Lecția echilibrului într-o țară polarizată: ce putem învăța din decența lui Nicușor Dan

Foto: Profimedia

Georgescu are ceva al lui. Ați citit, probabil, că pe măsură ce se topește calota glaciară, cresc șansele să fim expuși unor virusuri și bacterii străvechi, conservate în gheață. Așa este și cu el: discursurile lui creează sentimentul că virusul fascismului a fost dezgropat și că, prin el, se manifestă la fel de puternic ca în perioada de apogeu.

Spre deosebire de acest Buddha de raft al fascismului, George Simion este o creatură politică mult mai tipică prezentului. Chiar dacă astăzi are o mai bună stăpânire de sine, din când în când iese la iveală adevăratul sine, evidențiat de nenumărate ori în trecut. Setea sa profund antidemocratică de putere este poate chiar mai pregnantă decât cea a lui Georgescu.

Unul dintre lucrurile la care mă gândeam zilele acestea este cine i-ar veni primul de hac celuilalt, pentru că astfel de personaje nu sunt dispuse să împartă puterea prea mult timp.

Nu vreau să comit și eu greșeala generalizării – între susținătorii acestor politicieni există diferite tipologii umane. Însă am sesizat răutatea profundă a unora dintre cei mai vocali. Pot înțelege dorința de dreptate și de pedepsire a politicienilor care au făcut rău de-a lungul anilor – în fond, și protestele de la Colectiv și Ordonanța 13 au avut această componentă. Însă, în cazul de față, ura se combină cu îndoctrinarea, dând naștere unei monstruozități ideologice care duhnește a sânge.

Mesajele liderilor sunt perpetuate fără niciun filtru al rațiunii, fiind însoțite de invective, atacuri la persoană, conspirații și minciuni atât de gogonate, încât n-ar trebui luate în serios nici măcar de niște copii. Pe lângă jigniri, când li se cer dovezi sau li se demontează afirmațiile, acești oameni răspund adesea în batjocură. În cel mai bun caz, evită răspunsul – exact cum fac și politicienii pe care îi admiră.

Nu-l cunosc personal pe Nicușor Dan. Nu mă număr printre susținătorii săi înfocați. L-am analizat cu aceleași instrumente și cu aceeași intransigență cu care i-am tratat pe toți politicienii, de-a lungul anilor.

I-am urmărit cu atenție comportamentul în timpul campaniei. N-a fost lipsit de greșeli, dar a dat dovadă de decență, echilibru, competență și demnitate. Discursul său a fost rațional și limpede. Am remarcat și atitudinea partenerei sale de viață, care s-a purtat cu bunul-simț firesc al unei persoane bine educate și a părut un sprijin real pentru soțul ei. Și în cazul acesteia, nota dominantă a fost decența.

Propunerea lui Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru, Ilie Bolojan, a dat dovadă, în această perioadă, de un comportament similar: un om serios, echilibrat, cu un discurs clar și responsabil, fără accente populiste.

Din nou, nu-i cunosc personal pe niciunul dintre acești oameni. Am făcut referire strict la prestațiile lor publice din ultimele luni. Când va fi cazul să-i critic, o voi face, ca întotdeauna, fără ezitare.

Întrucât asistăm la o împărțire netă a țării în două tabere, în jurul lui Nicușor Dan s-au strâns oameni de facturi foarte diferite – o alianță conjuncturală, mult mai eterogenă decât cea a „suveraniștilor”. Printre ei se numără politicieni, „jurnaliști” și influenceri care sunt departe de a reprezenta modele de integritate sau calitate umană. Unii practică o propagandă deșănțată, adesea agresivă, uneori chiar dezgustătoare. Îi înțeleg perfect pe cei care se simt iritați de astfel de abordări, însă, în contextul actual, acestea sunt greu de evitat.

Oamenii de bună calitate nu jignesc și nu generalizează pripit despre cei care votează diferit. Din păcate, decența lui Nicușor Dan nu se regăsește în comportamentul tuturor susținătorilor săi. Unii au coborât ștacheta într-un mod lamentabil, recurgând la insulte legate de ceea ce presupun că ar fi etnia lui George Simion sau la atacuri bazate pe ceea ce insinuează că ar fi orientarea sa sexuală. Este exact tipul de discurs toxic regăsit și în cealaltă tabără – și la fel de inacceptabil.

Au reapărut și mesajele cu „muie”, de care orice om de bun-simț ar trebui să se delimiteze ferm.

Ar fi excelent dacă tot mai mulți susținători ai lui Nicușor Dan ar împrumuta din calmul și decența acestuia.

Pe termen scurt, este esențial să trecem cu bine peste această amenințare fără precedent la adresa democrației românești postdecembriste. Oricâte păcate le-am putea imputa – Iliescu, Constantinescu, Năstase, Băsescu, Iohannis, Ponta, Ciolacu – toți aceștia au cedat puterea în mod democratic. Cu Simion, Georgescu și cercul lor ideologic, nu putem avea această garanție.

Dincolo de alegerea președintelui, România are nevoie de cât mai mulți oameni care, în viața de zi cu zi și fiecare în profesia sa, să demonstreze virtuți: rațiune, decență, știință de carte, profesionalism, răbdare, echilibru, verticalitate, respect și grijă față de ceilalți. Așa se construiește o societate mai bună – nu prin ură și sete de răzbunare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp