Legi pe care orice antreprenor ar trebui să le știe

Foto: Guliver/Getty Images

Mare parte dintre antreprenorii din cartea ”Cei care schimbă jocul” sunt matematicieni. Mulți dintre antreprenorii ce au fondat companii pe care azi le admirăm sunt informaticieni și matematicieni. Ar putea fi un avantaj pe care puțini îl intuim, atunci când vine vorba despre decizii importante.

Dacă ne gândim la a construi și crește o organizație, ea este un sistem. Trebuie să înțelegi legătura între componente, felul în care se influențează una pe alta și – esențial – faptul că relațiile nu sunt liniare. Trebuie să înțelegi că un lucru e mai important decât altul și că o singură piesă poate schimba un întreg sistem. 

În științele exacte, există o vastă lume care se ocupă de ceea ce numim ”power laws”, legi de putere. Legile de putere definesc relația între două elemente și, în business și în viață, pot explica succesul și performanța în feluri la care nu ne gândim în mod obișnuit.

De exemplu, iată ce spunea Steve Jobs într-unul dintre interviurile de început:

”Am observat ceva destul de devreme la Apple, ceva ce nu am putut explica atunci, dar la care m-am gândit foarte mult. Multe lucruri în viață se află într-un raport de maximum 2:1 între medie și excelență. De exemplu, un șofer foarte bun de taxi, în comparație cu unul mediu, te duce probabil la destinație cu 30% mai repede. Diferența între o mașină medie și cea mai bună cât poate fi? 20% (…) În software, însă, diferența între un programator bun și unul mediu este poate fi de 100:1. Puține lucruri în viață sunt așa.

Am construit mare parte din succesul meu pe a găsi acești oameni cu adevărat talentați și pe a nu mă mulțumi cu jucători de categoria B sau C, ci doar cu A. Și am descoperit ceva: când treci prin procesul incredibil de greu de a găsi acești jucători de categoria A, ei nu vor să lucreze decât cu cei asemenea lor. Și lucrurile se propagă singure dacă creezi aceste nuclee de jucători de talia A.”

Câteva decizii de angajare pot crea un succes, precum cel despre care vorbește Jobs. În termeni de știință, principiul lui Pareto spune că 20% din decizii vor conta cu adevărat și că 20% dintre oameni creează 80% din rezultate.

Invers, principiul numit ”înmulțirea cu zero” spune că o singură decizie proastă, ale cărei consecințe nu sunt înțelese la început, poate ruina o companie.

1. LAW OF DIMINISHING RETURNS

Simplu spus, de la un punct încolo, o unitate de orice adăugată unui proces, produce rezultate neglijabile, care nu mai justifică efortul și investiția.

O întâlnire de jumătate de oră poate fi foarte productivă și plină de energie. Adaugi încă 10 minute și rezultatul nu se îmbunătățește considerabil. Adaugi încă 10 minute și energia începe să scadă. După încă zece minute, toată lumea e obosită și nervoasă.

Lucrează o oră în plus zilnic și poate însemna că rezolvi mai multe lucruri, lucrează trei ore și rezultatele vor fi mai proaste, din cauza epuizării. 

În David și Goliat, Malcolm Gladwell scrie:

Învățații care cercetează fericirea sugerează că mai mulți bani încetează să aibă vreo influență asupra fericirii oamenilor, de la un nivel de venit al familiei de aproximativ 75.000 dolari anual.”

Fiecare dolar în plus adaugă un efort care nu se mai regăsește neapărat în nivelul de fericire.

În business, investiția de timp și energie într-un plan bun este necesară. Dar, de la un punct încolo, fiecare zi investită în mai multă cercetare, mai multă certitudine, aduce un rezultat neglijabil. Sau, dimpotrivă, duce la fenomenul de ”analysis-paralysis”, în care planificarea devine o activitate în sine și nu mai există acțiune.

Monica Cadogan, fondatorul Vivre, spune:

”Una dintre marile abilități ale antreprenorilor este să acționeze când au un grad de încredere de 70%. Dacă aștepți să ai 99% din informația necesară și să fii sigur, aceea nu mai e oportunitate. E deja o piață aglomerată.”

În 1974, psihologul Paul Slovic a purces la un experiment pentru a cerceta influența informației asupra deciziilor de investiție. A adunat opt profesioniști ai pariurilor la cursele cu cai pentru a vedea cât de bine pot prezice rezultatul și cât de încrezători sunt în estimarea lor. În prima rundă, le-a oferit cinci seturi de informații. În doua, 10. În a treia, 20. În final, au primit 40 de seturi de informații. În timp ce gradul lor de acuratețe a rămas neschimbat – 17% – încrederea în estimarea proprie s-a dublat, pe măsură ce au primit mai multe informații.

Dincolo de un anumit nivel, mai multă informație alimentează ceea ce numim bias de confirmare. Nu luăm decizii mai bune, dar suntem mai siguri de ele, ceea ce poate înseamnă că acceptăm mai mult risc și trecem cu vederea lucruri esențiale.

2. LAW OF THE VITAL FEW

Este cunoscută drept Principiul lui Pareto. Dar puțină lume știe că popularitatea principiului i se datorează unui român: în 1941, consultantul de management de origine română Joseph Juran a dat peste lucrările lui Villfredo Pareto. A început să aplice în management principiul care spune că 80% din rezultate sunt determinate de 20% dintre cauze și, astfel, s-a născut ideea de control al calității. Întâi în Japonia, unde Juran a creat principiile de management al calității, apoi în restul lumii. Majoritatea defectelor, a observat, apar dintr-un număr mic de cauze.

În business și în viață, principiul continuă să se aplice: câteva lucruri contează, majoritatea nu. 20% dintre clienți aduc 80% din venituri. 20% dintre angajați produc 80% din rezultat, 20% din timp creează 80% din valoare.

Richard Koch scrie, în ”80/20 Principle”, una dintre cele mai utile cărți pentru oricine caută performanță:

”Dacă am realiza diferența dintre cele câteva lucruri vitale și mulțimea de lucruri triviale în orice aspect al vieții noastre, și dacă am face ceva în legătură cu asta, am putea multiplica tot ceea ce are valoare pentru noi.”

Ca antreprenori, luăm o grămadă de decizii. Majoritatea, nu contează. E irelevantă culoarea din logo, dacă produsul e prost. E irelevant cât timp petrec oamenii la birou, dacă rezultatul nu e ce am agreat. E irelevantă discuția despre ce bonus să luăm, dacă clienții sunt nemulțumiți. E esențial să distingem între cele câteva lucruri care chiar contează și tot restul.

Care sunt deciziile și intervențiile care pot avea o influență majoră? Care sunt ”focurile” pe care le poți lăsa să ardă, în timp ce te concentrezi pe esențial? Investiția în a identifica ”the vital few” e, probabil, cea mai importantă investiție făcută vreodată.

Acum câțiva ani, Dan Șucu, fondatorul Mobexpert, a luat decizia de a se concentra un timp doar pe produse. Majoritatea timpului și efortului au mers către decizii legate de colecții, conștient fiind că unele zone ale companiei vor suferi. Și-a concentrat atenția către lucrurile vitale, care aveau capacitatea de a determina soarta organizației. ”Am luat multe decizii greșite” spune, ”dar cele mari au fost corecte.”

În viața personală, suntem mult prea indulgenți cu timpul și atenția noastră: ne irosim energia în dispute sterile, în loc să concentrăm ce avem mai bun în relațiile importante; lăsăm pe alții să ne impună prioritățile, în timp ce alergăm de colo-colo împrăștiați într-o mie de direcții; nu înțelegem că mai mult din orice nu e neapărat bine.

În cartea Essentialism, Greg McKewon scrie:

”Doar în momentul în care îți dai permisiunea să încetezi să încerci să le faci pe toate și să spui DA tuturor poți începe să ai o contribuție remarcabilă în lucrurile care chiar contează.”

3. LAW OF ACCUMULATED RESULTS

“Dobânda compusă” a spus Einstein la un moment dat, ”este a opta minune a lumii. Cine o înțelege, o câștigă; cine nu, o plătește.”

Pentru ilustrare, să luăm un calcul obișnuit: dacă azi împrumut 100.000 de euro pentru 20 de ani, la o dobândă de 4,56%, voi sfârși prin a plăti 240 de rate a 629 euro. În total, 151.769 euro. Dacă iau aceeași sumă lunară – 629 de euro – și o investesc într-un instrument cu aceeași dobândă – 4,56% – voi avea un cont de economii de 249.165 euro la finalul celor 20 de ani. Aceeași dobândă, folosită diferit, înseamnă că pot plăti 50.000 de euro sau câștiga 150.000 de euro. Desigur, acesta nu este un text despre depozite bancare, ci despre decizii.

Aici, puterea gândirii și a investiției pe termen lung este mai puțin clară, dar incredibil de importantă.

James Clear, autorul cărții Atomic Habits, scrie:

Iată cum funcționează matematica; dacă poți fi cu 1% mai bun în fiecare zi, timp de un an, vei sfârși prin a fi de 37 de ori mai bun. Alternativ, dacă devii cu 1% mai slab în fiecare zi timp de un an, declinul te va duce aproape de 0. Ceea ce începe ca un mic câștig sau ca un declin minor, se acumulează în ceva mult mai mare.”

E, evident, o exagerare. Dar ea ilustreză gândirea care face posibilă performanța pe care o vedem în antreprenoriat, și nu numai. Explică preocuparea antreprenorilor pentru învățare continuă și încăpățânarea cu care îmbunățățesc în fiecare zi o bucățică din business și atenția cu care își investesc timpul.

Legea rezultatelor care se acumulează nu e vizibilă pe termen scurt: 600 de euro, o oră de citit, o conversație cu un client pot părea nimicuri în prezent, investiții ușor de amânat. Dar în relații, finanțe și învățare contează jocul pe termen lung.

4. ÎNMULȚIREA CU ZERO

Mihai și Cristi Logofătu, fondatorii Bittnet, au o regulă: să accepte în business pariuri și provocări cu excepția celor care înmulțesc cu zero. ”Când avem de luat o decizie, ne batem capul să permitem un grad de risc care să nu te omoare, chiar dacă te-ar putea răni” spune Cristi.

E un concept esențial, dar puțin înțeles dincolo de orele de matematică – orice înmulțit cu zero dă zero. În limbajul comun, spunem că orice lanț este pe atât de puternic precum cea mai slabă verigă.

Știm cu toții exemple: accepți un client foarte mare, spunând că ai dat lovitura. Clientul nu plătește și ești în situația de a închide firma. Angajezi o ”vedetă” care strică echilibrul și ești în situația de a pierde restul echipei. Faci un compromis de etică – să zicem că accepți o mită – te trezești anchetat penal și condamnat și pierzi firmă, reputație, parteneri și, eventual, familie.

Există o diferență uriașă între sistemele multiplicative (bazate pe înmulțire) și cele aditive (bazate pe adunare). Dacă înmulțim zero cu orice, e zero. Dacă adunăm zero la ceva, suma rămâne neschimbată. În business, poți face multe erori și greși de multe ori fără să distrugi compania ci, dimpotrivă, adăugând cunoștințe – știți vorba lui Edison: ”nu am eșuat, ci am descoperit 1.000 de feluri în care să nu faci un bec”. La fel cum poți face una singură care să înmulțească cu zero. E important să distingem care decizii fac parte din ce categorie.

Shane Parrish, autorul The Great Mental Models, scrie:

”Cele mai multe business-uri operează în sisteme multiplicative. Dar, mult prea des, cred că operează în sisteme aditive: ați observat vreodată cum unele companii tot adaugă funcții peste funcții unui produs, dar eșuează în chestiuni de bază legate de customer service, chestiuni care te fac să pleci și să nu te mai întorci? Acesta e un business care crede că se află într-un sistem aditiv, când, de fapt, ce are de făcut este să rezolve acel mare zero din mijlocul ecuației, în loc să adauge mai multe chestii.”

Aceste legi spun, de fapt, că trăim într-o lume asimetrică: câteva decizii, întâmplări și investiții au rezultate disproporționate față de tot restul. Iar acest lucru e valabil și în business, și în viață, unde lucrurile nu sunt aproape niciodată liniare. 

Andreea Roșca este jurnalist, scriitor și antreprenor. Este fondator al ”The Vast&The Curious”, un proiect de interviuri care explorează strategia, principiile, deciziile și cultura internă din companiile construite de antreprenori români. Este co-autor al cărții „Cei care schimbă jocul”, prima și singura carte despre gândirea și deciziile antreprenorilor români care au construit companii remarcabile. Este, de asemenea, co-fondator al Fundației Romanian Business Leaders. O găsiți pe www.andreearosca.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp