Sari la continut
Republica
Verde

Laura Nazare, Bankwatch România: Sectorul prosumatorilor a depășit capacitatea instalată a unei unități nucleare de la Cernavodă

La podcastul Habits by Republica, Laura Nazare, coordonatoarea campaniei privind tranziția energetică de la organizația Bankwatch România, atrage atenția asupra faptului că pe de o parte dezvoltarea sectorului de prosumatori este bună, pentru că stimulează independența energetică - deziderat dorit în tot acest proces de decarbonizare, pe de alta însă e nevoie de precauție.

Până în iulie 2023, aproximativ 70.000 de români produceau deja energie electrică din surse regenerabile și livrau sau nu surplusul în rețeaua națională de distribuție. Numărul total de prosumatori din România a ajuns rapid la o capacitate de producție de peste 900 MWh. Pentru comparație, o unitate de la centrala nucleară de la Cernavodă are 700 de MWh, în concluzie, în momentul de față sectorul prosumatorilor a depășit capacitatea instalată a unei unități nucleare. Dezvoltarea acestui sector poate crea însă și anumite riscuri. 

Idei principale:

  • Dezvoltarea sectorului prosumatorilor poate dezechilibra sistemul energetic național
  • Cu cât crește numărul prosumatorilor, cu atât investițiile în rețeaua de distribuție trebuie să crească, să devină mai moderne și digitalizate și extinse ca număr de kilometri
  • În România sărăcia energetică este din ce în ce mai accentuată
  • Măsurile de plafonare a prețurilor la energie electrică pentru consumatorii casnici sunt utile pe termen scurt, dar pe termen lung este nevoie de extinderea rețelelor de distribuție și de transport
  • În Dobrogea nu se mai poate instala nici măcar o turbină eoliană, pentru că rețeaua nu este capabilă să preia energia produsă în zonă
  • Eficiența energetică în clădiri presupune îmbunătățirea izolației exterioare a clădirii, schimbarea ferestrelor, a electrocasnicelor pe care le folosim pentru încălzire și răcire, becuri, lucruri foarte simple în general

Prosumatori - linia fină dintre benefic și riscant

Laura Nazare explică la Habits by Republica că dezvoltarea sectorului prosumatorilor poate crea și anumite riscuri. „Poate dezechilibra sistemul energetic național, pentru că da, eu îmi pot pune un panou fotovoltaic pe casă, îmi produc energia pe care o consum, dar dacă produc mai mult, am dreptul să injectez acest surplus de energie în sistemul energetic național. Acest lucru poate crea niște dezechilibre, în sensul în care automat sistemul trebuie să se regleze ca să poată primi acest surplus de energie. Acest risc poate fi atenuat prin încurajarea prosumatorilor să-și instaleze și capacități de stocare - mă refer aici la baterii, astfel încât atunci când există acest surplus, să îl poată stoca la locul de consum și de producție și să mai atenueze un pic vulnerabilitățile la nivelul sistemului energetic.”

Coordonatoarea campaniei privind tranziția energetică de la organizația Bankwatch România amintește că au fost situații și în Polonia când autoritățile au decis să nu mai primească energia produsă de prosumatori în sistem până când nu vor face investiții majore în stocare, în extinderea rețelelor de distribuție și de transport.

„Cu cât crește numărul prosumatorilor, cu atât investițiile în rețeaua de distribuție trebuie să crească, să devină mai moderne și digitalizate și extinse ca număr de kilometri. E necesar, în general, pentru tot procesul de tranziție. Nu putem vorbi de surse regenerabile de energie, fără să ne gândim și la extinderea rețelelor de transport și de distribuție a energiei electrice. Una fără alta nu e posibil din păcate. În România lucrări se fac, dar nu cu aceeași viteză cu care se dezvoltă capacitățile de energie regenerabilă”, explică Laura Nazare.

Zona Dobrogei, suprasaturată de eoliene

„În Zona Dobrogei nu se mai poate instala nici măcar o turbină eoliană, pentru că rețeaua nu este capabilă să preia energia pe care o producem în zonă”, explică Laura Nazare.

În opinia specialistei este nevoie de o supradimensionare a rețelei de transport și de distribuție, ca să poată fi preluată această energie.

Datele arată că există proiecte în curs. Transelectrica și operatorii de distribuție încearcă să accelereze astfel de proiecte de modernizare și de extindere, însă lucrurile se întâmplă la un ritm destul de scăzut.

Topul celor mai poluante sectoare economice din România

La podcastul Habits by Republica, Laura Nazare, atrage atenția asupra faptului că sistemul energetic este unul “învechit, poluant, care trebuie să treacă prin acest proces de transformare”. În cuvinte simple “acest proces înseamnă că resursele precum combustibilii fosili - cărbune, gaz - vor trebui înlocuite până în 2050, pentru a atinge neutralitatea climatică.”

Sectorul energetic este unul dintre cele mai poluante sectoare economice din România. Specialista spune că în 2020 sectorul economic înregistra aproximativ 69% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul României. Acesta este urmat de sectorul industrial (industria de ciment, industria siderurgică), dar si de cel rezidențial.

Sărăcia energetică, fenomen tot mai extins la nivel național și european

Sărăcia energetică înseamnă că gospodăriile nu își pot permite un confort energetic minimal în sensul că, fie o parte foarte mare din venituri se duc pe plata facturilor la electricitate și la încălzire, fie locuințele în care se află sunt ineficiente din punct de vedere energetic.

