Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Lumea în care am deschis ochii

Copiii mici nu înțeleg noțiunea de viitor. Dacă îi spui vreunuia dintre ei că vă veți juca mâine, te va întreba peste un minut dacă ziua de mâine nu a venit deja. Pe de altă parte, noi, oamenii mari, nu dăm prea mult pe prezent. Prezentul este de sacrificiu. E plin de renunțări, amânări, limitări pe care ni le impunem fără milă și nouă, dar și celor dragi. Am da oricât din prezentul nostru ca să le oferim copiilor noștri ceea ce ni se pare a fi darul cel mai de preț: viitorul. „Dar, mami, mâine încă nu a venit? Când se face mâine?”

Suntem o altă generație de oameni ai căror părinți s-au sacrificat pentru viitorul copiilor. Vremea a trecut peste ai noștri, iar ei au lăsat fiecare an să le smulgă tot ce aveau mai bun: încrederea, forța, bucuria interioară, relaxarea, sănătatea. 

Pierdeau în fiecare zi, având iluzia că, de fapt, investesc în noi, cei care vom avea să reușim să facem tot ceea ce ei înșiși nu au putut. Au pus peste lumea noastră mică acoperișul pe care l-au visat dintoteauna, în timp ce deasupra lui cădeau, din cupola lumii lor, bucăți mari de zidărie. 

Ne-au pus în față un drum, o țintă și un munte de griji și de nesiguranțe, pentru că nu i-am văzut niciodată pe ei înșiși mergând, încrezători, puternici, zâmbitori, pe acel drum. Așa arăta lumea în care am deschis ochii, țara nu prea veselă pe care am primit-o moștenire.

Țara nu este a noastră, nici a urmașilor noștri, ci a urmașilor urmașilor noștri. Este poate una dintre cele mai toxice idei din istoria românilor, al cărei sens ascuns este acela că poți muta responsabilitatea pe generațiile care vor urma. Adevărul e că țara este în primul și în primul rând a noastră. A celor cu drept de vot, permis de conducere, declarații de completat la ANAF, putere de decizie asupra propriilor destine. Este dreptul și obligația noastră să contribuim la administrarea ei, este dreptul și obligația noastră să luptăm, aici și acum, ca să ne fie nouă bine. Să fim frumoși și sănătoși, să trăim în bunăstare și normalitate, să ne oferim bucurii, să învățăm, să evoluăm. Nu poți avea iluzia că vei putea lăsa cuiva moștenire ceva ce nu ai dobândit tu însuți înainte: nici averea, nici pacea inimii, nici perseverența, nici încrederea în sine.

Am cunoscut în ultima vreme oameni care fac, aici și acum, lucrurile să se întâmple. Unii pun pe picioare mici business-uri curate, alții se ocupă de proiecte caritabile, alții învață, nu pentru a obține o diplomă de doctor, ci pentru a-și îndeplini propria lor dorință de cunoaștere. Am întâlnit familii frumoase, în care părinții au grijă de nevoile copiilor lor, fără să uite de propriile lor nevoi. Pe unii dintre ei i-am văzut în piață, în timpul protestelor de după tragedia de la Colectiv.

