Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Liviu Pop, ministrul care a „rezolvat” plagiatul lui Victor Ponta, se întoarce la cârma Educației

Liviu Pop, secretar de stat în Ministerul Educației

Liviu Pop este propunerea PSD pentru funcția de ministru al Educației, pe care a mai ocupat-o, ca interimar, în anul 2012. Scurtul său mandat de atunci a lăsat urme în ceea ce privește etica universitară. 

Pop a decis să schimbe componența Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare chiar înainte ca acesta să dea un verdict în cazul plagiatului lui Victor Ponta și a spus că CNATDCU nu are competența de a judeca suspiciunile de plagiat în cazul doctoratelor. A hotărât că singurul for care avea această competență era Consiliul Național de Etică, căruia i-a schimbat componența chiar înainte ca acesta să ia o decizie în cazul acuzațiilor de plagiat care îl vizau pe fostul ministru al Educației Ioan Mang.

Liviu Pop a ocupat o vreme funcția de secretar de stat și în ministerul Educației condus de Pavel Năstase. Din această poziție a explicat pentru Republica.ro de ce crede că directorii de școală care au obținut nota 2 la examenul de director pot să ocupe în continuare funcția prin decizia inpectoratului. 

„Și dacă nu e nimeni care vrea să fie director în școală, ce facem? Pe cine punem dacă nimeni nu vrea să fie director în scoală? Spuneți-mi cum punem un director dacă nu vrea nimeni. Îmi dați soluția?”, a răspuns Liviu Pop la întrebarea legată de această situație. 

Liviu Pop este profesor de matematică, iar timp de cinci ani, 2007-2012, a fost secretar general al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ. În mai 2012, a fost numit ministru delegat pentru Dialog Social în primul guvern Ponta. La alegerile parlamentare din 2012 a obţinut un mandat de senator din partea PSD, iar în perioada decembrie 2014-noiembrie 2015 a ocupat pentru a doua oară funcţia de ministru delegat pentru Dialog Social.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Brrrr!
    • Like 0
  • Bine ați venit în furepublica oligarhică românica! Lăsați orice speranță, voi care v-ați născut aici.
    • Like 0
  • Ca maramureșean îmi crapă pielea de rușine cu un astfel de specimen.
    • Like 0
  • psd și liviu dragnea (cu litere mici) lucrează pe față la intimidarea populației după modelul erdogan. Acesta este modelul de stat care ne așteaptă foarte curând.
    • Like 0
  • Va multumesc ca existati.Citesc si plang , plang si citesc , plang!Sper ca nu am fost prea melodramatic.
    • Like 0


Îți recomandăm

Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult