Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lupta cântăreței Cristina Bălan: „În baza acelei suspiciuni, trebuia să decid dacă îmi omor sau nu ambii copii. Nici nu am vrut să aud”

Cristina Bălan este Vocea României, după ce a câștigat cel de-al cincilea sezon al emisiunii cu același nume de la Pro TV. Însă, de această dată, Cristina Bălan este vocea unor oameni, vreo 30.000 la număr, potrivit estimărilor, împinși la marginea societății pentru că au sindromul Down. 

Pe doi dintre ei îi cunoaște personal: i-a iubit și i-a protejat încă de pe vremea când dormeau îmbrățișați în interiorul corpului ei. 

Și este pregătită să îi apere toată viața. „Eu nu vreau să duc o luptă. Sunt nevoită să o fac”, spune Cristina Bălan, care are în față o miză la care nu poate renunța: o lume în care gemenii ei, care au astăzi aproape trei ani, să poată duce o viață împlinită. 

„Sunt suflete pure, care nu au răutăți, nu simt invidia”

„În multe țări, printre care fruntașă este Spania, indivizii cu sindrom Down nu sunt doar integrați în societate, dar lucrează în instituții precum băncile. Evident că nu toți, dar nici copiii tipici nu lucrează toți în bănci, și copiii tipici pot fi slab dotați intelectual. Un copil cu sindromul Down este mult mai aproape de individul tipic decât de opusul lui. Dacă le acorzi încredere, dacă îi sprijini, dacă îi tratezi cu considerație și respect, înfloresc exact ca oricare alt om”, este convinsă mama celor doi gemeni. Însă cel mai adesea în România acest scenariu este de multe ori improbabil, dacă nu imposibil.

Artista amintește de cazul unul adolescent cu sindromul Down care, în anul în care se nășteau gemenii ei, a luat Bac-ul cu media 7. Înainte de acest lucru 14 din cei 21 de colegi ai semnaseră o listă prin care cereau să fie dat afară din clasă. „Când cineva te privește critic, cu neîncredere, te desconsideră, ce poți să faci? Sunt unii oameni care se gândesc la acești copii ca la niște retardați și atât. Nicăieri nu există informații despre partea pozitivă pentru că există în mod evident una. Partea pozitivă clară este sensibilitatea lor, este această capacitate extraordinară de a oferi afecțiune. Sunt suflete pure, care nu au răutăți, care nu simt invidia”, spune Cristina Bălan.

„Le-am simțit mișcările, am plâns când le-am auzit bătăile inimii. Nu pot să-i iubesc mai puțin acum”

A născut prematur în anul 2013, după o sarcină monitorizată. Din trei în trei săptămâni făcea ecografii, însă prima suspiciune de sindrom Down a apărut în cea de-a 24 săptămână. Abia atunci, când cel de-al doilea geamăn, care stătea cu spatele s-a întors, medicul a văzut la ecograf că nu are osul nazal suficient de bine dezvoltat. „La 21 de săptămâni a fost scanat primul dintre ei și totul era în regulă. Inimile erau perfecte. La peste 50% dintre cazurile de sindrom Down există defecte congenitale de inimă. La noi nu a fost cazul de nimic, în afară de acea hipoplazie nazală. Și, în baza acelei informații, eu trebuia să iau decizia dacă îmi omor sau nu ambii copii. În baza unei suspiciuni. Mi s-a spus să îi omor medicinal, m-am simțit ca și când aș fi avut două produse neconforme în burtă. Nici n-am vrut să aud. Le-am simțit mișcările, am plâns când le-am văzut prima oară bătăile inimii, nu pot să îi iubesc mai puțin acum.” Gemenii au venit pe lume prematur, după un travaliu de 24 de ore.

„De când i-am expulzat, m-au luat: Hai, să le faci teste genetice, să vedem dacă au sindromul Down. Le-am spus: Lăsați-mă în pace! Eu mă concentrez să fie sănătoși acum! Eu mă concentrez să am lapte! Și să fiu eu sănătoasă la cap, pentru că nimeni nu a venit să îmi spună haide să vorbim, hai să te consiliez psihologic, treci printr-o experiență. Și dacă au, și dacă n-au, care este diferența? Nu se făcea niciun protocol special, dacă aveau. Ca vulturii i-am simțit, eu fiind o femeie care abia născuse, care născuse prematur, care se chinuise 24 de ore în travaliu”, spune Cristina Bălan, care crede că este obligatorie consilierea psihologică a părinților care urmează să aibă sau au deja copii cu sindromul Down. La fel de important este ca părinților să li se explice de către medici specializați în această afecțiune generică care sunt provocările pe care le pot întâlni și care sunt pașii de urmat.