Laura Nazare spune că sunt mai mulți indicatori care determină sărăcia energetică la nivelul populației. “În România e o situație din ce în ce mai accentuată. Am putut observa din 2022 de când autoritățile au aplicat măsurile de plafonare a prețurilor la energie electrică pentru consumatorii casnici și compensarea acestora de la bugetul de stat. Au încercat sș ofere un sprijin populației la plata facturilor la electricitate, ceea ce pe termen scurt a fost o măsură care a ajutat cetățenii, dar pe termen lung este nevoie de o mai multă implicare și de o regândire a acestor măsuri de sprijin în sensul în care acest ajutor la plata facturilor trebuie să fie însoțit și de măsuri ca producerea energiei din resurse regenerabile.”

Tranziția energetică - ce se va întâmpla cu termocentralele pe cărbune?

Autoritățile încearcă să elaboreze o Strategie Energetică Națională de prin 2016 și nu au reușit. Există însă Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice - un document strategic care în această perioadă va trebui să treacă printr-un proces de revizuire.

“Ambițiile noastre în ceea ce privește decarbonizarea trebuie să crească”, face apel Lauza Nazare. Specialista spune că “termocentralele pe cărbune în momentul de față au o medie de vârstă de 50-60 de ani. Vorbim de unități învechite, poluante, ineficiente în care nu s-a mai investit de ani de zile și au ajuns într-un moment în care trebuie să facă această tranziție și să privească spre decarbonizare. O dată din perspectiva poluării, dar și pentru faptul că nu mai este economic fezabil să continue pe același drum.”

Conform parcursului asumat planurile de decarbonizare pentru Complexul Energetic Oltenia și Complexul Energetic Hunedoara prevăd că aceste unități de producere vor fi închise până în 2032.

Procesul va fi însă sacadat, pentru că termocentralele vor trece de la cărbune la gaz din cauza lentorii cu care s-au făcut investițiile. Cum arată viitorul? Cu tente de verde, dar nu chiar intens: „Din păcate o să ne trezim că va trebui să mai facem o tranziție de la gaz la regenerabile la un moment dat, ceea ce probabil va presupune costuri suplimentare resimțite de toți”, conchide coordonatoarea campaniei privind tranziția energetică de la organizația Bankwatch România.

Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial Verde, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul CEZ România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In afara de energia produsa si injectata in retea la niste costuri foarte mici, sunt 70 mii de case ce au avut mare parte a zilei energie gratuita. Fara sa plateasca nimic. Acest suport propriu si personal i-a facut pe oameni sa isi organizeze masinile de spalat/treburile consumatoare de electricitate la orele interesante. Sa fie mai constienti ca e ok noaptea sa inchida consumatorii, mai atenti la consum, la bani. Dar mai ales mai putina dependenta de gazul rusesc.
    O dublare a acestor instalari si romania nu va mai importa niciun gaz din Rusia, ne vom descurca cu cel intern, pretul pe piata interna nu va mai fi dictat de Kremlin.
    • Like 0
  • De acord cu explicatiile din postarile anterioare, argumentate tehnic. Eu vin cu alta precizare, total netehnica:

    Romania anului 2022 (toamna): ca de obicei presa amatoare din Romania bascula pe partea panicii si a preturilor uriase de la electricitate, intretinere, mancare pe care le aveam de platit in iarna 2022-2023. Pe fondul razboiului din Ucraina niste lucruri s-au intamplat: preturile au crescut mult si repede la alimente, spre exemplu. Unele, probabil, si doar pentru ca era momentul oportun de speculat.
    Orice isterie a presei poate crea rezultate nedorite: oamenii pot lua masuri rapide, drastice in incercarea de a se proteja de astfel de nenorociri. Panica se poate instala repede si poate produce multe dezechilibre. Cand milioane de oameni se reped la sticla de ulei si kilu de zahar, normal ca se produce o ruptura. Ca la banci. Un simplu zvon poate falimenta o banca. Dar iresponsabilitatea jurnalistilor e incredibila.

    Romania anului 2023 (toamna): graul de la ucraineni e prea mult si prea ieftin, sa-i punem bariere ca-i ruineaza pe producatorii romani. Energia a inregistrat un mare recul in ceea ce priveste consumul. Adica, se face economie in toate, si la persoane fizice si juridice, ca sa zic asa. Si pe fondul unei incetiniri a activitatilor economice, a unor temperaturi mai ridicate iata cum se ajunge intr-o problema. Lumea speriata a inceput sa monteze panouri si acum ne dam seama ca sistemul nu mai face fata.

    Faptul ca se produce energie verde din ce in ce mai mult, nu poate decat sa ne faca fericiti si acest lucru trebuie sustinut si incurajat pentru ca reprezinta viitorul, dar ce te faci cand se intampla brusc, iar sistemul nu e pregatit sa faca fata. De ce nu e pregatit sistemul? Nu stiu. De ce nu exista reglementari in piata prosumatorilor? Nu stiu.

    Extremele la grau: nu mai vine grau din Ucraina, ce ne facem, piata nu mai primeste grau. Vom muri de foame. Preturile la paine vor exploda. X% din grau era produs de Ucraina. Vai! Aoleu!

    Vine grau din Ucraina, dar nu-l mai vrem pentru ca ne destabilizeaza.
    Nu-l luam ca e prea scump transportul.
    Nu-l luam pentru ca, cine stie, nu e dupa normele UE.
    Pai pana acum era.
    Ei, nu mai e si basta.
    Si mai scade pretul la paine?
    Nope.
    Uite asa apar crizele la crize.
    Tot anul 2022 am auzit si citit tot felul de idei aruncate in piata de catre insi mai mult sau mai putin in tema cu subiectul: ba Europa murea, ba traia. Germania era cand in colaps, cand o ducea bine. Italia cand era la pamant, cand era OK. Romania avea resurse sa traverseze iarna 2022-2023, ba nu avea. Ii mai trebuia 35%, ba 20%. Ba scoate din mare, ba din soare. Si tot asa, incat nu puteai sa-ti faci o imagine clara oricat incercai.

    Nu sunt inventii problemele cu care fiecare se confrunta in varii domenii, dar e si mult amatorism in a intelege si transmite situatiile cu care lumea se confrunta. Datul cu stangu in dreptu nu ajuta pe nimeni, sectoare intregi pot suferi doar pentru ca oamenii se panicheaza. Nu mai stii daca preturile mari, cresterea brusca a kWh au o justificare reala sau sunt o consecinta a turnului Babel in care traim de mult timp.

    P.S. Tot din categoria „ascundeti-va ca vine ceva” de zile intregi ni se repeta obsesiv cum ca vine frigul, iarna, zapada. Nu stiu cum va fi iarna asta, nici meteorologii nu stiu, dar presa ne spune de 10 ori pe zi, sa ne intre bine in cap, ca vine zapada cu mult mai repede decat ne gandeam. (De aia e presedintele in Africa, s-a speriat de buletinul meteo de la DIGI24).
    • Like 2
    • @ Daniela Damian
      Gecaba Gecaba check icon
      E neprofesional, dar e f adevarat, ba e rece, ba e cald.
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Din păcate singura regulă după care funcționează presa, în capitalism, este audiența cât mai mare. De aceea presa nu poate fi ”responsabilă” așa cum spuneți și ne-am dori cu toții, ci doar panicardă, făcând din țânțar armăsar. Nimeni nu se uită la știri plictisitoare, ci doar la ce îi ține cu sufletul la gură. Dorința unităților de presă de a informa corect și complet publicul a devenit doar o vorbă goală. Dacă publicul televiziunilor ar fi prin absurd interesat doar să vadă o imagine statică cu o miră TV, atunci doar asta ar oferi televiziunile. Ar fi inoportun și nerentabil să mai cheltuiască pentru a culege știri și a realiza reportaje. Ei oferă strict ce observă sau estimează că se cere din partea publicului. Iar publicul e avid mai mult de SENZAȚII (cât mai tari dacă se poate) decât de INFORMAȚII seci. Asta e realitatea.
      • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Foarte adevărat! În context, observ cum dl Prelipceanu lansează cu aplomb știrile cu amenințările nucleare. Cred că își calculează fiecare cuvânt pentru a crea o panică pe cât posibil mai mare. Așa crede că va obține o creștere a audienței. Omul ăsta mai și dă lecții de jurnalism!!!
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Buna ziua. Imi pare bine ca „vorbim” din nou. Da, asa este. In ultimii ani asistam, si aici ma refer doar la Romania, la o degradare extraordinara din punct de vedere al presei. La noi nu mai e vorba de capitalism (pe care nici nu-l avem), e vorba de grobianism si lacomie. Am avut un comentariu la articolul lui Razvan Mitroi, „„Cazul GSP” – o oglindă pusă în fața cititorilor care arată ipocrizia”. Ipocrizia este a lor, a ziaristilor care s-au manjit pentru un banut in plus. Felul in care s-au vandut. Toata presa capitalista se confrunta cu online-ul, cu un numar mai scazut de cititori, dar n-am vazut nicaieri atata mizerie. In primul rand o regula de baza e ca trebuie sa stii ce citesti: un ziar de stanga, un ziar de dreapta, un ziar de sport, un tabloid, o fituica (sunt si de astea in lumea asta), dar trebuie sa-ti asumi ce esti, iar cei care te citesc sa stie despre ce e vorba. Nu sa te dai GSP si de fapt sa fii o mocirla.
      Capitalismul a facut presa si presa a aparat democratia. Cainele de paza al democratiei si-a facut de-a lungul timpului treaba. Cati ziaristi extraordinari a dat societatile democratice, cati dintre ei nu au fost cei care au dezvaluit secrete, coruptie, cati nu au murit in conflicte din dorinta de a relata adevarul de la fata locului. Sa fii un ziarist adevarat, asta-i o meserie nobila. In timp si presa a trecut prin diverse transformari, in pas cu timpurile, dar in Romania presa a devenit o goarna a anumitor interese, corupta si slaba. TV-urile sunt locul unde se intalnesc golanii si fetele usoare (cu foarte mici exceptii). Daca nu erau posturile straine de documentare, filme, stiri, daca nu erau streaming-urile, ce mai ramanea de vazut, de aflat? Pana si desenele animate le vedem doar de la posturile straine.

      La noi din pacate stirile fake (si cunosc doar doua posturi care au o rubrica de demontare a stirilor false, TVR1 si DIGI24, cu ce audienta?), cele manipulative, cele bombastice, cutremuratoare, socante (doua cuvinte dragi mass-media), ne schimba viata si domina presa. Gustul publicului a fost educat in rau. Cate nume importante de ziare romanesti nu au ajuns in noroi? Nu mai reprezinta nimic. Si se intreba dl. Mitroi de ce nu sunt abonamente. Iti vine sa razi, pe bune. Prin minciuni se castiga alegeri, se merge pe anumite directii, idei. Vor veni alegerile, nu stiu daca o sa fiu foarte conectata la ceea ce se va intampla, dar vom asista la multa mizerie. Exista un grup de experti in comunicare, jurnalism, stiinte sociale si analize ale spatiului rusesc, numit EU East StratCom Task Force (EUvsDisinfo), ce combate si demonteaza stirile false lansate in spatiul european. Cat din ce spun ei este transmis si in presa noastra, cat ajunge la public?

      Amatorismul, dorinta de a da primul stirea cea mai bomba cum Gigel s-a paruit cu Floricica pe ulita satului, in fata magazinului de pariuri sportive, eventual, e ceva nedemn pentru presa. Sigur, peste tot sunt si emisiuni proaste, pe canale mai obscure, la noi sunt garla si in prim-plan. Afara de cateva site-uri serioase, de calitate (nu prea citite) nu mai e nimic. A patra putere in stat nu-si mai face treaba cum trebuie.

      Imi cer scuze ca am dat asa un raspuns de lung, dar e pacat si imi pare rau ca trebuie sa avem parte de asa ceva.


      • Like 3
    • @ Daniela Damian
      Problema presei degenerate e un barometru al degenerării cvasi-generale a societății moderne. Se observă clar cum presa, ca și alte domenii erau mai ”curate”, mai integre, mai sănătoase, mai principiale până acum câțiva ani. Și probabil că nu numai la noi, ci în toată lumea. Iar asta ne duce cu gândul la o degenerare a sistemului social, pe ansamblu. Nu numai presa a decăzut, ci și clasa politică (la noi începând în forță cam de pe vremea lui Băsescu) și societatea și economia și educația și morala și... tot. Atenție! să nu fiu înțeles greșit. Nu fac comparația cu perioada comunistă / ceaușistă, Doamne ferește, ci cu începutul perioadei postdecembriste, adică perioada anilor '90-'00. Și repet, e vorba de întreaga lume, nu numai de săraca noastră țară. Asta înseamnă de fapt o decadență a sistemului de organizare socio-economică și nu e deloc de bun augur. Practic sistemul capitalist începe să-și arate limitele istorice. Nu zic că o să avem parte de o schimbare profundă în viitorul apropiat, nici că ar fi neapărat de dorit așa ceva în orice condiții, dar tot ce vedem e un semn că lucrurile se degradează și vrând-nevrând la un moment dat forța lucrurilor le va împrospăta. Cum? Sper că nu printr-un război crunt și nimicitor, deși experiența istorică ne cam duce către asta. Sper totuși că nu, paza fiind tocmai armele nucleare, care stopează prin frică orice impuls războinic total. Dar o schimbare, cum-necum va veni la un moment dat. Și sunt șanse mari să fie în timpul vieții noastre.
      Sper să nu fi fost nici prea filosofic, nici prea bombastic, dar cam asta e ce îmi indică intuiția în acest moment.
      • Like 1
  • Mie mi se pare că descentralizarea producerii de energie, în speță stimularea creșterii numărului de prosumatori, e deja o problemă. Sistemul energetic național nu e un sac fără fund în care să bage toți când și cât au chef. Iar comparația cu CLOUD-ul specific zonei IT este iarăși parțială, incompletă. Puterea electrică produsă și injectată în SEN trebuie să se echilibreze neapărat cu CONSUMUL. De aceea există dispecerate energetice zonale și la nivel național. Rolul acestora este de a aproba / respinge injectarea de putere în rețea și rutarea puterii după nevoi. Deci nu numai CAPACITATEA de transport și distribuție contează ci și GESTIONAREA fluxurilor de putere, prin dispecerate. De aceea cred că ideea de prosumatori mărunți e viabilă DOAR DACĂ aceștia sunt excepția și nu regula pentru domeniul energetic. Fiindcă ei ”scapă” procesului de dispecerizare. Plus că injectarea lor în rețea e extrem de inconstantă, după cum e vremea. Pentru ei e un lucru benefic a fi prosumtor, fiindcă funcționarea în tandem cu rețeaua națională ”nivelează” producerea lor inconstantă, cu maxime și minime pronunțate. Dar pentru asta e nevoie neapărat ca sistemul să beneficieze în principal de producători puternici, la nivel constant și dispecerizabil. Dacă lăsăm la voia întâmplării injectarea de putere în rețea, chiar dacă rețeaua ”duce” fizic nivelul de putere maximă momentană, dacă injectarea de putere nu e armonizată cu consumul general în sistem, atunci sistemul se ”adaptează” singur, prin modificarea parametrilor standardizați: tensiune și frecvență. Iar acest lucru însemană o energie electrică disponibilă cu parametri de proastă calitate, deci neconformă. Eu chiar nu înțeleg cum pot fi lăsați o mulțime de oameni obișnuiți să se joace de-a producătorii de energie, fără a fi sub niciun control. Cred că ar trebui să lăsăm producerea de energie în seama producătorilor autorizați. iar prosumatorii să reprezinte câte o excepție, ici și colo, fără a impacta negativ sistemul. Se poate produce mult, la nivel național, și din energie regenerabilă, dar asta ar trebui să fie doar în sarcina producătorilor autorizați. Iar baza ar trebui să o reprezinte energia nucleară, urmată de cea hidro. Iar la completare, după posibilități, energia solară și eoliană. Dar nu produsă de oricine și injectată în sistem în mod haotic.
    • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Sunt corecte observațiile legate de prosumatori. Partea discutabilă este că injectarea energiei suplimentare în SEN s-ar putea face cu ajutorul unor micro-dispecerate locale, care fie nu au capacitatea necesară, fie nu există. Odată injectată această energie, SEN ar dispune de facilități mult mai mari de stocare, mergând până la pomparea în amonte a apei în lacurile de acumulare, pentru reutilizare ulterioară. Dar toate aceste micro-dispecerate înseamnă investiții. Iar transportatorii și distribuitorii preferă marii producători de energie, care, cum bine ați spus, livrează energie la parametri constanți, previzibili, fiind astfel mult mai ușor de gestionat.
      În concluzie, e mult mai simplu ca prosumatorii să fie rejectați de la SEN. Soluția stocării locale a energiei suplimentare nu e fezabilă economic deoarece acumulatoarele costă foarte mult și trebuie înlocuite periodic. Ce rămâne de făcut în acest caz? Energia suplimentară generată de micii producători, oricât de verde ar fi ea, să fie pierdută.
      • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      S-a mai vorbit despre stocarea energiei prin pomparea apei în bazine uriașe, deci transformarea energiei electrice în energie mecanică potențială. Iar pentru recăpătarea energiei electrice să se facă turbinarea apei din bazine. Ce bine ar fi dacă randamentele acestor procese ar fi cât de cât rezonabile.... Dar ambele procese (atât pomparea cât și turbinarea) se fac cu un randament foarte slab, asta e ușor de intuit. Imaginați-vă, intuitiv, câtă energie electrică e necesară pentru pomparea la înălțime a unui volum uriaș de apă. Ca să avem un termen de comparație putem să ne imaginăm funcționarea unei pompe obișnuite în situațiile întâlnite în practică. Mai apoi, turbinarea e iar un proces cu randament scăzut. În centralele hidro nu ne interesează asta fiindcă apa (purtătoare de energie mecanică) curge gratis și deci oricât de slab ar fi randamentul, noi oricum obținem energie electrică din ceva aproape gratis (există doar o taxă care se plătește pe volumul turbinat, dar e OK). Dar în ceea ce privește apa pompată anterior în bazine, folosind un consum foarte mare de energie, ne interesează din plin randamentul. Imaginați-vă, iarăși la nivel intuitiv, în cât timp se golește prin turbinare un bazin, oricât de mare ar fi. Bazinul, în mod previzibil, e foarte greu de umplut dar foarte ușor de golit. Deci deși teoretic stocarea energiei electrice, prin conversia ei în energie mecanică potențială, pare o soluție viabilă și ingenioasă, totuși dacă ne apucăm de niște calcule vedem că soluția nu prea stă în picioare din punct de vedere practic. Deci ideea de stocare a energiei undeva în SEN e cam greu de realizat. Rămâne doar echilibrarea, cu ajutorul dispeceratelor, a producerii de energie cu consumul, în fiecare moment.
      Pare dureros ca energia verde produsă de micii producători casnici să se piardă. Dar nu putem avea pretenția să folosim la maximum orice oportunitate de producere a energiei verzi. Doar n-am vrea să umbrim cu panouri solare orice palmă de pământ... (e și asta o speță interesantă de discutat pe viitor) Și oricum energie verde pot produce și marii producători, la nivelul lor, mare. Producătorii casnici produc în primul rând pentru ei. E scumpă soluția stocării în acumulatoare, într-adevăr, dar dacă stăm să ne gândim nici celelalte echipamente (panourile fotovoltaice, invertoarele plus instalațiile electrice și facilitățile aferente) nu sunt floare la ureche. Sistemul, orice arhitectură ar avea (cu sau fără stocare locală) nu e ieftin și nu se amortizează repede. Uneori până se amortizează trebuie deja să înlocuim echipamentele, care au și ele o durată de viață limitată, nu numai acumulatoarele. Deci energia aparent ”gratis” nu e deloc gratis. Și atunci mai merită? Depinde. Dacă vrem cu tot dinadinsul să fim ”verzi” atunci merită orice costuri ar presupune asta. Dacă avem un punct de consum izolat iarăși merită, fiindcă e singura soluție. Dar dacă suntem în buricul târgului, dispunem de toate utilitățile (electricitate, gaz) și nu vrem nimic altceva decât să scădem factura la energie, nu prea mai pare așa atractiv. Oricum dacă suntem prosumatori consumăm din rețea la preț de client final (mare) dar injectăm în rețea la preț de producător de energie verde, care e mult mai mic. Din nou atractivitatea scade.
      Concluzia mea: energia trebuie produsă în principal de către producătorii consacrați și autorizați. Pot crește și ei, treptat, capacitățile de producție a energiei verzi și pot scădea până la dispariție, în viitor, producerea bazată pe cărbune și gaz sau hidrocarburi. Deci sarcina tranziției către energia verde ar trebui să cadă tot în sarcina marilor producători, nu a producătorilor casnici. Nunărul prosumatorilor ar trebui limitat conform condițiilor tehnice locale și condițiilor generale ale sistemului energetic național. Iar în gospodăria proprie e bine ca oamenii să fie încurajați să producă energie verde, dar de preferat în sistem izolat, OFF GRID, deci cu stocare. Asta pentru cine vrea să fie ”verde” și își permite costurile....
      • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Gecaba Gecaba check icon
      Nu e deloc asa, producerea la locul de consum e un principiu de baza al dezvoltarii productiei. Nu aveti informatii, asadar nu vedeti imaginea de ansamblu. Hidroelectrica asigura 27-30% din energia consumata in SEN. Cresterea autoconsumului a insemnat anul acesta cote mari in lacurile de acumulare, resursa asta preia consumul de iarna si de noapte. Hidroelectrica castiga chiar si mai mult, vinde cand cererea e mare ( preturi mari) si tranzactioneaza si energia prosumatorilor , le preia kW cu 0,27 ron si il vinde cu minim 0.45. La nivel macro a scazut productia pe carbune, poluanta si pe gaz, scumpa. Ce nu se spune este cum se procedeaza alte tari. La noi prosimatorii aveau recent dreptul sa instaleze pana la 400 kW , in afara e limitat. La noi sunt niste smecheri care fac presiuni in parlament, ANRE-ul tace. Iar in alte tari, precum Grecia, e mai pragmatic: se trage linie la final de an de contract, ce este produs in plus se pierde, ce este consumat in plus se plateste, asa incat prosumatorul instaleaza putin mai mult decat are consumul pe an. In Germania era limita de 30 de kW instalat de prosumator , la noi 400!!! Concluzia este ca Dzeu da, dar nu iti baga si in traista. Soarele e bun, prosumatorii trb sa isi asigure productia ptr consumul anual si ANRE-ul macar sa copie ce se face in Europa. Restul e gargara ca la fotbal. Prosumatorul.nu e bau-bau, iar cu ei va scade cererea de energie si in consecinta si pretul platit de toti cei ce acum comenteaza contra acestora.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Gecaba Gecaba check icon
      Gresiti iar: da, randamentul in pompaj e slab, DAR!!! Se plateste pretul de pompaj la pret de excedent pe piata de energie ( de ex 0,1 ron) si se produce la pret de deficit ( de ex 300 ron). Asta inseamna randament de 3000 de ori pret de vanzare mai mare decat cel de achizitie.
      • Like 2
    • @ Gecaba
      Dvs priviți subiectul mai mult din punct de vedere comercial (unde eu recunosc că sunt neștiutor), dar eu vorbeam mai mult de principiile tehnice. Iar din punct de vedere tehnic nu prea mă contraziceți. Am zis și eu că producătorii mari (de exemplu Hidroelectrica) ”nivelează” variațiile în producția energiei solare / eoliene. Iar referitor la prețuri vorbeam doar din punctul de vedere individual al prosumatorului casnic, care vinde ieftin și consumă scump. Referitor la pompaj și turbinare eu iar m-am referit la problema tehnică. Sincer nu mă interesează prețurile la care faceți referire, ci faptul că este o pierdere uriașa de energie în sistem dacă vrem să stocăm energia în acest mod. Dacă nu vă interesează pierderile de energie nu înțeleg de ce vă interesează așa de mult energia produsă de prosumatori. Ideea era să producem cât mai mult și ”verde” și să pierdem cât mai puțin, nu-i așa? Și mai spuneam că marii producători pot crește în primul rând ei capacitățile de producție a energiei verzi și să reducă producțiile poluante. Sarcina tranziției către energia verde ziceam că trebuie să cadă în sarcina lor, nu să ne bazăm pe prosumatorii casnici. Creșterea producției marilor prducători ar duce de asemenea la scăderea prețurilor, dacă tot vorbiți de prețuri. De ce ar trebui să ne bazăm pe producția ”nespecialiștilor” casnici în loc de producția celor care au asta ca obiectiv de activitate și o fac mai bine?
      Încă ceva: PRODUCĂTORUL casnic autonom nu e bau-bau, dar PROSUMATORUL poate fi. Autoconsumul duce la scăderea cererii de energie în sistem, deci la scăderea prețurilor, așa cum ziceți. Dar nu e obligatoriu ca producătorul casnic să devină și prosumator, adică să INJECTEZE în sistem. Asta am zis că duce la probleme în sistem. Deci eu zic ce zic împotriva prosumatorilor, nu împotriva producătorilor casnici OFF GRID. Cine vrea să producă pentru el, foarte bine, să fie sănătos. Iar în legătură cu rentabilitatea demersului, după caz, cred că m-am exprimat clar.
      Cred că singurul motiv pentru care statul stimulează prosumatorii este că marii producători se mișcă foarte greu cu investițiile în producția de energie verde, așa că încearcă să se bazeze pe producătorii casnici, care se adaptează mai rapid. Dar cum ziceam, asta crează probleme tehnice în sistem, probleme care sunt greu de gestionat. Deci soluția pare cam nesustenabilă. Tot în marii producători e baza.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Ca să vorbim argumentat, vedeți paragraful 7 din acest link:
      https://ro.dsisolar.com/info/electricity-and-energy-storage-80681847.html
      70% este randamentul dublei tranziții a apei într-un rezervor de acumulare (pompare și curgere). O fi mult, o fi puțin, comparativ cu trimiterea pe gârlă a energiei, cred că e rezonabil.
      Ce am vrut să subliniez este că preluarea surplusului de la prosumatori implică niște cheltuieli pe care transportatorii și distribuitorii energiei electrice nu sunt dispuși să le facă. Pentru ei, necesită investiții care nu se justifică din punct de vedere economic.
      Referitor la prețul pe care îl primesc prosumatorii, este corect să fie mult mai mic, deoarece acel preț nu include cheltuielile de transport și distribuție.
      Cât despre marii producători, de ce ar fi tentați să dezvolte ei producerea energiei verzi, câtă vreme ar întâmpina aceleași probleme? Adică fluctuații în generarea energiei solare, costuri mari inițiale în instalații eoliene/fotovoltaice dar și costuri ulterioare importante de întreținere etc.
      Probabil că spre asta ne îndreptăm: soluțiile verzi să fie utilizate pe plan local, calibrate astfel încât să nu-i mai încurce pe cei de la Transelectrica & Co. Iar în timp, termenul de "prosumator" să fie șters din dicționar.
      • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Da, interesant. Am citit ce mi-ați indicat și am rămas mască. Dacă randamentul respectiv ar fi 70% atunci ar fi nu că bine, ci excelent. Mai ales că diferența de prețuri dintre consumul pentru pompe (preț mic) pe de-o parte și furnizarea energiei produse de hidrogeneratoare când e penurie în sistem (preț mare) pe de altă parte este semnificativă, lucru care în acest caz face metoda profitabilă. Acest lucru a fost precizat de colegul Gecaba. Dar eu tot mă îndoiesc că randamentul ar putea să fie așa de bun. E prea bun ca să fie adevărat, nu înțeleg cum au putut ajunge la un așa rezultat. Eu cred că nici măcar randamentul pompării, luată separat nu poate atinge valoarea asta bună. Randamentul motorului electric al pompei e bun , aproape de 1, dar pompa în sine nu poate transforma așa de bine lucrul mecanic al motorului electric în energie potențială a apei, fiindcă există o pierdere semnificativă la palele pompei. Doar dacă pompa nu e rotativă, ci pe alt principiu, nu știu, poate acționarea unor pistoane imense în cilindri imenși.... Iar la turbinare e clar că energia potențială a apei nu se poate transforma foarte bine în lucru mecanic pentru acționarea turbinei, fiindcă și după trecerea de turbină apa mai rămâne cu o energie cinetică semnificativă, ceea ce înseamnă o pierdere de energie mecanică, care nu se mai transformă în electricitate. Cel puțin așa e în cazul hidrogeneratoarelor existente la noi la Hidroelectrica, în arhitectura respectivă. Iarăși zic, poate or fi aici niște soluții constructive mai eficiente, cine știe? Mă gândesc din nou la căderea apei în aceiași cilindri cu pistoane, fără pierderea apei pe lângă ele. Oricum, pe total, ca să consum 1MWh (electric) și să recuperez 0,7 MWh (electric), nu știu, oi fi eu mai bătut în cap, dar mi se pare greu spre imposibil. Dar repet, poate or fi găsit ei o arhitectură constructivă a ansamblului care să reușească ”magia” asta. Dacă așa e, atunci mă înclin cu respect în fața lor și devin și eu adeptul metodei.
      Mai rămâne problema costurilor cu investițiile în dezvoltarea și întreținerea sistemelor de orice fel, așa cum ați precizat și Dvs. Adevărul e că pentru găsirea unei soluții convenabile financiar, viabile tehnic și sustenabile a gestionării fluxurilor de putere / stocării de energie în SEN trebuie mai mult decât o gândire pur tehnică. Trebuie și o gândire STRATEGICĂ, iar asta e mai greu decât pare. Cel puțin pentru mine. Poate nu se va găsi din prima soluția optimă, ci se va tatona un timp. Până la urmă se va impune o soluție. Eu zic să aplicăm ”legea lui Ohm”, adică ”om trăi și om vedea” :-) :-)
      PS1 Sigur că prețul obținut de prosumator la vânzarea energiei e corect să fie mic, din motivele pe care le-ați menționat. Practic e prețul ”de producător”, care întotdeauna, în lanțul comercial, este cel mai mic.
      PS2 Marii producători nu vor face ei din proprie inițiativă investiții în capacități de producerre a energie verzi. Dar aici vin constrângerile din partea statului. Dacă termocentralele pe cărbune și gaz vor trebui închise, deținătorii afacerilor respective, dacă vor să mai rămână în domeniul producerii de energie, vor trebui să facă vrând-nevrând, singuri sau în cooperare, investiții în energia verde. Iar investițiile în energia solară și eoliană, chiar dacă nu sunt mici, totuși sunt mai la îndemână decât varianta investirii în centrale hidroelectrice sau nuclearelectrice, unde costurile și problemele suplimentare sunt mult mai mari.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Gecaba Gecaba check icon
      Comentariile sunt de bun simt, dar neprofesoniste, e normal sa fie asa.Acumularea prin pompaj inseamna : siguranta sistemului energetic national , o buna sursa de repornire a SEN ( o pana de curent de 6 ore inseamna cel putin 1 miliard de euro paguba, din ce stiu), stabilitate la fluctuatii de putere, tensiune sau frecventa,completarea rezervei minut, profit dupa amortizare. Cat despre putere instalata la prosumatori, problema este de identificare a solutiilor in SEN, nu a limitarii de productiei decat pana la nivel de consum per gospodarie. Personal gasesc solutia greceasca ideala, caci se autoregleaza puterea instalata la prosumator, atata timp cat se asigura consumul individual pe un an de zile ( autoconsum+consum din sistem din ce s-a injectat in retea). Prosumatorul nu ar trebui sa faca bani din energia produsa, ci sa isi asigure consumul energetic al gospoadariei ( electric si termic). Distructiv cu adevarat este legiferarea a ce cred politicienii, decizii dupa interese personale/de grup, de parca SEN functioneaza dupa ce cred politrucii. Macar de ar fi copiat regulile din alte tari, cu un pct de vedere macar de la ANRE si DEN.
      • Like 3
    • @ Gecaba
      În mod evident vorbiți mai aplicat decât mine în ceea ce privește viziunea strategică, de ansamblu, a sistemului. Probabil că și lucrați în domeniu. Eu în schimb vorbesc dintr-un punct de vedere personal, luând în calcul mai mult principiile pur tehnice și mai puțin aspectele economice, care îmi sunt mai puțin familiare, spre deloc.
      Dar da, am înțeles ideea de prosumator, chiar pornind de la principiile tehnice. O gospodărie poate produce local, pentru autoconsum, dar având în vedere că graficul de producere a energiei, inevitabil cu maxime și minime, NU se potrivește cu graficul de consum, există doar 2 variante pentru armonizarea consumului cu producția:
      1) Varianta OFF GRID, cu stocare în acumulatori locali și consum cât și când e necesar;
      2) Varianta ON GRID, specifică prosumatorilor, unde tamponul între producție și consum îl oferă chiar rețeaua publică. În loc să se stocheze în acumulatoare, se injectează în rețea, iar în loc să se consume din acumulatoare se consumă din rețea. Simplu și elegant. Dar, cum am mai zis, cu potențiale probleme pentrui funcționarea rețelei, dacă nu se ia în calcul aportul real al prosumatorilor. Problema e că ei injectează toți în același timp (findcă soare e pentru toți simultan) și consumă toți în același timp (fiindcă de asemenea noapte e pentru toți simultan). Dacă sunt 1-2 ici și colo nu e o problemă, dar dacă se încurajează înmulțirea lor fără măsură, folosind aceleași rețele neproiectate pentru așa ceva, atunci problemele nu vor întârzia să apară. Iar acestea, cum am mai zis, din punct de vedere tehnic sunt 2:
      - una ține de puterea maximă momentană suportată de rețelele publice
      - a doua ține de energia în exces care trebuie stocată, chiar dacă rețelele ”duc” fizic puterea maximă momentană.
      De aceea eu nu sunt favorabil ideii de prosumator, mai ales dacă aceștia există în număr prea mare. Dar dacă e să existe totuși prosumatori, vă dau dreptate că varianta grecească, expusă de Dvs e ideală. Așa cum ziceați, nu are rost ca prosumatorul să facă o afacere profitabilă din furnizarea de energie în sistem, ci sistemul să îi ofere tamponul necesar, similar acumulatorilor din sistemele OFF GRID. Iar energia consumată pe an să fie în concordanță cu energia produsă, în mod real, într-un an, de către sistemele lui (solare de regulă). Astfel, în zilele însorite de vară, când producția e mai mare decât consumul, atunci SEN va absorbi surplusul. În schimb când e noapte SEN va furniza necesarul. Trăgând linie, la sfârșit de an, consumul propriu total ar trebui să fie aproximativ egal cu producția proprie totală. Asta ca total kWh. Din păcate egalitatea energiilor (produsă și consumată) nu poate să se transfere și într-un cost zero, deoarece desi energia injectată în rețea va fi cam egală cu energia consumată din rețea, prețurile respective fiind diferite, prosumatorul va avea în final de plătit o anumită sumă. Oricum e bine și așa, decât doar să consume din rețea și să nu producă nimic.
      Însă, penru simplitatea soluțiilor, eu tot zic că ideea de prosumator n-ar mai trebui să fie viabilă și după ce marii producători își vor crea ei înșiși capacitățile lor ”verzi” de producție. Atunci prosumatorii mai mult vor încurca lucrurile decât să fie de folos sistemului energetic național. Dar soluția producției OFF GRID rămâne oricum în picioare pentru cine vrea cu tot dinadinsul să fie ”verde”, oricât ar investi în asta. Nu e nimic rău ca în timp ce unii își produc roșii și castraveți în grădina proprie, alții să își producă kWh de energie electrică :-) :-)
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Gecaba Gecaba check icon
      Retelele actuale sunt dimensionate ptr consumul actual, asadar atunci cand prosumatorii nu produc, puterea in retele este cea ptr care sunt proiectate deja, cel putin la momentul acesta.Momentan, prosumatorii descarca retelele de distributie. E adevarat ca prosumatorii incurca niste lucruri, si anume nu le mai dau bani furnizorilor de energie electrica. Ba dimpotriva, se pot creea centrale fotovoltaice virtuale din suma prosumatorilor, care pot participa cu oferte pe piata de energie, ca unitati dispecerizabile ( de exemplu reduc puterea produsa contra cost) sau ca unitati de acumulare ( prin suma acumulatorilor fotovoltaici ai prosumatorilor) sau pot participa la reglajul tensiunii in SEN, asadar ajuta si nu incurca. Sistemul off-grid este adecvat zonelor izolate, altfel e inflexibil atat ptr prosumatori cat si ptr SEN. SEN-ul va suferi transformari nebanuite , de ex curba de consum se poate inversa, noapte sa fie mai mare decat ziua, sa se urmareasca cotele din lacuri si productia hidrolectrica dupa necesarul de energie de acumulare. De ce purtam grija producatorilor termo? A fost o etapa, resursele devin nepoluante, distribuite si nu centralizate, accesibile. Pe langa probleme reale in SEN datorita prosumatorilor , dar nu in special lor, ci a productiei regenerabile in general, campania de denigrare are probabil in spate interesele economice ale furnizorilor, a producatorilor "mari", cum ii numiti. Se pierde o cota mare din piata energiei electrice.
      • Like 1
    • @ Gecaba
      Whatever....
      Vă asigur că în spatele meu nu se află niciun interes economic ocult al niciunui furnizor. Ce am avut de spus am spus fără ocolișuri. Dar dezbaterea insistentă de tip ba da- ba nu, recunosc că începe să mă obosească.
      O seară bună vă doresc și multă sănătate.
      • Like 0
  • la eoliene nu stiu cat produc raportat la puterea instalata, la panouri solare e stiut ca nu prea produc dupa apusul soarelui (si nici in zilele inorate), ce a ce , in medie anuala le duce la cam a zecea parte din puterea instalata , spre deosebire de grupurile de la cernavoda care (exceptand reparatiile) produc 24 din 24 de ore, poate ar trebui facut ceva si pt celelalte 3 (din 5) mostenire de la odiosul regim, mai ales ca uniunea europeana , tocmai a aflat ca nu polueaza.
    • Like 2
  • (cine a scris textul, nu are o cultura tehnica minimala) pot sugera ca in loc de baterii sa li se propuna producatorilor casnici, sa stocheze energia electrica cu acumulatori, pt ca nu e numai semantica - chiar se deosebesc
    • Like 2
  • Pe scurt, prosumatorii sunt invitați să facă investiții în sisteme proprii de stocare a energiei pe care o produc și pe care nu sunt capabili să o consume, investiții care pot dubla sau tripla valoarea investiției inițiale. Sau, o alternativă: să nu mai dezvolte noi capacități de producere a energiei verzi.
    Asta pentru că transportatorii și distribuitorii extind/modernizează prea lent rețelele existente. Normal că le dezvoltă lent, dacă profiturile uriașe le bagă mai mult în buzunar și mai puțin în dezvoltarea rețelelor. De fapt, soluția nu este la prosumatori ci la transportatori și distribuitori.
    • Like 2


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult