„În Germania, avem o vorbă. Picioare mici, distanțe mici”, spune primarul Alfons Schinabeck, care crede că pentru un copil de până-n 10-11 ani cea mai bună școală e cea de lângă casă. Ne aflăm în Neuschönau, o comună de doar 2.300 de locuitori din parcul național Pădurile Bavareze, o zonă naturală protejată de la granița cu Cehia.
Pe pereții exteriori ai școlii sunt pictate urme de animale sălbatice care se continuă în interior: fiecare clasă are simbolul ei - râsul, lupul, cerbul, iar pentru a ajunge în sala potrivită copii trebuie să meargă pe linia pașilor de animale. În apropiere se află o instalație de jgheaburi de lemn unde copiii din comunitate se pot juca cu apa.
„Copiii și jocul cu apa, asta e întotdeauna o combinație bună”, spune primarul în timp ce se îndreaptă spre grădina de permacultură, pe care localnicii au început să o cultive de câțiva ani, împreună cu copiii din școală.
Tot lângă școală se află și câțiva mici stupi de albine, cu rol didactic. Scopul grădinii de permacultură este atât unul educativ - elevii trebuie să înțeleagă cum cresc plantele, cât și practic. Toate legumele cultivate aici trebuie să poată fi mâncate și să poată ajunge chiar, la un moment dat, în bucătăria școlii. La școala din Neuschönau, copiii primesc zilnic la prânz o masă caldă - supă, fel principal și desert, pentru care părinții achită 3,2 euro pe zi, costul fiind subvenționat parțial de către stat.
Am ajuns în Pădurea Bavareză, unde se află și comuna Neuschönau, la invitația Fundației Conservation Carpathia, care militează pentru înființarea unui parc național în Munții Făgăraș. Fondată de biologii Barbara și Christoph Promberger, Fundația vrea să îi convingă pe locuitorii din Făgăraș că pot avea o calitate a vieții mai bună dacă protejează natura.
„Un oraș cu o calitate bună a vieții înseamnă că poți să trăiești bine, să ai oportunități, să ai o viață culturală și socială, să te bucuri de familie, chiar dacă nu ești bogat. Pe de altă parte, sunt orașe însă în care nu reușești să ai o calitate bună a vieții, chiar dacă ai mulți bani”, spune Christoph Promberger, care ne este ghid prin această experiență.
Aflat la al doilea mandat, primarul Alfons Schinabeck (CSU) este preocupat de sustenabilitate, iar echipa sa proiectează spațiile comunitare pornind de la acest principiu.
În 2018, a început procesul de renovare și extindere a clădirii primăriei, pe care a transformat-o din sediu administrativ într-un centru comunitar. Astăzi, de la primărie îți poți lua o autorizație de construcție, dar tot acolo poți viziona un scurtmetraj, poți asculta un concert sau vedea o piesă de teatru, poți merge la o nuntă sau participa la o întrunire religioasă.
Pereți din lemn masiv finisat natural, cu săpun și plante pe acoperiș
În holul cu geamuri largi de la intrare, este un spațiul expozițional. În dreapta intrării, o sală de proiecții în care scaune sunt niște bușteni. Alfons Schinabeck spune că a vrut să renoveze primăria pentru că era o clădire neprietenosă și friguroasă și a încercat să o transforme într-o clădire sustenabilă, în care oamenii să se simtă bine.
Pereții sunt făcuți din lemn masiv din zona Bavariei, care nu a fost lăcuit, ci finisat natural, cu ajutorul unui săpun special.
Terasa de deasupra parterului e acoperită în întregime cu plante, în timp ce pe acoperișul clădirii vor fi instalate panouri fotovoltaice. „Am fi făcut asta mai demult, dar criza energetică a dus la o criză a panourilor fotovoltaice și nu am mai găsit. Primăria are însă, în altă parte, un câmp de panouri fotovoltaice, care produce ceea ce noi consumăm aici”, explică el.
Clădirea are un sistem inteligent de reglare a luminii și temperaturii și până și unele birouri sunt reglabile, pe înălțime, ca să le permită angajaților să lucreze și în picioare, nu să stea toată ziua doar pe scaun.
„Sunt mulți angajați care vin mai târziu dimineața și stau până mai târziu seara pentru că sunt mulți cetățeni care vor să vină mai pe seară la Primărie. Toți angajații au și posibilitatea de a lucra de acasă, iar dacă are cineva copii mici și nu are unde să-i lase, poate să-i aducă la Primărie. Înainte de a fi primar am avut firma mea și am văzut că astea sunt problemele oamenilor, astea sunt problemele angajaților. Angajații au copii și asta face parte din viață”
Însă, dincolo de detaliile tehnice, ce pare revoluționar atunci când vii din România este viziunea asupra relației cu cetățeanul. „Noi nu considerăm că oamenii vin să ne ceară ceva, noi considerăm că noi suntem aici în serviciul lor. Suntem plătiți din taxe și impozite și trebuie să îi servim”. Spațiile de așteptare sunt plăcute - scaune tapițate sau banchete pe care sunt așezate pernuțe brodate, însă primarul spune că funcționarii fac tot posibilul ca oamenii să nu aibă de ce să stea la coadă și ca solicitările lor să fie rezolvate într-un termen mult mai rapid decât cel legal. Acest lucru are beneficii și pentru angajați.
„Dacă vrea cineva ceva, face rezervare online, angajații primăriei pregătesc totul și oamenii doar vin și își ridică documentele. 95% din programări se fac online, funcționarii știu exact când vin cetățenii și de aceea pot să aibă un program flexibil. Sunt mulți angajați care vin mai târziu dimineața și stau până mai târziu seara pentru că sunt mulți cetățeni care vor să vină mai pe seară la Primărie. Toți angajații au și posibilitatea de a lucra de acasă, iar dacă are cineva copii mici și nu are unde să-i lase, poate să-i aducă la Primărie. Înainte de a fi primar am avut firma mea și am văzut că astea sunt problemele oamenilor, astea sunt problemele angajaților. Angajații au copii și asta face parte din viață”, spune Alfons Schinabeck. Înainte, conducea o măcelărie - o afacere de familie.
„Dacă ai multe dosare pe birou, înseamnă că ești leneș”
În timpul vizitei în primărie, am remarcat absența teancurilor de hârtii de pe birouri. O explicație este faptul că multe dintre activități sunt digitalizate. O alta, regula conform căreia angajații trebuie să lase birourile curate când pleacă acasă. „Dacă ai multe dosare pe birou, înseamnă că ești leneș!”, râde primarul. Dar nu pare să glumească.
Dincolo de partea birocratică, clădirea are o puternică funcție comunitară. Aici a fost construită o sală de concerte și spectacole, cu un tavan înalt, pentru acustică. Spațiul poate fi închiriat și pentru evenimente private, contra sumei de 160 de euro pe zi, bani în care intră amenajarea sălii și curățenia. Însă există o condiție: cei care vor să îl închirieze trebuie să folosească servicii de catering locale.
Un alt spațiu a fost închiriat, pe 40 de ani, bisericii, iar banii care au fost folosiți în timpul lucrărilor de renovare. În centru mai există săli în care pot fi desfășurate activități comunitare, precum întâlniri de joacă la care participă mame și copii sau întâlniri ale voluntarilor, spune primarul.
La câteva minute de primărie, la mică distanță de școală și de grădina de permacultură se află câteva căsuțe de lemn, care pot fi tractate oriunde este un eveniment în care e nevoie de un spațiu de activități. Și tot acolo va fi deschisă o altă sală de evenimente.
Cimitirul cu morminte nemarcate. „Sunt oameni care au zis: când mor, nu vreau un mormânt, nu vreau ca alții să muncească pentru mine și vreau să fie tot mai natural și ușor”
Dacă mergi mai încolo, dai de un cimitir, în apropierea căruia se află o pajiște mare, cu arbori din loc în loc. „Și acesta este tot un cimitir”, ne spune primarul, spre uimirea noastră absolută. Pentru că nu vedem nimic.
„Unde?” „Aici.” Alfons Schinabeck ne spune că acesta este un cimitir „verde”, în care află îngropată cenușa unor oameni care au vrut să părăsească această lume discret, fără flori și monumente. Unele sunt marcate de câte o mică plachetă, însă cel puțin 100 sunt nemarcate în niciun fel, la cererea celor dispăruți, și doar autoritățile care au coordonatele GPS știu cine se află unde.
„Sunt oameni care au zis: când mor, nu vreau un mormânt, nu vreau ca alții să muncească pentru mine și vreau să fie totul mai natural și ușor. Vin și mulți din afara comunei, care nu vor la un cimitir din orașe, este foarte scump și nu vor ca nepoții și copiii lor să aibă cheltuieli prea mari. Aici totul e foarte, foarte ieftin și gata. Primăvara și vara e plin de flori de câmp, ei au cele mai frumoase flori”, spune primarul, care promovează cimitirul sub sloganul „Aici stai bine”.
Când vorbește despre asta, are un ton la fel de firesc precum desenatul unui cerc. „Rolul nostru este să fim alături de oameni din prima lor zi de viață până în ultima”, explică el. Ceva mai devreme, ne spusese că deși extrem de influentă în trecut, biserica și-a pierdut în ultimii ani un număr mare din adepți. Însă Primăria trebuie să joace același rol în viețile tuturor, religioși ori atei. Plecăm din cimitirul peste care se revarsă o lumină aurie și trecem din nou spre sala de evenimente la care se lucrează încă. „Va fi pentru ceremonii memoriale, dar și pentru concerte de muzică clasică. Până la urmă, viața și moartea sunt fețe ale aceleiași monede”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.