„În loc de kinetoterapie, se făcea gimnastică de bebeluși”

Sindromul Down este o afecțiune genetică, cauzată de prezența unui cromozom în plus, care afectează unu din 1.000 de indivizi. Copiii diagnosticați cu sindromul Down pot avea, pe lângă trăsăturile fizice distincte, afecțiuni ale inimii sau alte probleme de sănătate. Pot avea întârzieri de dezvoltare pe diverse paliere. Au un anumit grad de dificultate de învățare, diferit de la un caz la altul. Cel mai probabil, copiii vor avea nevoie de kinetoterapie, terapie ocupațională și logoterapie. „Statul trebuie să faciliteze accesul unor astfel de părinți la ajutor gratuit și profesionist. Pentru că sunt mai multe centre unde de fapt nu se face kinetoterapie, ci gimnastică de bebeluși. Noi am făcut din buzunarul nostru, pentru că aceste servicii sunt cum sunt. Chiar și cele gratuite, presupun o grămadă de birocrație, de stres și atunci preferi să chemi acasă terapeutul și să dai bani”. Însă pentru acest lucru este nevoie să îți pese, crede Cristina Bălan. „Îți pasă sau pentru tine acești copii sunt rebuturi, nu merită să trăiască?” 

Aceasta povestește că, de multe ori, cadrele medicale îi tratează cu un total dezinteres pe copiii care suferă de sindromul Down. La fel și societatea, care îi exclude pe indivizii născuți altfel. Presiunea pentru familiile în care există persoane diagnosticate cu sindromul Down este uriașă. „De ce oare oamenii vor să aibă parte numai de vreme însorită? Dacă am avea numai și numai soare cum ne-am mai putea bucura de el. Haideți să încercăm să privim provocările vieții ca pe niște experiențe din care avem de învățat. Până la urmă în asta constă viața”, spune Cristina Bălan. 

Iar pentru ea viața este frumoasă: „Pentru mine copiii mei sunt perfecți. Câteodată și uit că au sindromul Down”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asa,medici romani! Bravo terapeuti cu maini de aur! Aferim,pisicologilor!!! Comportati-va ca in Sparta antica,uitati-va la copil de la nastere,daca este voinic si sanatos poate fi pastrat, daca nu izbiti-l de-un perete ca natiunea n-are nevoie de autisti si alti tot felul de fricks!!! Bravo si voua,parinti ai caror copii sunt colegi cu cei care au sindromul Down! Fiti rai! Aparati-va progeniturile sanatoase de cei care nu sunt ca ai vostri,dati-i afara din scoli,sa nu cumva sa se apropie de 'minunile' voastre ca sunt ca niste leprosi! Fi-ti nebuni,insensibili,nici o mila cand trebuie sa aparati viata si integritatea copiilor vostri normali.Rusine sa va fie tuturor! Asa va iubiti voi aproapele? Dce mama dracului mai mergeti la bisericile alea multe? Sa-l rugati pe Dumnezeu sa va ierte mizeriile pe care le face-ti si le spune-ti zilnic?Dumnezeu e satul de-alde voi asa ca mergeti inainte,fiti tari si sanatosi,la rapa cu batranii cu Parkinson, pe Dunare la vale cu toti cei cu Alzheimer!Ramaneti doar voi care va credeti sanatosi! Va spun eu,fara sa fiu doctor-sunteti bolnavi la suflet si aveti mari probleme cu capul!!
    • Like 0
  • Acest comentariu este pentru cei care o acuza pe doamna Balan ca nu a avortat. Diagnosticul de sindrom Dawn s-a pus tarziu, la 24 de saptamani. Adica la 6 luni de sarcina.La 6 luni copiii sunt perceputi de mama chiar ca niste copii, nu ca niste greturi matinale si lipsa ciclului. Ei chiar exista. Iar avortul la aceasta varsta e perceput de mama ca o crima.Si ce mama normala accepta sa-si omoare copiii? O sa va povestesc doua intamplari reale. Una cu fiica mea. Prima sarcina . Dezvoltare normala pana la 20 saptamani, testele normale, nici o suspiciune de boala genetica. Apoi a inceput cosmarul. Copilul nu mai crestea. S-au incercat toate terapiile posibile. Cresterea copilului era tot sub parametrii normali.La 28 de saptamani s-a propus amniocenteza( scoaterea lichidului amniotic din uter si analiza cariotipului pentru a se stabilii cu certitudine prezenta sau absenta anomaliilor cromozomiale). M-a sunat ginecoloaga si mi-a spus: daca e o malformatie genetica o sa faca avort. Am inlemnit. Atat am putut spune: pai cum sa-l omoram?. Vrei sa aiba un copil cu probleme? Fii serioasa. -a fost replica doctoritei. Senzatia de greata pe care am simtit-o atunci o resimt si acum cand povestesc. E decizia lor, eu nu am cum sa intervin-am spus. Pana am vorbit cu fiica mea am tot repetat in minte:Doamne, nu ne pune in situatia de a hotara moartea sau viata acestui copil.. Am intrebat-o daca a discutat cu ginecoloaga si mi-a raspuns ca da, dar nu are de gand sa faca nici un avort. E copilul lor si nu il omoara. Oricat de malformat sau anormal este. Timp de 48 de ore pana a iesit primul test negativ pt malformatii genetice(testul complet iese dupa 2 saptamani) a fost cumplit. Pana la urma copilul s-a nascut la 33 saptamani prin cezariana.Avea 1060grame. Acum are 5 ani.E mai mult decat normal. A doua poveste este despre o doctorita care a provocat un avort unei femei insarcinate in luna a-6a cu un copil multiplu malformat. Fatul s-a nascut viu si a plans 20 de minute pana a murit. De atunci doctorita refuza sa mai faca intreruperi de sarcina cu exceptia cazurilor cand fatul e mort in uter. Asa ca mai usor cu sfaturile despre avort si omorare de copii cu probleme. E decizia parintilor daca tin sau nu copilul, si daca il tin, nu vad de ce nu s-ar creea conditii civilizate pentru cresterea si educarea lor. Si de ce parintii acestor copii nu s-ar lupta pentru drepturile lor. Tot asa cum nu inteleg de ce intr-o tara cu milioane de asistati social care n-au nici o boala , nu se gasesc solutii pentru ajutarea copiilor cu deficiente
    • Like 1
  • In primul rand vreau sa te felicit si ai tot respectul meu. Am avut si eu o prietena care a murit tot din boala asta si nu a mai avut mult timp de trait si totusi am amintiri frumoase. Mai am o prietena care tot asa are sindrom down dar ea isi ia tratamentul nu vrrau sa mai pierd inca una :( Ma atasez foarte repede si e ca si sora mea.
    Fi puternica ca si pana acum.
    • Like 0
  • In Romania lipseste educatia privitoare la receptarea, atitudinea necesara ori sprijinul fata de persoanele cu probleme psihice.
    Ca urmare, nici la nivel individual si nici la cel institutional nu functioneaza nicio urma de intelegere ori compasiune.
    Culmea este ca nici presa, in intregul ei, nu si-a adus inca aportul in intocmirea unor materiale facute cu profesionalism, creand parca suspiciunea ca si ea este sub nivelul unor abordari potrivite secolului in care traim!
    • Like 1
  • Sunt multi care scriu aici: "Bravo! Felicitari! Asa se face! Asta inseamna sa fii om!"

    Cati dintre voi mergeti la un centru de copii autisti (macar)? Stiti cati copii sufera pentru ca nu au cu cine sa interactioneze si au nevoie de astfel de conexiuni sociale?
    Avem multa ipocrizie in noi! Mai mult decat pot eu suporta acum.
    E adevarat, cand ai astfel de copii lupti pana la capat sa le fie bine. Ca si in cazul copiilor tipici. Dar daca ai fi putut preintampina o astfel de drama si nu ai facut-o, atunci e cazul sa nu mai ai oglinzi prin casa. Orice privire te va macina pe dinauntru toata viata.

