Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Long Covid, suferința mea după ce credeam că am scăpat de boală. Cum se trăiește cu PASC și ce „medicament” a funcționat la mine

Femeie cu probleme de somn

Foto: Getty Images

Societatea Omului Sănătos este o comunitate formată în jurul obiceiurilor sănătoase, care își propune să promoveze echilibrul în toate aspectele vieții omului modern, dar și în relația pe care acesta o are cu mediul înconjurător. În 2021, Societatea Omului Sănătos a lansat habits, o serie de conversații contemporane despre trup, minte și spirit care pot fi urmărite online, lună de lună.

Era mijlocul lui decembrie când m-a doborât cea mai teribilă durere musculară pe care mi-am putut-o imagina.

Programul meu zilnic presupunea 3 minute de Radio Taiso la trezire, pregătit mic-dejun, trezit copii, poziționat pe fiecare dintre ei la computer pentru activitățile aferente școlii online, 30 de minute de sport intens, deliciul maxim al fetiței mele mici care privea desene în timpul acesta, pentru că nu avea nicio activitate. Call-uri, prânz, curățenie, cină, o mie de răspunsuri la solicitări casnice mărunte. Spre seară, un walk solitar de câțiva kilometri. Am făcut meditație, yoga, decluttering, gradină de flori în spatele blocului, am amenajat o terasă proprie superbă, am citit cât în ani, am stat în grupul nostru pandemic disciplinați și am făcut tot ce am citit că trebuie să facem ca să rămânem sănătoși la minte, trup și suflet.

10 luni de rezistență au fost doborâte într-o singura seară. Trei teste pozitive, eu și copiii. Fetele fără niciun simptom, eu o gripă îngrozitoare, nu am îmbolnăvit pe nimeni, prieteni buni rămăseseră în oraș de Crăciun și ne aduceau supe la ușă. 14 zile de carantină grea și gata. Pe 31 decembrie am ieșit din casă cu anticorpi, gata pentru un an nou mai bun și mai liber.

  • 2021, final de ianuarie.

Nu dorm nici măcar o clipă de mai bine de trei săptămâni, am creierul încețoșat, dureri musculare constante și o anxietate alarmantă. Mă ascund sub pătură, nu fac Radio Taiso, nu fac mic dejun, habar n-am ce ore au copiii. Încerc să muncesc... dau câteva gherle. Medicul mă încurajează că trece, atât timp cât nu se vede nimic în analize, nu trebuie să ne îngrijorăm. Oamenii mă felicită pentru anticorpi.

  • februarie.

Dorm cu pastile de sinteză, eliberate doar cu rețetă verde. Creierul mi-e la fel de încețoșat și durerile musculare constant prezente. Mi-e rușine să vorbesc despre toate astea, clinic pare totul ok. Vorbesc cu un prieten, îi povestesc vag despre ce mi se întâmplă și pare că știe despre ce vorbesc. Îmi recomandă să accesez grupurile de suport Long Covid de pe Facebook. Mă înscriu repede în toate pe care le găsesc și mă bușește plânsul. Nu sunt nebună. Mai sunt și alții care trec prin asta. Citesc tot ce scriu oamenii ăia acolo. Doctorul Fauci anunță într-un briefing de la Casa Albă că long covid primește numele PASC – adică „post-acute sequelae of SARS-CoV-2 infection”.

  • martie

Sun câțiva oameni din comunitatea noastră și îi rog să iasă cu mine la ture scurte de mers pe jos. Scrollez zilnic grupurile de suport, câteva povești de succes: combinație de vitamine, soare, aer liber și mișcare. Renunț la somnifere. O iau încet, pas cu pas. Reîncep Radio Taiso, stau în soare ori de câte ori are el chef să apară, merg pe jos. Reușesc să dorm. Merg din ce în ce mai mult. E singurul lucru care funcționează o combinație echilibrată de nutriție, vitamine și mișcare. Dacă într-o zi nu fac mișcare, măcar câțiva km de mers, n-am o zi bună. Mă gândesc cât sunt de norocoasă că tribul nostru Societatea Omului Sănătos s-a format în jurul mersului pe jos, că am avut obiceiul format și că am avut cu cine să merg în zilele în care nu m-aș fi dat nici măcar jos din pat. Mă minunez cum mișcarea și mersul pe jos pot să facă atât de mult bine. Îmi amintesc de vorbele lui Hipocrate „mersul pe jos este cel mai bun medicament”. Pentru mine chiar a fost.

  • aprilie.

Mă hotărăsc să vorbesc despre long covid și experiența mea, deși nu e confortabil și ne hotărâm în comunitate să deschidem un grup de mers de suport pentru cei ce au trecut prin asta.

