Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Noua lege împotriva risipei alimentare. În loc să aruncăm fiecare 132 kg de mâncare pe an, aceasta poate ajunge la cei vulnerabili

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

De aceea, obligația de raportare până la 31 martie 2026 nu este doar o nouă sarcină administrativă pentru firmele din sectorul agroalimentar. Este, în fond, un test de maturitate.

Legea cere operatorilor să arate ce au făcut în 2025 pentru a preveni și reduce risipa alimentară. Baza legală este deja consolidată: Legea nr. 217/2016, republicată în mai 2024 ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 49/2024, stabilește că toți operatorii economici din sectorul agroalimentar au obligația de a implementa măsuri concrete de prevenire a risipei. Normele metodologice au fost actualizate prin HG nr. 955/2024.

Platforma națională de raportare, pe care MADR era obligat să o creeze până la 30 iunie 2025, există și trebuie folosită. Neîndeplinirea obligațiilor de raportare poate atrage amenzi cuprinse între 10.000 și 40.000 de lei. Legea prevede totuși o excepție parțială: microîntreprinderile și întreprinderile mici nu pot fi sancționate pentru neîntocmirea planului de diminuare a risipei, deși obligația de raportare a acțiunilor concrete rămâne aplicabilă tuturor operatorilor.

Pentru unii, aceasta va părea încă un formular. În realitate, miza este mai mare.

Uniunea Europeană a raportat pentru anul 2022 un total de 59,2 milioane de tone de deșeuri alimentare — adică 132 de kilograme pe cap de locuitor, potrivit Eurostat. Peste jumătate din această cantitate, mai exact 54%, a provenit din gospodării. Restul vine din lanțul alimentar: producție, procesare, retail și servicii de alimentație. Cu alte cuvinte, fiecare verigă contează, iar companiile nu mai pot spune credibil că risipa este exclusiv problema consumatorului final.

Partea care merită spusă mai apăsat este alta: mâncarea salvată nu dispare într-o statistică, ci poate ajunge acolo unde lipsește cel mai mult.

Federația Băncilor pentru Alimente din România și rețeaua celor nouă bănci regionale — București, Cluj, Roman, Brașov, Oradea, Timișoara, Constanța, Craiova și Galați — au anunțat că, în 2025, au redistribuit peste 12.000 de tone de produse, din care peste 10.000 de tone reprezintă alimente salvate de la risipă, ajungând la 325.000 de persoane vulnerabile. De la înființare, din 2016, până la finalul anului 2025, rețeaua a colectat peste 41.000 de tone de produse, transformate în peste 76 de milioane de porții de hrană, distribuite prin peste 800 de ONG-uri partenere. Aici se vede diferența dintre o obligație tratată formal și una tratată serios: într-un caz bifezi o cerință, în celălalt muți efectiv hrana din zona pierderii în zona demnității umane.

Când spunem „asociații", nu vorbim despre o realitate marginală. Registrul Național ONG este actualizat lunar și publică seturile de date pentru asociații, fundații și federații. Într-o analiză proprie a versiunii publice din 13 octombrie 2025 a registrului asociațiilor, pe un total de 124.530 de entități, apar mii de organizații care includ în denumire sau în scop referințe la copii, vârstnici ori animale. Ca ordine de mărime, rezultatele noastre indică aproximativ 5.364 de asociații cu referințe la vârstnici sau pensionari, circa 1.432 cu referințe explicite la câini sau componenta canină și peste 34.000 cu referințe la copii, educație ori protecție socială. Nu este o clasificare oficială pe domenii, ci o analiză pe cuvinte-cheie a registrului public — deci trebuie citită ca indicator, nu ca inventar perfect. Dar indicatorul este suficient de puternic: în România, există o rețea civică masivă care poate valorifica hrana ce altfel s-ar pierde.

Aici apare adevărata utilitate a noii raportări. Legea nu impune doar să numeri ce ai aruncat, ci să gândești în ordinea corectă a măsurilor: prevenire, reducerea pierderilor, vânzare cu preț redus, transfer pentru consum uman, apoi alte destinații permise de lege. Este o logică sănătoasă. Obligă businessul să-și privească propriul lanț operațional cu mai multă disciplină și, în același timp, creează premise pentru parteneriate mai stabile între companii și operatorii receptori. Pentru retaileri, restaurante, cantine, producători și distribuitori, asta înseamnă proceduri interne mai bune. Pentru ONG-uri, înseamnă predictibilitate. Pentru beneficiarii finali, înseamnă mese în plus.

Măsura are și o dimensiune morală, nu doar una juridică. O companie care învață să nu mai transforme surplusul în deșeu își schimbă, de fapt, reflexul de funcționare. Devine mai atentă cu stocul, mai responsabilă față de comunitate și mai credibilă în raport cu propriile declarații despre sustenabilitate. Iar pentru companiile care se tem că raportarea este doar o ușă deschisă către control, răspunsul corect nu este evitarea obligației, ci pregătirea serioasă a documentației. Când ai proceduri, evidență, contracte-cadru, trasabilitate și criterii clare de redistribuire, nu mai vorbim despre o povară birocratică, ci despre bună guvernanță.

Poate cea mai importantă schimbare este aceasta: pentru prima dată, legea pune în aceeași propoziție afacerea, mâncarea și răspunderea față de ceilalți. Și poate că exact asta ne-a lipsit mulți ani — să înțelegem că între raftul unui magazin, bucătăria unui restaurant, depozitul unui distribuitor și farfuria unui copil sărac sau a unui bătrân singur nu ar trebui să existe indiferență, ci organizare.

Dacă această raportare va fi luată în serios, ea poate produce mai mult decât conformare. Poate aduce mai multă hrană acolo unde lipsește, mai puțină pierdere în lanțul agroalimentar și mai multă încredere între companii și comunitățile în care funcționează. Uneori, o măsură bună nu se vede doar în sancțiuni. Se vede în mesele care nu mai lipsesc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult