Foto: Guliver Getty Images
În zilele de 10-11 decembrie a.c., în orașul Marrakesh din Maroc, a avut loc congresul pentru adoptarea primului acord interstatal (Global Compact for Safe, Orderly and Regular Migration - GCM) privind reglementarea imigrației la scară planetară, elaborat de Organizația Națiunilor Unite.
Consultațiile și discuțiile preliminare au apărut cu mai mulți ani în urmă, plecând de la ideea că este absolut necesar ca imigrația haotică și periculoasă de azi să fie înlocuită cu un sistem controlat, care respectă drepturile omului, asigură siguranța populației migratorii și mărește șansele de succes ale celor plecați pe drumurile pribegiei.
Imigrația (Migrația) internațională este un fenomen care a luat proporții îngrijorătoare în ultimii 10 ani. Conform datelor ONU, în anul 2017 erau 260 de milioane de imigranți în lume, dintre care 67% proveneau din doar 20 de țări. 106 de milioane de imigranți erau născuți în Asia.
Numai 10% dintre acești imigranți (26 de milioane) se califică pentru statutul de refugiați și ei sunt cei care solicită primirea azilului, la care sunt îndreptățiți.
Ceilalți sunt de fapt migranți economici, alungați din țările lor de sărăcie și violență, în căutare de o viață mai bună.
O cincime din totalul migranților (50 de milioane) au ca țări de destinație Statele Unite, Arabia Saudită, Germania, Rusia și Marea Britanie.
Riscurile pe care le înfruntă emigranții sunt foarte mari. Bolile și mortalitatea sunt ridicate. Ei sunt exploatați de traficanții de oameni, de bandele organizate și de indivizii patologici care îi supun la intimidare, îi pradă de puținele lor bunuri și îi supun abuzurilor fizice, psihologice și sexuale.
Forma finală a documentului ONU a fost dată publicității în luna iulie 2018 și a fost semnată de 193 de țări.
Statele Unite și-au anunțat retragerea din acest proiect în decembrie 2017, după ce a comentat negativ acordul, cu afirmația că documentul nu protejează suveranitatea statelor primitoare de imigranți.
Conservatorii nu sunt împotriva imigrației, ei sunt în favoarea imigrației legale.
Fostul președinte Barack Obama semnase forma preliminară a acordului.
În ziua deschiderii întâlnirii din Marrakech, alte nouă țări au anunțat că nu vor semna acordul (Republica Dominicană, Australia, Israel, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, Polonia și Austria), Elveția a ales să amâne decizia legată de proiectul ONU, iar în Belgia s-a declanșat o criză politică, prin care coaliția guvernamentală a fost amenințată cu pierderea majorității parlamentare dacă își dă acordul pentru Global Compact. România sprijină acordul.
Dintre cele 160 de țări care au participat la întâlnirea de la Marrakech, 150 au semnat acordul.
Când s-a început munca de redactare a acordului internațional pentru reglementarea imigrației au fost enunțate câteva principii de bază, între care nevoia de a introduce un sistem ordonat și controlabil în imigrația mondială, obiectivul de a reduce imigrația ilegală și crearea unui cadru de protecție a imigranților, conform drepturilor omului.
Au fost formulate 23 de obiective, dintre care merită subliniate: colectarea permanentă de date cu o evidență exactă la zi, asigurarea documentației pentru identitatea emigranților, luarea de măsuri pentru limitarea vulnerabilității emigranților, combaterea contrabandei de emigranți, realizarea unui sistem integrat de control al granițelor, reducerea detenției imigranților, creșterea rolului protector al consulatelor, eliminarea discriminării la toate etapele procesului de imigrație, asigurarea accesului imigranților la surse pentru nevoile de bază, realizarea unei imigrații ordonate, sigure și reglementate prin cooperare și parteneriat internațional, creșterea vitezei de integrare a imigranților în mediul socio-economic al țărilor primitoare.
Sunt scopuri foarte bune, dar punerea lor în practică nu va fi nici simplă, nici necostisitoare.
Au fost formulate mai multe critici legate de conținutul acordului pentru controlul imigrației.
Reprezentanții mai multor țări care sunt destinația unor curente migratorii constante au arătat că acordul permite unor autorități străine să ia decizii, sau chiar să ceară schimbări în sistemul de protecție al granițelor și în modalitățile de triere și verificare a imigranților ale țărilor primitoare.
O altă observație a fost aceea că prezentul acord interstatal nu face distincția clară între refugiați și migranți. Aplicând cererile tratatului de la Marrakech tuturor celor care doresc să intre într-o țară străină, fără diferențiere în ce privește condiția lor, se extind obligațiile țărilor primitoare față de cei care se prezintă la punctele lor de frontieră, sau le trec granițele, nefiind refugiați.
Comentariile făcute de politicienii de opoziție din Franța au fost foarte critice. Ei au spus că tratatul Global Compact multiplică variantele și căile de imigrație și că va rezulta inevitabil în accelerarea procesului de migrație internațională.
Este semnificativ faptul că printre pancartele purtate de protestatarii din mișcarea Vestele Galbene au fost mai multe pe care era scris Marrakech c'est non!
Sunt păreri care afirmă că varianta de tratat internațional generată de ONU transformă imigrația ilegală într-una legală.
Reprezentantul Ungariei, o țară care a instituit devreme mijloace de limitare a imigrației (pentru care a fost intens criticată), spune că varianta finală a acordului nu este numai un document care vizează controlul imigrației, dar este un mijloc de a o promova.
Alți reprezentanți au făcut comentariul că țările care vor semna acordul vor semna - de fapt - o invitație la imigrație.
Pentru mai mulți, denumirea de acord interstatal neobligatoriu (non-biding), sub care a fost prezentat documentul ONU cunoscut drept Global Compact on Migration (GCM), poate fi înșelătoare, din moment ce există temerea că - după aprobare - documentul se va transforma într-o variantă definitivă și obligatorie.
Protejarea drepturilor celor care imigrează, cu suprapunerea măsurilor peste documentul oficial ONU pentru drepturile omului, este un lucru pozitiv, fără nici o îndoială.
Dar unii au ridicat problema drepturilor pe care le au cetățenii țărilor primitoare, care - în multe situații - s-au văzut puși într-o situație critică, printr-o competiție crescută pentru locurile de muncă.
Un grup de 27 de țări au cerut adăugarea unui text care să formuleze clar diferența dintre imigrația legală și cea ilegală și să fie stipulat că toate măsurile de protecție din document să fie exclusiv rezervate imigranților legali.
Varianta ilegală de imigrație zdruncină încrederea populației locale în procesul de acceptare al imigranților, ridică probleme de securitate și impune sarcini economice excesive națiunilor primitoare.
O primă observație despre acordul GCM semnat de 150 de țări este că apare o mare diferență de opinie între țările care generează populații de migranți și cele către care aceștia se îndreaptă.
În timp ce aprobarea este unanimă pentru măsurile de garantare a securității celor siliți să migreze și pentru aplicarea uniformă a unor măsuri de îmbunătățire a procesului de imigrație, s-a făcut și observația că nu sunt recomandări pentru țările de unde pleacă migranții.
De la ele ar trebui să se aștepte eforturi crescute pentru ameliorarea condițiilor de viață, fără de care motivația celor care emigrează are tendința să se permanentizeze.
În legătură cu declarația făcută la retragerea Statelor Unite din proiectul GCM, ambasadoarea la ONU Nikki Haley a spus: „America este mândră de tradiția ei în problema imigrației și de constantul rol de conducere pe care l-a avut în sprijinul populațiilor de migranți și refugiați din întreaga lume...Dar deciziile noastre pentru politica de imigrație în USA trebuie să fie făcute de americani și numai de americani. Noi vom decide care sunt cele mai bune metode de a controla frontierele și care sunt criteriile pentru acordarea dreptului de a fi acceptat în țara noastră”.
Abordarea globală a imigrației la mitingul ONU din New York (septembrie 2016) nu este compatibilă cu suveranitatea Statelor Unite.
Secretarul general al ONU, portughezul Antonio Guterres a minimalizat criticile aduse proiectului GCM, după ce acesta a fost votat de majoritatea participanților la mitingul de la Marrakech.
Anii care vin vor demonstra în ce măsură reglementarea de către ONU a imigrației internaționale va fi eficientă și va soluționa marile probleme cu care aceasta este asociată.
Sau va face pregnant vizibile punctele critice, care se cer corectate prin acțiuni energice și susținute.
Istoria imigrației americane este una de succes și parcurgerea listei celor care, după ce au venit în țara lor adoptivă, au adus contribuții unice la dezvoltarea economiei, culturii și științei Statelor Unite este foarte relevantă.
Dar imigrația necontrolată, care se poate transforma cu ușurință într-o invazie devastatoare, este un pericol real, susținut de exemple din toate perioadele istorice.
De la Exodul evreilor din Egiptul antic și invaziile barbare în imperiul roman, trecând prin masivele deplasări de populație produse de separarea în anul 1947 a Indiei de Pakistan și ajungând la migrațiile în masă cărora trebuie să le facă față țările europene, toate episoadele istorice legate de valuri migratorii au arătat ce efecte importante pot avea ele asupra societăților umane.
Într-un interviu acordat publicației The Guardian (22 noiembrie 2018), Hillary Clinton a spus: „Cred că Europa are nevoie de a pune o mână solidă pe controlul migrației, fiindcă aceasta este cea care aprinde flacăra...admir abordarea foarte generoasă și plină de compasiune a unor lideri și în primul rând a cancelarului Angela Merkel, dar cred că este corect să spui că Europa și-a făcut datoria și acum trebuie să trimită un mesaj foarte clar...dacă nu controlăm problema migrației, aceasta va continua să erodeze corpul politic”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mai mult decat atat: daca vine administratia sa verifice daca curge apa de la tine, spui ca esti liber sa transformi sufrageria in piscina si ca, de fapt, inundatia la vecini e de la ploaie, nu de la tine. Si nu mai platesti nici cota de intretinere, motivand ca administratia tine cu cei inundati!
Si ii promiti tinerei sotii pentru care ai construit piscina ca o sa ii faci (pe banii vecinilor!), o usa blindata, ca sa n-o mai deranjeze protestele celor de afara.
Ca sa-ti faci aliati printre vecinii care-ti admira succesul, le vinzi si lor 'solutia' cu piscina, la pachet cu sloganul 'dupa noi, potopul'. Iar pentru vecinii mai vehementi, trimiti niste batausi (marini ;)
Americanul in medie contribuie anual cu 16.5 tone de CO2, fata de chinez cu 7.5.
Este important sa intelegem aceste trenduri, cei in necunostinta de cauza sunt victime ale propagandei globaliste. 'Cinicul presedinte' Trump a retras America din tratatul de la Paris tocmai din acest motiv: tratatul restrange sever productia industriala in Vest, cauzand pierderi economice uriase, in acelasi timp permite masive cresteri in India, China... In proces, America plateste miliarde de dolari iar China, India, Rusia nu platesc un cent...Co2 mondial nu scade serios, dar miliardarii globalisti prospera...
Mai exista si categoria de tari care au tot exportat migranti dar nu sunt doritoare sa accepte pe altii (vezi Europa de Est). Este evident ca noi ca cetateni vrem sa fim liberi si sa ne putem muta unde dorim, dar acest lucru nu este posibil decat daca acceptam in acelasi timp ca si altii vor dori sa vina pe la noi. Unde incepe si unde se termina granita care separa pe cei care au voie sa migreze de cei care nu au voie.
Delicata si spinoasa problema. Cred ca acordul trebuie mult imbunatatit/clarificat inainte de a deveni operational. Ca principiu, cred ca oamenii ar trebui sa fie liberi sa aleaga unde doresc sa se stabileasca, dar in acelasi timp acest lucru nu este posibil in momentul de fata daca vorbim de mase mari in timp scurt.
Cu refugiatii de razboi e alta discutie.
Insa am uneori impresia ca Europa conspira impotriva propriilor cetateni. Criminalul de ieri din Strasbourg era cunoscut pentru antecedentele sale si nu este singurul fost puscarias care a fost lasat in libertate de autoritatile europene. Toti astia erau cunoscuti pentru fapte penale, fusesera inchisi, erau violenti si mai rau, erau deja pe listele "S" (luptatoti plecati la "training" in Siria). Intreb si eu: cum dracului este posibil ca acesti indivizi sa nu fie monitorizati constant de autoritati? Cum este posibil ca astia sa ajunga sa deschida focul in piete publice si sa rada in cateva secunde zeci de oameni, fie cu automate, fie cu camioane. In America, dupa 11/09/2001 nu s-a mai inregistrat nici un atentat de mare amploare, cu exceptia celui de la maratonul de la Boston. Asta inseamna grija pentru cetatenii tai.
In US nu au existat atentate de amploare?! Cazul dementului de la Las Vegas n-a avut suficienta amploare?