„Adevăratul miracol nu este să mergi pe apă sau în aer, ci pur și simplu să mergi pe acest pământ” (Thich Nhat Hanh – iar asta este literalmente adevărat).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Plopianu check icon
    I mi ie jena dar pe 26.03.2021 am simtit o usturime in gat, ok decasept si trece dar totusi sa accentuat am luat hexoralete, sotia care e si cardiaca zice ëu nu ma simt bine"am o durere in gat si o sa iau antibiotic, pe 26 au persistat aceste simtome si eu care dimineata eram fan muc"", am observat ca nasul este uscat, am zis gata m am procopsit cu virus si am luat si eu si sotia paracetamol vitamax lichide ceaiuri de plante (musetel izma si sunatoare), a intrerupt tratamentul cu antibiotic, am limitat iesirile izolandu-ne din proprie initiativa, au urmat doua zile de cosmar o tuse vulcanica pe timpul nopti si dureri musculare ingrozitoare, sotia era slabita am inceput sa ne masuram oxigenul si monitorizam temperatura.Ok pana acum e bine dar am sunat la dr de familie si am urmat sfatul de a cumpara test rapid, pe data de 29.03 au venit kitul si surpriza amandoi 2 liniute rosii am sunat la salvare si am cerut sa fim testati pe 30 a venit testul sotiei POZITIV si a inceput avalansa de telefoane si emitere de decizii una de izolare si una de carantinare, apoi pe 31 a venit si testul meu POZITIV.Da intradevar sunt dureri musculare inclusiv pe esofag bolta palatina si limba ai o senzatie de sufocare dar e datorita dilatari acestora, am monitorizat oxigenul si temperatura sperand sa fie numai atat, si asa a fost pe 04.04 starea a inceput sa se amelioreze durerile in spate si a muschilor de la picioare aceste simtome le a avut si sotia dar nu febra sau deficiente respiratorii,Azi 08.04 am facut acel test rapid si am vazut sigur o liniuta mai avem pana pe 12.04 izolare si pe urma ne vom relua activitatea, fara teama si cu fruntea sus. Am 52 de ani si sotia 47 in vara asta voi merge la sfarsit de saptamana la Mare in fiecare wekend si am sa ma balacesc in apa cum eram copil eu fiind crescut pe malul Dunarii la Braila.
    • Like 0
  • In Septembrie 2020 împlineau 85 de ani. La 5 oct. (respectând toate măsurile de prudenta) am apelat la 112 având 89% saturația indicată de oximetru. Am trecut prin iad 15 zile (la AȚI nu am avut loc fiind considerat un bătrân oricum pierdut) Am “umblat” prin 3 spitale pana s-a eliberat un pat la Săcele- Brasov. Personal puțin fata de bolnavi și gravitatea in care sa aflau. Ma întrebam adesea dacă nu vor muri și cele care ne ingrjau, așa cum am asistat la evacuarea a 4 morți. Am plecat la cerere când nu mai aveam nevoie de oxigen, dar cu analize care prevesteau moartea acasă. Sora mea mai tânăra și cu analize mai bune a murit la același spital după 15 zile dela plecarea mea. Acasă in Brasov am avut de luptat cu o infecție cu bacteria Clostridium (M—am tratat 3 luni, slăbind 18 kg.) Am scris toate acestea fiind greu afectat fizic și psihic la 6 luni dela Declanșarea bolii. Din prima săptămâna cu mari eforturi am câștigat zilnic 5-10m mers in casa. In prima luna aveam o medie zilnică de 300m. Treptat și cu mari eforturi am ajuns acum la o medie zilnică de 4,5km.(măsurat săptămânal) evident practicând și o respirației proprie atletului fondist. Ma oblig sa parcurg in 60min. 4,5km. indiferent de starea vremii. Încă nu sunt sigur 100% ca sunt viu și nu ma pot detașa de iadul prin care am trecut și moartea surorii mele. Sunt creștin și am avut un mare sprijin in rugăciune, dar viata mea dura (deținut politic dela 16 ani) apoi preocuparea Constanța pentru sport, deși “sobolan de biblioteca”” ( ing. fizician, cercetător, profesor) ar fi poate miracolul ca ma aflu in al 86-le-a an de viata in lupta cu sechelele COVID care diminuează cu încăpățânare.
    • Like 1
    • @ Mircea Popescu
      Nume check icon
      Va admir pentru curajul, perseverenta si atitudinea Dvs. Jos palaria! Sunt mult mai tanar fata de Dvs,, dar nici pe departe atat de puternic mental. Un adevarat exemplu de urmat si un model de viata, nu nimicurile de blogger, vloggeri si influenceri prezentate zilnic in media
      Multa sanatate si recuperare grabnica va doresc stimate Domn!
      • Like 0
  • Da,simptomele alea eu le-am avut cind eram in spital,dupa s-au mai atenuat pina la disparitie dar am ramas cu deficienta respiratorie care...trece ?Despre asta ce stiti,la asta ce ajuta ??
    • Like 0
  • Nume check icon
    Este anormal de ciudat ce se intampla chiar si cu o parte din cei care au trecut si au scapat de acest virus nenorocit. Si innebunesti cand cineva cu sau fara studii de specialitate iti repeta ca este o doar o raceala mai puternica, o gripa mica... si iti flutura niste % mici in fata sau "materialul clientului".
    Multa sanatate doamna, recuperare grabnica si cat mai mult noroc, ca doar atat mai ramas!
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro