Logica strâmbă a muncitorului român din Anglia, obligat să facă de 10 ani aceeași muncă mizeră: „Nu fac mai mult, pentru că nu sunt plătit și nu-mi face nimeni statuie”

Stimabile contributor, am citit "disertatia" in necnostinta reala de cauza si mi-a venit in minte o intamplare.
O vecina englezoaica get-beget lucra in sectorul "ingrijire batrani". zilnic facea drumuri spre casele de batrani si la domiciliu. Femeie singura, divortata probabil cu destule rubedenii care o viziteaza. Intr-o zi -aflam in gradina comuna din spatele casei unde venise si ea insotita de un golden-retriver. din vorba-n vorba a intrebat de ce face munca asta care se stie nu este una usoara si la-ndemana oricui. Mi-a raspuns, "cineva trebuie sa faca si munca asta". Acu' intreb si eu cine sa care saci cu ciment, nisip, etc, cine sa curate toaletele? Dealtfel sunt sectoare care sunt acoperite de migranti care isi platesc studiile, iar dupa studii, ori se-ntorc in tara de origine ori stau agatati de un job care n-are legatura cu studiile, asa ca vino si traieste pe insula si-apoi scrie despre joburi!

Nu înțeleg articolul, nu înțeleg soluția propusa. Deci joburile alea există. Cineva trebuie sa le ocupe. Ce propune autorul? Un fel de rotativa a strânsului din dinți? Sa fie cineva de sacrificiu la ele, câte 1 an, doi, trei, și apoi sa încerce sa promoveze și sa facă loc altui nefericit?
Acum 2 zile am luat pe cineva la ocazie. București - un sat din Dâmbovița. Făcea naveta 5 zile pe săptămână. Lucra în armata (la întreținere de clădiri), iar după program muncea în construcții la negru. Pus faianță, instalatii, zugrăveli etc. Un om tonic, vesel. Ne povestea cât de mult ii place sa lucreze în construcții și C de mic a furat meserie. Căsătorit, doi copii. Relaxat, simpatic. Deci problema nu era munca (munca fizica destul de intensa). Problema descrisa de dvs pare a fi frustrarea, abrutizarea, mersul pe roata hamsterului. Ți s-au promis în străinătate câini cu covrigi în coada, vezi ca nu e asa, dar te temi ca nu ai nici în tara la ce sa te întorci. Oameni păcăliți, dezradacinati, alienati. Așa cum și la noi vin alți păcăliți. Lângă serviciu, am pe sectorul de curățenie stradala niște nepalezi cu care am întrat în vorba. Greu. Nu știu bine engleza, de română ce sa mai vorbim. Au familiile în Nepal. Nu vor sa învețe limba (engl sau română) pt ca refuzul asta ii mângâie puțin, le confirmă starea de provizorat. Dar un provizorat care se mărește parcă tot mai mult. Am sa ma întorc, am sa ma întorc. Asta visează nepalezii de la Rebu, asta visează românii ăia necalificați din UK. Sa se întoarcă dintr-o bejanie în care i-au aruncat guvernari vrăjmașe propriului popor.
Încercați aici sa faceți o radiografie, dar nu tine seama de multe criterii și cauze sociale. Totul cu superioritate, desigur.
Este frustrare, depresie, dor de casa, singurătate.
Nu în ultimul rand, în străinătate oamenii își formează mai greu familii. Tot din ideea de a trage cât mai mult și a se întoarce acasă, fac ore suplimentare, iar apoi acasă se prăbușesc pe o canapea cu o bere în față, tiktok și fb. Nu ies, nu socializeaza suficient. Dacă esti bărbat, localnicele nu te baga de regula în seama. Aspira spre ceva/cineva mai bine plasat social. Dacă ești femeie, ai mai mult noroc.
Am un amic plecat în Franța de la 19 ani. Absolvent de școală profesionala la noi, genul care scrie cu o ploaie de greșeli, dar extrem de onest și muncitor. Lucrează pe șantier. Câștigă binisor (2500 de euro). Nu sta pe telefon decât rezonabil, nu joacă la păcănele, nu e alcoolic, nici afemeiat. Arata foarte bine. Cu toate astea, ii e greu sa aibă o relație în Franța. Și-a făcut casa cu piscina, are 2 mașini, cont în banca. Vine în tara cate 2 săptămâni, maxim o lună, vara, și atunci încearcă sa își facă o relație, sperând sa găsească o fata gata sa îl urmeze la casa lui cu piscina din Franța. Ghinion, nu merge întotdeauna, oamenii au nevoie de timp sa cunoasca pe altcineva, nu doar de un sejur estival. Timpul trece, anii trec. Franțuzoaicele (englezoaicele etc) nu te baga în seama, româncele nu par asa ușor de găsit. Munca e solicitanta, dorința de a te întoarce persista. În vremea asta, vii de la un sistem de educație pus pe butuci, unde în ultimii ani totul a fost despre tine, confort, mijloace tic în clasa, digitalizare. Și mai puțin învățat efectiv. După un liceu de frecat menta, trebuie sa intri pe piața muncii, ca nu ai încotro. Dar în clasa și acasă ai stat cu orele pe telefon, pe jocuri video, deci alta distracție (și adictie) nu prea știi. Reformatorii radicali ai României educate au vrut sa dizolve autoritatea, responsabilitatea individuală - și au reușit, în mare măsură. Vezi cazul Pietriceaua sau Creangă. Elevii aia de la Pietriceaua sunt abrutizatii de mâine de la spălatul toaletelor și culesul de sparanghel din vest. Nu li se cultiva valori. Ceea ce le-ar da o structura interna, o moralitate și loialitate, este scuipat în tara asta, inclusiv în presa: un pic de patriotism, un pic de apel la munca (de mici!), un pic de disciplina la școală, un pic de educație religioasa. Suntem clătinati de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta doar-doar se va alege praful de toți. Suntem împinși spre a deveni cusurgii și resentimentari. Cei mai vestiți jurnaliști ai noștri, cei mi prizati, se înghesuie sa scuipe asupra românilor, sa fie inveninati și ranchiunosi.Suntem scindati, certăreți, pentru ca asta se cultivă și se inoculeaza. Avem zilnic pe o platforma sau alta articole despre cât de leneși și de hoți suntem. Ok, poate suntem și așa, dar cauzele le cercetează cineva? Avem politicieni care au distrus satul romanesc. Când a venit Daea cu masuri protecționiste ale fermierilor și țăranului, i-au sărit toți progresistii în cap. A încercat sa facă puncte de colectare de legume, lapte, lână. Lana se aruncă pe câmp la noi. Oamenii de la sate stau la TV și se uită la Las Fierbinți, nu mai au animale, nu mai cultiva legume, merg la profi din sat sa își cumpere lapte. De ce? Avem o declarație politica la nivel înalt ca România trebuie sa iasă din agricultura micului consum. Așa să fie? Adică totul la ferme, ca în Ialomița, cumpărate de străini? În vreme ce țăranii noștri stau pe tiktok și nu își mai cresc o găină, nu mai fac o pâine? Își duc copiii la o batjocură de școală și apoi ii lasă cu orele pe telefoane, ca asa scrie presa progresistă, ca avem nevoie de digitalizare? Că e bine sa ne uitam la Taximetriștii, chiar dacă e plin de înjurături, deoarece asta înseamnă că nu ignorăm realitatea și nu stam cu capul în nisip? (dar Extranight show si Taximetriștii nu doar prezintă realitatea, ci și o cultiva, o girează, te cimenteaza în vulgaritate). Nu ni se spune oare ca avem nevoie de agricultura modernă, la scară mare? Că nu avem nevoie de tradiții, sentiment de apartenenta, responsabilitate? Nu ni se lauda chat-gpt, deși sunt studenți care își fac lucrări de licență mai nou cu el? Practic o alta scurtătura prin care suntem deresponsabilizati de mici? Nu ni se spune cât e de mișto sa te duci la untold și neversea și cum se fac bani la buget din asta? Nu se fac reclame pentru asta? Adică exact mantra asta: confort - digitalizare excesiva-paradisuri artificiale. Oameni cu coloana vertebrala lichefiata, de mici, pentru ca ei nu mai au de ce să se sprijine. Economie reala nu mai avem, valorile sunt lovite, familia, scoala, comunitatea umana și solidaritatea ei - lovite sistematic. Orice apel la responsabilitate la copii și tineri-suspendat. Că nu e cool și nu e modern. În vremea asta, cu omul cum rămâne? Nu sesizați, dar suntem parte din problemă grav, foarte grav. Inoculam ideea clișeica (atât de clișeica, atât de repetitiva, difera doar exprimarea) ca românul e leneș, piere pe barba lui, ca nu vrea sa se schimbe etc etc. Ce sa se schimbe? Cu ce? Ce metanoia? Ce soluție i se poate oferi, când de mai bine de 30 de ani el aici a fost adus de politicieni și de media? Apoi aceeași media care cultiva starea lui, aceeași media îl blamează.

Nu poti ajuta cu forta. Stii bancul ala cu facutul de bine: "azi am ajutat o batranica sa treaca strada. Ea nu voia sa treaca dar am ajutat-o". Cam asa si tu.  
E vorba de frica. Frica de esec, frica de schimbare, frica de a fi refuzat, frica de a lua-o de la zero, de a invata, de a gresi si a mi se reprosa, de a nu reusi sa invat, frica de necunoscut, de straini, de propria oglinda et Da, frica e ceva firesc. Chiar daca am job caldutz si bine platit si sunt apreciata (bine, sunt si lucruri nesigure aici ca lipsa unui contract pe termen lung si in decembrie au concediat 35 colegi) deci caut activ in paralel, am inteviuri si inca tot am fricile astea si o sa le am pana la pensie..  
 Da, mi se pare audodistructiv sa ramanem blocati mental intr-un loc si doar sa ne plangem pentru cz ne imbolnaveste mental si fizic, imbolnaveste si pe cei din jur:familie, copii, prieteni, colegii de munca. Vreau sa fiu persoana aia toxica si acra si cu punga de medicamente si mii de lei dati la medic luna de luna si care doar se vaicareste si cauta doar umar sa se planga si nu sa incerce vreo solutie si auzi de la ea aceleasi probleme iar si iar? Vrei sa ai aceleasi vacareli si peste 20 ani? Asta ma sperie mai rau. Pt ca am vazut-o si la alte babe comuniste....  

Scuze Octav, dar tu cunosti numai romani in UK? Caracterul expus de tine se intalneste si la populatiile occidentale, trebuie doar sa cunosti suficienti cetateni. Daca in evolutia ta ai fi ajuns si intr-o pozitie de management, ai fi descoperit ca puturosii englezi sunt si aroganti care sar de fund in sus cand primesc ordine de la managerul strain cu atat mai mult cand e estic.
Cu toate acestea oamenii mai lenti si lipsiti de initiativa par sa fie cautati pe anumite pozitii, gen administratie. Acum vreo 10 ani pt o pozitie de admin la insistentele sefei mele a trebuit sa aleg probabil cel mai slab candidat intervievat. Insa sefa mi-a spus atunci ca in corporatii e nevoie si de oameni ca Melanie, care sunt fericiti in “cutia lor” si nu a unici un fel de aspiratii, altfel voi recruta pt acea pozitie la fiecare 6 luni. Din punctul asta de vedere sefa a avut dreptate, eu am plecat la alta companie insa stiu de la sotie ca Mel e inca acolo, fericita ca poate intarzia in fiecare dimineata 10 minute cu toate ca i-au crescut copiii si nu mai e nevoie sa-i lase cu masina la scoala, si singurul lucru la care exceleaza sunt ceaiurile.

Ai dreptate, se aplica insa si romanilor care traiesc in Romania si am constatat-o mai pregnant in SUA. cred ca o parte din motivatie provine din lipsa de educatie si nu ma refer la cea strict scolara ci la cea de acasa care poate sa iti arate ca se poate si diferit de ceea ce au facut parintii tai, ca poti mai mult decat ei, ca trebuie sa-ti doresti si sa faci eforturi( uneori foarte mari). Numai sa ai sansa unei familii care sa te indrume nu sa te oblige.