Au trecut mai mult de două săptămâni de la drama care va întuneca atâtea destine pentru zeci de ani de acum înainte. În dimineața sfâșietoare de după, cei vii și nevătămați au deschis ochii în lume. Au văzut cum corupția ucide acum, nu cândva, nu mai târziu. Au înțeles că într-un minut și o secundă, cât a durat de la scânteie la iad, tot ce ai fost și ai visat vreodată poate dispărea, lăsând în urmă o durere care nu se termină niciodată. Au văzut oameni care și-ar fi dat tot viitorul pentru un minut în care să îl mai simtă în brațe pe cel care s-a dus cu sufletul lor cu tot. Atunci au ieșit în piață și au început să lupte. Nu pentru ziua de mâine, ci pentru cea de azi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Atunci cind traiesti cinstit din ziua de bani de luna asta la luna si ziua următoare cind vezi ca nu iti ajung finantele reale 350-400e zici ca te sacrifici dar pana cind pana ai un caz de boala un accident sau un eveniment nefericit indiferent ca pierzi un job care nu iti oferă decât supravietuirea de la o luna la alta.Te pune la pamint te ridici iar si continui ci incapatinarea taranului iobag cu toate ca boierul acum se numesta manager si tu alergi pentru bonusul managerului si pentru dividentele actionarului ca nici măcar nu este in tara in care te spetesti.Cand vezi ca lucrezi 5 sau 6 meserii intro multinationala si nu poti trai respectabil nu poti avea o vacanta cu familia ca nu iti este recunoscuta activitatea profesionala studiile teoretice sau tehnice parca nu te mai atrage nimic cultura,timp liber,acivitate civica.Te închizi intro cusca psihica ai o rutina pleci la lucru vi acasa ai grija de familie si ti tot ce nu iti place in afara custii in care te-ai închis izolat
    Asta nu e viata e pedeapsa cu închisoare pe viata
    Dar de ce singurul lucru pe care l-am ucis a fost comunismul .Cine nu ma lasa sa trăiesc respectabil politicianul care ia mită de la multinationala,de la firmele străine care fura tara,managerul care habar nu ar sa dea o solutie tehnica sau o decizie manageriala,marile puteri care fac tot felul de jocuri mondiale pe pietele internationale.Un lucru stiu sigur din experienta de viata pe care am acumulat-o totul se plateste raiul sau iadul exista in aceasta dimensiuna pe acest pământ in aceasta realitate.
    • Like 0
  • Tara nu este a urmasilor , urmasilor nostri ... tara e a noastra , a celor ce traim , astazi si maine in ea ... Din pacate dupa multi ani pierduti in lupta impotriva infertilitatii , am decis ca suntem invinsi si ca tara e doar a noastra , si ieri ... si azi ... si maine ...
    Sigur imi pasa si de Romania nepotilor mei ... de natura si de tot ce ne inconjoara ...
    • Like 0
  • Subscriu la ce a spus domnul Radu Mihaescu. În plus aș adăuga că acea idee nu are un sens „ascuns”, are chiar un înțeles măreț, cititorul făcând interpretarea după cum a înțeles. Acum, voi spune ce am înțeles eu din acea idee. Că fiecare dintre noi suntem trecători pe acest pământ și nu veșnici (așa cum se cred unii dintre noi), că în funcție de ce facem noi azi, generațiile următoare vor avea sau nu ceva (libertate, prosperitate sau chiar opusul acestora), în general, toate acțiunile noastre se vor răsfrânge asupra generațiilor viitoare. De aceea, cred eu, că acea idee, era o chemare la luptă, spre a lăsa moștenire ceva de valoare, cum ar fi: o țară, un viitor al nației, independență și libertate (ceea ce încă avem acum, datorită oamenilor ce au crezut în acea idee). Poate strămoșii nu au reușit să ne dea încredere, averi sau perseverență, poate nici noi nu vom fi în stare să le lăsăm urmașilor noștri toate acestea, dar cred cu tărie că lupta lor ne-a dat o țară, iar noi, fără luptă nu vom fi în stare să lăsăm pe mai departe ceea ce avem de la ei. Iar țara nu este o iluzie, este reală, oricât am „pierde” să investim în copiii ei. Poate părinții nu au reușit, dar noi, noi o să reușim? O fi din cauză că mulți au văzut sensul „ascuns” din acea idee, pierzându-și încrederea de sine și renunțând, poate prea ușor. Țara o fi a noastră, dar n-o luăm cu noi nicăieri (chiar dacă unii și-ar dori s-o îngroape odată cu ei), așa că tot a celor ce vor veni va fi, că vrem sau nu, că luptăm sau nu pentru azi. Și asta doar ca să ne fie mai bine mâine, nouă și mai ales urmașilor noștri. E doar o părere.
    • Like 2
  • Sunt curios câţi români din 100 pot descoperi presupusul sens ascuns al respectivului citat cunoscut. Sunt curios câţi din cei 30-40 de mii, de-au ieşit în stradă pentru a cere o schimbare urgentă, ar fi în stare să se gândească la acel îndemn aşa cum a fost ilustrat aici. Şi dacă, nici 1% din cei de-au ieşit în stradă, dacă mai puţin de 1% la nivelul întregii ţari sunt capabili să filtreze astfel încât dintr-un discurs înălţător să facă unul neroditor, atunci cui îi pasă de "sensul ascuns", e ca şi cum nu ar exista. Orice om, de bună credinţă, interpretează ca fiind o datorie faţă de generaţiile viitoare de a le preda teritoriul ţării în forma în care l-au avut şi înaintaşii noştri. Acest îndemn animează şi nevoia nebună de unire, ce la fel, orice român de bună credinţă o are.

    Menţionez şi în treacăt, deşi, prea mult nu ma interesează, însă, sacrificiile de orice fel făcute pentru familie, ţin de natura umană, nu-s ceva specific României ori generaţiilor "de sacrificiu", astea sunt doar sloganuri, cel puţin după mine. Pentru că mă gândesc, chiar de-am presupue o Românie ca în cântarea celor de la Cassa Loco - Eterna şi fascinanta Românie, sacrificii tot ar exista, în loc să te duci să vizitezi toată lumea şi să-ţi laşi copilul acasă să fie crescut de dădacă ori bunici şi să te întorci când el are 5-6 ani, vei rămâne acasă să-ţi "sacrifici" timpul, pentru creşterea copilului.

    În rest, articolul e bun, ar trebui luptat pentru ziua de azi, salarii mai mari, stabilirea unei pensii minime, căci este hilar să munceşţi 30-40 de ani şi pentru că, a dracu` treabă, te-ai îmbolnăvit mai grabnic şi mai tare cu ceva timp înainte de termen, să primeşti o mizerie de 350-400 lei pensie. Şi multe altele ar trebui schimbate în ţarişoara asta, cât mai repede, că noi poate mai avem timp, dar să-ţi duci finalul vieţii cu 400-700 de lei (în cazuri fericite 700), după o viaţă de muncă, e tragic. (Şi în cazul ăsta, nici măcar nu mă gândesc la "viitorul copiilor" ci la "sfârşitul bătrânilor", că până să vină viitorul mai întâi e sfârşitul.
    • Like 1
  • Mda.Foarte corect.De-aia Angliei cea atât de inestetica,urata chiar esti NEVOITt in cele din urma sa-i dai dreptate.Intotdeauna mi-a fost instinctiv frica sa invidiez ceva,orice la altul.Pentru ca daca ajungi acolo inseamna ca esti/te afli in deepsh* tu insătzi.
    Reamintesc ca englezii si-au taiat benevol tot CE SE PUTEA taia in finantele lor.Si odoarele daca ar fi nevoiti(de cifre) si le-ar taia si pe ala.
    Odata zise astea...Englezii zburda" politic si strategic.Fac ce vor ei constienti fiind ca au temele"facute.Oooooups iar am inceput sa-i invidiez xd
    • Like 0
  • La asta nu m-am gandit pana acum. Ca citatul ala din Delavrancea nu face decat sa arunce responsabilitaile pe generatiile viitoare. Eu intotdeauna l-am privit ca pe o incercare de a sublinia responsabilitatile pe care le avem noi fata de generatiile viitoare.
    • Like 6
    • @ Radu Mihaescu
      Hm, depinde de modul in care te pozitionezi. Ca intotdeauna aproape, exista argumente pro si contra fiecarei chei in care citesti un text. Sa nu uitam in ce epoca scria Delavrancea, si ce spirit domina acea epoca. In niciun caz replica nu parea ...toxica. Adica sensul ei. N-ar trebui sa ne grabim in a taxa orice, oricand si oricum, sub imperiul unei accentuate stari de emotie, fireasca in aceste zile, de altfel. Si mai este un lucru de spus, fiecare generatie a castigat cate ceva, un bun valabil pentru urmasi, chiar daca nu pare. Dar despre asta, mai tarziu. Daca imi veti accepta opiniile...
      • Like 0
    • @ Radu Mihaescu
      Da, prin ceea ce facem astazi, fiecare dintre noi, ne aratam sustinerea pentru generatiile viitoare......eu mi-am inteles responsabilitatea incercand sa pun in bagajul fiului meu si povestea ultimilor 26 de ani......dimensiunea morala individuala tine si de intelegerea timpului pe care il traiesti........
      • Like 0
  • E mai bine sa te gandesti la urmasii urmasilor nostri decat sa zici ''dupa mine potopul'',care e filosofia de baza a politicienilor nostri.Bineinteles ca prezentul nu trebuie neglijat,ca trebuie sa-i gasim seva in clipa de acum dar exista lucruri care numai in timp se rezolva.
    • Like 4


Îți recomandăm

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult