Am scris acest articol sub forma unei analize multidimensionale și aprofundate a fenomenului reintegrării profesionale după Concediul de Îngrijire a Copilului (CIC) în România, având ca studiu de caz situația unui manager de Resurse Umane confruntat cu refuzul angajatorului de a permite revenirea pe post, sub pretextul performanței superioare a înlocuitorului.

Dacă participi des la astfel de întâlniri, cel mai probabil lucrezi într-o corporație. Dar nu în orice corporație, ci în una în care managerii sunt foarte preocupați de sisteme și de exercitarea explicită a autorității formale și mai puțin de oameni. Foto - Profimedia

Este remarcabil că producția cinematografică aduce în fața publicului niște comportamente la limita patologicului din interiorul unor organizații unde de altfel funcționează foarte bine legea tăcerii.

Am luat butonul la birou și mi-am propus să-l folosesc ori de câte ori e cazul. (Foto: Getty Images)

Nu o dată s-a spus despre corporatiști că sunt sclavi. Că sunt prinși într-un malaxor birocratic care le taie elanul, viziunea, entuziasmul, libertatea sau puterea de decizie. (Foto: Andriy Popov/ Panthermedia/ Profimedia)

E deja greu pentru toți, dar de ce alegem să fie al naibii de greu? (Foto: BZA/ Alamy/ Profimedia)

Niciodată nu mi-a dat ceva o satisfacție mai mare în activitatea mea decât să plănuiesc. (Foto: Guliver Getty Images)

Pe parcurs, am mai trecut prin alte corporații - mai mari sau mai mici, din alte industrii. Am avut poziții din ce în ce mai „senioare”, unele de management. (Foto: Guliver Getty Images)

Autorul își descrie propria experiență de muncă, trăită într-o corporație înființată în 1851 care și astăzi este emblematică pentru America și omniprezentă în lume, numită metaforic în carte „Compania Telegrafică Cosmodemonică”.