnic sunt 2:
- una ține de puterea maximă momentană suportată de rețelele publice
- a doua ține de energia în exces care trebuie stocată, chiar dacă rețelele ”duc” fizic puterea maximă momentană.
De aceea eu nu sunt favorabil ideii de prosumator, mai ales dacă aceștia există în număr prea mare. Dar dacă e să existe totuși prosumatori, vă dau dreptate că varianta grecească, expusă de Dvs e ideală. Așa cum ziceați, nu are rost ca prosumatorul să facă o afacere profitabilă din furnizarea de energie în sistem, ci sistemul să îi ofere tamponul necesar, similar acumulatorilor din sistemele OFF GRID. Iar energia consumată pe an să fie în concordanță cu energia produsă, în mod real, într-un an, de către sistemele lui (solare de regulă). Astfel, în zilele însorite de vară, când producția e mai mare decât consumul, atunci SEN va absorbi surplusul. În schimb când e noapte SEN va furniza necesarul. Trăgând linie, la sfârșit de an, consumul propriu total ar trebui să fie aproximativ egal cu producția proprie totală. Asta ca total kWh. Din păcate egalitatea energiilor (produsă și consumată) nu poate să se transfere și într-un cost zero, deoarece desi energia injectată în rețea va fi cam egală cu energia consumată din rețea, prețurile respective fiind diferite, prosumatorul va avea în final de plătit o anumită sumă. Oricum e bine și așa, decât doar să consume din rețea și să nu producă nimic.
Însă, penru simplitatea soluțiilor, eu tot zic că ideea de prosumator n-ar mai trebui să fie viabilă și după ce marii producători își vor crea ei înșiși capacitățile lor ”verzi” de producție. Atunci prosumatorii mai mult vor încurca lucrurile decât să fie de folos sistemului energetic național. Dar soluția producției OFF GRID rămâne oricum în picioare pentru cine vrea cu tot dinadinsul să fie ”verde”, oricât ar investi în asta. Nu e nimic rău ca în timp ce unii își produc roșii și castraveți în grădina proprie, alții să își producă kWh de energie electrică :-) :-)
Vă asigur că în spatele meu nu se află niciun interes economic ocult al niciunui furnizor. Ce am avut de spus am spus fără ocolișuri. Dar dezbaterea insistentă de tip ba da- ba nu, recunosc că începe să mă obosească.
O seară bună vă doresc și multă sănătate.
Asta pentru că transportatorii și distribuitorii extind/modernizează prea lent rețelele existente. Normal că le dezvoltă lent, dacă profiturile uriașe le bagă mai mult în buzunar și mai puțin în dezvoltarea rețelelor. De fapt, soluția nu este la prosumatori ci la transportatori și distribuitori.