    Un copil nu este un embrion, nu este o manunchi de celule. El este o personalitate, o constiinta incarcata de experiente. Ce fel de copii vor fi acestia daca noi, parintii am pati un accident? Asa e viata si cu asta traim, nu cu una idilica pe care cei mai multi de-aici si-o imagineaza.
    • Like 3
    • @ Claudiu Vlad
      Confundați Syndrom-ul Down cu autismul. În rest,fiecare are dreptul la opinia lui, dar cine ne dă nouă dreptul sa judecăm decizia acestei femei?
      • Like 0
    • @ Shtefana Sava
      Stiu exact ce inseamna fiecare dintre cele doua probleme. In comun, au foarte mult, respingerea societatii.
      Suntem moralisti pana trebuie sa ne implicam si sa schimbam in bine viata unei astfel de familii.
      Eu nu o judec. Spun doar ca e greu sa traiesti cu o astfel de decizie. Asta daca esti inteligent.
      Oricat de iubitori, de fapt oricat de iubitoare este fiica mea, ea este privata de unele skill-uri necesare supravietuirii. Imi rupe inima zambetul ei si energia de care da dovada. Sunt zile intregi in care ma intreb ce ar face fara mine si am inceput sa ii pregatesc un venit sigur pe toata durata vietii ei. Dar asta nu inseamna normal ci acceptare, resemnare. Fara resemnare ajungi la nebuni.
      Neintreruperea unei sarcini cu risc ar trebui pedepsita de lege prin decaderea din drepturile de parinte si castrarea chimica.
      • Like 1
    • @ Claudiu Vlad
      Claudiu Vlad aveți toată simpatia mea pentru suferința dv. Eu lucrez cu copii cu probleme de limbaj care prezintă diverse problematici,intre altele autism și Syndrom Down. Știu ce greutăți întimpina părinții și copiio, văd asta în fiecare zi (chiar dacă în Canada sistemul este ceva mai bun poate decit în România,are lipsurile lui). Știu cit este de greu pentru părinți sa obțină servicii corespunzătoare sau pentru copii sa fie acceptați în ciuda diferenței lor. Nu încerc sa va conving de nimic,dar vreau sa va spun ca am învățat extraordinar de multe de la acesti copii minunați și de la parinții lor extraordinari. Fără ei nu as fi persoana care sînt. De aceea nu pot sa fiu de acord cu ultimele dv afirmații, deși cred ca înțeleg suferința ce se ascunde în spatele lor. Va doresc din inima sa nu pierdeți speranța.
      • Like 1
  • Lucrez de citiva ani cu copii care au SD.Sint absolut ADORABILI! Capacitatea lor de a iubi este pur si simplu fără limite!Aceasta mamă a luat o decizie demnă de respectul nostru, al tuturor. As îndrăzni sa spun că Dumnezeu a trimis acești copii mamei care trebuia. La rindul ri, aceasta doamnă este foarte norocoasă căci va avea parte de multa iubire. Desigur ca va întâmpina multe greutăți și va trebui sa se bata zilnic pentru puii ei. Asta nu înseamnă însă ca nu va fi fericită și împlinită, dimpotrivă.
    • Like 0
  • Sânt surprinsă de atitudinea unor persoane, care în loc de a felicita pe doamna Cristina Balan pentru decizia ei admirabilă și pentru iubirea necondiționată fata de copilașii ei....se manifestă atât de inuman, fără să dovedească intelegere, compasiune, acceptare...! Societatea in care trăim, este bazată doar pe stereotipuri, pe clișee perfecte , pur și simplu, duce lipsa de sensibilitate și admirație pentru cei din jurul nostru care nu se încadrează în "normele perfecte", pe care adesea societatea le impune ! Trist, foarte trist .
    • Like 2
  • My mom taught me, don't eat in front of others if you don't have enough for everyone, go without. If you have a party, and you invite your classmates, they are all invited. When I volunteer, I am the first to arrive and the last to leave. In light of recent events on the exclusion of an autistic child from participating in a school trip I feel the need to write this. There are boys and girls that nobody invites to birthdays, for example. There are kids with special needs who want to belong to a team, but are never selected, because it is more important to win. Children with special needs are not rare or strangers. They only want what everyone else wants: to be accepted!! May I ask a question? Is there anyone willing to copy and paste this post in your wall without sharing it, like I did for a friend? This is a request from a friend.
    • Like 0
    • @ Doina Radoias
      check icon
      may be an answer : https://www.youtube.com/watch?v=t8Lb14kRRBc
      • Like 1
  • Raul check icon
    Exista si o doza marisoara de egoism a persoanei respective: a nascut acei copii doar pentru ca "ii iubea". Nu s-a gandit ca ii condamna la o viata plina de greutati, de mizerii, de izolare...
    Acum pretinde de la societate sa aiba acelasi comportament fata de copiii ei, dar asta nu se va intampla niciodata pentru ca oamenii nu-si vor schimba comportamentul fata de persoanele cu dizabilitati. Da, poate ca nu vor spune cu voce tare tot ce cred despre persoanele cu Down sau alte afectiuni ce implica retard, dar se vor feri cat vor putea de acesti indivizi pentru ca NU stiu sa interactioneze cu ei si nici n-ar trebui sa le fie bagati pe gat. Adica: eu, ca individ intr-o societate, trebuie sa am dreptul sa ignor acesti copii cu Down, la fel cum ignor vanzatoarea de la buticul din colt. Nu e treaba mea sa-mi schimb comportamentul spre unul ajustat pentru un om cu Down, nu vreau sa fac asta, nu ma intereseaza sa interactionez cu ei, nu vreau sa-i "integrez" eu. Nu le vreau raul dar nici nu am chef sa fiu nevoit ca intr-o banca (ca sa lucrez pe exemplul dat de femeia respectiva) sa pierd 50 de minute incercand sa-i explic unui functionar cu Down ca vreau un extras de cont.
    • Like 0
    • @ Raul
      ăăăă ... sunteti un exemplar superb! din acelea care trebuie neaparat sa ajunga in expeditia "one way to Mars" ...
      • Like 5
    • @ Raul
      Multumeste lui Dumnezeu ca esti sanatos (nu ca ai sau nu ai sindromul Down) ci si de altele cat de minore ca altfel nu mai vb asa, om care te vrei....cult . Sa vezi la batranete de care nu scapa nimeni , ca vine unul ca tine si iti zice ,hai tataie mai repede, ca nu te integrezi .... sa vad ce zici atunci
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      Raul check icon
      Ideea este excelenta, as scapa astfel de pitipoancele cu gura mare si mintea scurta...
      • Like 0
    • @ Raul
      Raul,persoanele cu SD nu au nimic de pierdut prin faptul ca tu nu vrei sa interacționezi cu ei. Tu,însă, ai. Mult mai mult decât ai crede.
      • Like 1
    • @ Raul
      Dora Ion Dora Ion check icon
      Ii condamna la o viata de mizerii si izolare intr- o societate suprapopulata cu specimene dezumanizate, asa ca dumneata. Asta e tragedia!
      • Like 1
    • @ Raul
      @Raul - ai prins ideea. Cred ca aceeasi doza de egoism a avut si mama ta. Din cauza egoismului dansei, eu trebuie sa respir acelasi aer cu tine si sa-mi pierd vremea si nervi sa raspund unor oameni ca tine."Adica: eu, ca individ intr-o societate, trebuie sa am dreptul sa ignor oameni ca tine". Damnt it - nu pot sa citesc si eu un articol linistit, ca dau de indivizi ca tine!
      Te-ai enervat? Am folosit exact aceeasi logica ca tine! P.S. Imi cer scuze fata de mama ta.
      • Like 1
    • @ Raul
      Cu siguranță ai dreptul să ignori pe cine dorești; însă în aceeași măsură și cei care protejează de felurite abuzuri (cum ar fi munca forțată, privarea de libertate sau de ce nu chiar gazarea sau deportarea) ar trebui atunci să te ignore? Pentru că acel angajat cu Sindrom Down, plătește și el la rândul său taxe și prin definițe statul trebuie să-i asigure egalitatea de șanse.

      Acesta este și unul dintre motivele pentru care eu aleg să plătesc taxe.

      Desigur nu te obligă nimeni să mergi la un funcționar sau la un magazin, însă prin faptul că refuzi trebuie să conștientizezi că astfel refuzi acelei persoana șansa.

      Și recunoaște că ar fi destul de trist să ți se refuze șansa să fii tratat de o boală sau să fii dus la un spital când te simți rău.
      Acestea nu sunt doar drepturi, sunt și responsabilități pe care la rândul nostru, le avem față de alte persoane.
      • Like 0
    • @ Raul
      Oare de ce Raul e oaia neagra p-aici? Doar pentru ca spune adevarul?
      Ok, tipa a nascut in mod constient 2 copii care, cel mai probabil, vor avea o viata mult mai dificila decat cei obisnuiti. E in definitiv alegerea ei.
      Ce mi se pare insa aberant e sa ridici chestia asta la statut de act de eroism si nu unul de egoism, pentru ca, in definitiv, se stie ca societatea actuala nu e foarte deschisa fata cei diferiti, se stie ca multi dintre ei au nevoie de asistenta permanenta, pe care la un moment dat parintii s-ar putea sa nu le-o mai poata asigura. Ce se intampla atunci?
      Hai sa lasam ipocrizia si sa ne dam seama ca, ne place sau nu, asta e realitatea.
      Da, oamenii cu SD nu sunt cu nimic mai prejos, sunt oameni ca toti oamenii, dar care au nevoi speciale si de multe ori afectiuni care le scad calitatea vietii. Deci, de ce ai promova chinuirea in mod constient a unor fiinte?
      O cunostinta de familie, care avea un copil cu probleme de dezvoltare, ii spunea candva mamei mele "daca as stii ca maine mor, l-as otravi pe el inainte".
      Povestea e foarte veche, de pe vremea cand analizele de azi erau un vis, la fel si ingrijirea persoanelor cu dizabilitati ramase in grija statului.
      • Like 0
    • @ Cris Raluca
      check icon
      corect ! pt ce ar fi cineva cu alta conceptie / idee, o oaie neagra ? personal nu cred in acest caz ca este vorba de "eroism" sau de "egoism", nici in cazul celor ca si cristina balan, nici in cazul celor ca si Raul. cunosc persoane care nu au dorit sa aibe copii ingroziti de idea ca acestia ar putea fi bolnavi sau ca ar putea sa moara inaintea lor. dar cunosc si cazuri de persoane care au 10, 12, 14 urmasi, lasati de Dumnezeu, dupa idea lor :). deci care ar fi problema ? cunosc persoane care nu-si recunosc parintii si considera ca au fost nascuti din greseala, la inghesuiala si conventional :) dar si multi care nici nu inteleg care este "scopul" de a naste / creste un copil, chiar al lui :) deci care ar fi problema ? si mai este si tipul ala din biblie care este gata sa-si omoare copilul in numele unei viziuni ! si mai aveti in romania si pe aia care voteaza primari dintre persoanele aflate in puscarie pt hotie :) sau pun in fruntea unui partid politic, care poate da premier sau presedinte un borfas :) deci ... cine sunteti voi ? toti cu SD ? :) te ia rasul cand ma uit la programele tv in limba romana, oricare :). numai mitomani si visatori, ca sa nu zic bolnavi mintali ! de la usoara depresie, fetele de la vreme si horoscop, la schizofrenie avansata, realizatorii de programe si prezentatorii infocati :) deci care ar fi problema cu cristina balan ? dar cu raul ? sunt ei diferiti de voi, restul ?
      • Like 0
  • check icon
    Hai să avem curajul să privim adevărul în față.Sindromul în cauză este o greșeală genetică ce generează „rebuturi„ umane (dependente aproape total de ajutorul societății) și ca atare din instinct oamenii sunt reticenți.Reacția de respingere a indivizilor „neconformi„ fizic sau psihic este o reacție naturală,normală, a omului sănătos(programat genetic) care „ vede„ în ei un pericol de degradare al speciei,o viitoare povară a comunității în lupta ei pt. supraviețuire,etc,Mamele, din instinct sunt proiectate să-și apere puii necondiționat și de aici „conflictul„ de acceptare dintre ele și comunitate.Din punctul meu de vedere,să ai ghinionul unor astfel de copii este un „blestem„ al sorții cumplit, căci oricine își dorește niște copii măcar comuni dacă nu cei mai buni,să te bucuri de ei într-adevăr,să-i vezi cum evoluează firesc(indiferent dacă ajung într-o bancă sau nu) și devin apoi siguri pe picioarele lor și pe destinul lor.În foarte rare cazuri,deloc relevante unii dintre cei cu acest sindrom, se pot „descurca„(munci) în societate și după decesul părinților,dar cei mai mulți nu sunt capabili,urmând un calvar pt. ei.
