În urmă cu nouă ani, jurnalista Livia Dilă a mers la medic pentru a-și face niște analize de rutină. Cu rezultatul analizelor în față, doctorița i-a zis: „Doamnă, păreți sănătoasă, dar nu sunteți”.
După un test de glucoză, a venit și diagnosticul: diabet de tip 2, o boală favorizată de un stil de viață nesănătos, cu mese pe apucate, constând din alimente bogate în grăsimi saturate, mâncate la te miri ce ore. Din acel moment, medicul i-a recomandat un tratament medicamentos, care însă nu putea face minuni de unul singur.
„Mi-a zis: Nu vă puneți speranțele și așteptările doar în pastile, pentru că modul de viață v-a adus aici și modul de viață pe care îl veți avea de acum înainte vă va face o viață mai bună sau mai proastă”, își amintește Livia Dilă.
A început să analizeze lucrurile pe care le făcea zilnic și și-a dat seama că acestea nu erau în favoarea, ci în detrimentul sănătății ei. Ca mulți dintre românii care își doresc să facă performanță la job nu avea vreme să mănânce cât, cum și de câte ori trebuie. „Tot timpul ciugulești, nu mănânci, iar mâncarea proastă se adună. Ești într-o agitație perpetuă, cred că dacă ne-am întâlni mai mulți să vorbim despre viața noastră, probabil că am putea să începe să conștientizăm puțin acest lucru. Ce înseamnă stresul? Înseamnă alergătură, înseamnă oboseală, înseamnă multe lucruri de făcut într-o unitate de timp mică, înseamnă o stare de nemulțumire”, spune Livia Dilă.
Foto: Facebook Livia Dilă
A început să urmeze un regim sănătos, bazat pe trei mese și două gustări pe zi, să se limiteze la două felii de pâine la o masă, a exclus alimentele bogate în grăsimi saturate, precum cartofii prăjiți, pateurile și merdenelele, biscuiții. „Ca organismul meu să poată să asimileze glucoza, trebuie să îi dau mâncare în cantitate mică. Trebuie să îi dau puțin dimineață, o gustare la ora 10, masa de prânz, o altă gustare la ora cinci, masa de seară. Este un stil de viață foarte sănătos, dar a trebuit să fac diabet ca să îmi dau seama de lucrul ăsta”, spune jurnalista. Înainte, de pildă, cea mai importantă masă pe care o lua era seara: un adevărat festin după ore întregi de agitație în care ciugulea ceva pe fugă. Sunt nenumărați oameni în România care procedează astfel și cărora Livia Dilă le sugerează să își pună o întrebare simplă . „Faci o mulțime de lucruri într-o zi pentru ceilalți, pentru angajatorul tău, dar ce ai făcut pentru tine? Așa cum faci lucruri bune pentru cei din jur trebuie să începi să faci lucruri bune și pentru tine”. Schimbarea pe care a făcut-o însă ea nu a constat însă doar în alimentație, ci și în felul în care se raportează la lucrurile care i se întâmplă.
Eu pun ceasul să sune cu un sfert de oră mai devreme față de momentul în care trebuie să mă trezesc și mă gândesc puțin la lucrurile bune, la ce mă face pe mine un om fericit, la ce aș putea să fac în ziua aia pentru mine, când să fac asta. După care încep să mă dedic tuturor
„Trebuie să fii calm. Asta nu înseamnă că nu ai un zbucium în interiorul tău, dar trebuie să îl abordezi așa cum ai aborda o problemă de matematică sau un material jurnalistic. Te gândești ce îți trebuie, ce nu îți trebuie, ce vei folosi unde. Dacă încerci puțin să îți vezi viața, începi să te gândești la ce este esențial și ce este mai puțin important, ce e urgent și ce nu. Trebuie să ai un moment al tău în care să te gândești la toate aceste lucruri. Eu pun ceasul să sune cu un sfert de oră mai devreme față de momentul în care trebuie să mă trezesc și mă gândesc puțin la lucrurile bune, la ce mă face pe mine un om fericit, la ce aș putea să fac în ziua aia pentru mine, când să fac asta. După care încep să mă dedic tuturor”, povestește Livia Dilă.
Are o fetiță de opt ani căreia a încercat să îi transmită toate aceste lucruri, odată cu interesul pentru o alimentație sănătoasă și mișcare. Este una dintre lecțiile importante pe care un părinte ar trebui să i le transmită copilului lui. „Diabetul de tip 2 era considerat o boală a adultului, dar acum sunt și copii care suferă de diabet de tip 2. Din cauza alimentației, a produselor de patiserie, a ciocolățelelor care sunt foarte ieftine”.
Câți români suferă de diabet
Potrivit Federației Asociațiilor Diabeticilor, în 2014 erau în România 875.000 de persoane care sufereau de diabet, anual înregistrându-se peste 60.000 de noi cazuri. Pe lângă cei care apar în statisticile oficiale, Federația Internațională de Diabet estima că în 2013 existau în România alți 300.000 de bolnavi de diabet, nediagnosticați încă. La nivel global, numărul cazurilor de diabet a crescut considerabil în ultimele decenii, în paralel cu cel al cazurilor de obezitate. În 2010 existau aproximativ 285 de milioane de diabetici, față de 30 de milioane în 1985. Cel mai des întâlnit este diabetul de tip 2, o afecțiune metabolică caracterizată de un nivel ridicat al glicemiei în contextul unei rezistențe la insulină și al unei deficiențe relative de insulină. În cazul diabetului de tip 1, există o deficiență absolută de insulină, cauzată de distrugerea celulelor insulare din pancreas. Printre cei mai importanți factori care favorizează apariția diabetului de tip 2 se numără o alimentație nesănătoasă, dublată de un stil de viață sedentar.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
what if ai încurcat borcanele? sau dacă ești ținta piept cu cercuri și tu nu știi că cineva te vrea victimă bună de stors... dacă trăiești într-o lume nu atât distopică cât agresoare și pur-criminală? ce-ai zice (et face) dacă ești într-o lume în care individul nu are dreptul de a hotărî pentru sine? în care judecarea a tot e confiscată, în care cineva hotărăște pentru tine, prin ”sănătatea” ta? în care deciziile sunt confiscate, în care puterea este confiscată, în care deciziile frumoase și viabile și născătoare de salt sunt anulate prin confiscare brutală? ce-ai face dacă ai știi că șuntarea minciunii (ce doar moarte poate produce) e, dincolo de curaj, unica șansă ce-o ai ș-o dai vieții tale ...și nu doar ei ci vieții tuturor? ce-ai zice dacă ai afla că tu nu ai valoare absolută în ochii sistemului? nu ai decât o singură valoare: vulnerabilitatea fizică, fragilitatea psihică, un cont și frică pompată sistematic, ”by the book”? ce-ai spune dacă ai știi că eliminând frica din psihicul individului, sclavia lui nu mai poate fi sigură? că aflând, în sfârșit, adevărul (ori afirmații verificabile individual).... adevărul chiar te face liber și viu? ce-ai face dacă ai vedea, în urmă privind, gigantescul malaxor de vieți ce-i sistemul vrut medical? dincolo de dezechilibrul inevitabil, perfect uman, dincolo de îngrozire, dincolo de stupefiere și revoltă, rămâne puterea exemplului ce alegi să fii pentru semenii tăi...
O educatie si o informare la scoala ar putea schimba in 2-3 ani situatia in Romania.