    • Like 2
    • @
      D-le Radu daca am trai dupa instincte, oare cum ar arăta societatea noastră?
      Observaţiile dvs. sunt corecte daca ne raportam omul ca fiinţă - ca la un animal. în schimb omul cateodata pur şi simplu "gandeşte", are raţiune şi mai ales conştiinţă - cel puţin unii...
      comentariu scris de un barbat.
      • Like 8
    • @
      @radu - de ce nu duceti rationamentul pana la capat: orice individ, la nastere, este neviabil in absenta sustinerii adultilor; orice femeie care a nascut, de milenii incoace, dimpreuna cu pruncii ei, a devenit vulnerabila pana la neviabila, dimpreuna cu copiii ei, in absenta sustinerii societatii in general; asadar, si dvs existati datorita acestui contract social; pacat!!! orice copil este un potential - bun sau rau - in cazul dvs mimati gandirea carteziana ca sa justificati excluderea elementelor mai slabe din societate; Hitler et comp ar fi mandri de aceasta reincarnare, peste geografie si decenii; din pacate, societatea isi pune sperante in toti copiii nascuti ca vor deveni exemplare folositoare intregului - nu dezaxati morali si dereglati intelectual ca Hitler et comp, respectiv epigonii lor de pe deiverse meleaguri ...
      • Like 7
    • @ Branc Dumitru
      De acord! Nu putem să trăim lăsându-ne ghidați după instinctele noastre, în schimb omul a arăta şi a demonstrat faptul ca este cel mai mare animal şi, pe lângă acestea, deşi are rațiune şi conştiință nu le foloseşte în scopuri nobile ci dimpotrivă, le foloseşe instinctual iată pentru scopurile personala aka lăcomie care distruge tot! Deci, intrebarea este: cât de civilizat este omul în prezent? Răspunsul ar putea fi societatea pe care a construit-o
      • Like 2
    • @
      Dupa acest rationament a omorat Hitler 23mil. de oameni. Ce zici data intr-o zi vei ajunge paralizat si vei fi dependent 100% de alti ? Poate vrei sa mai iesi din casa si vei constata ca nu ai trotuare ,rampe de acces, toalete, etc. si ca traim intr-o tara plina de oameni la fel de egoisti si nepasatori ca si tine. Ce va trebui sa faca familia ta , sa te trateze ca un rebut sau ca un om?
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Dacă „logica„ dvs. crede că Natura este de sorginte hitleristă este mai mult decât ciudat.Dacă nu ar fi fost selecția naturală „hitleristă„ omul n-ar mai fi ajuns ceea ce este astăzi.Nici-o societate nu-și pune speranțe în ceva ce nu poate da speranțe din start să fim serioși.Restul e gargară lăcrămoasă pt. mame disperate de eșec.
      • Like 0
    • @ Branc Dumitru
      check icon
      „Câteodată„ gândește....așa este,se vede zilnic,o planetă,poluată accelerat,un mediu distrus și epuizat aproape de limite,război cotidian,etc. Cât timp nu ne raportăm doar ca ființe în raport cu natura suntem doar infatuați,egoiști,distrugători cu tot ce-i în jur și auto-degenerativi ,istoria până în prezent o demonstrează.Deci unde este rațiunea și conștiința?Ne place să ne mințim singuri ascunși în spatele unor vorbe frumoase și cam atât.
      • Like 0
    • @
      Am impresia că folosiți cuvântul "natural" și "normal" doar în contextul dvs.. Pot să vă spun din surse de încredere, că natura este cel mai mare laborator.
      Așadar, pretenția dvs. că SD ar fi ne-natural este complet nefondată.

      Se pare că unii dintre comentatori, incluzându-vă pe dvs, concep viața unui copil bolnav ca un calvar, și ca ceva ce trebuie acceptat așa.

      În altă ordine de idei, așa ceva e de evitat pentru că nu-i așa e mai ușor să distrugi decât să creezi. Dacă pământul din care divinitatea ne-a făcut nu a fost așa bun, oare de ce s-a mai obosit - nu a putut vedea ce o să iasă!

      Cred că dacă nouă universul ne-a oferit șansa la viață avem misiunea să o dăm mai departe, să o dăm și noi altora - ori asta mi se pare natural și normal.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult