Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Luptătorii de la Azovstal: „Ne vom întoarce acasă atunci când va veni vremea: vii sau morți”

azovstal

Foto: Twitter

„Ne vom întoarce acasă atunci când va veni vremea: vii sau morți”. În aceste câteva cuvinte ale unui luptător ucrainean, ce apără uzina Azovstal de mai bine de două luni, este condensată toată chintesența apărării ucrainene, dar mai ales îmi transmite mesajul că Ucraina va învinge și știți de ce? Pentru că, fie vii, fie morți, ei se vor întoarce acasă, adică în țara lor. Când ei și din moarte mai cred în țara lor, atunci cum să nu cred eu, cea vie, în eroismul lor?

Peste ani se va vorbi și se va scrie în manualele de istorie despre eroismul acestor oameni, așa cum se vorbește de mai bine de două mii de ani despre luptătorii de la Masada, acea cetate ca o fortăreață, așezată pe un vârf de munte, din apropierea Mării Moarte, ce a rezistat trei ani asediului trupelor romane, ce o înconjuraseră din toate părțile, dar nu reușeau să intre în ea. Romanii erau 15.000, iudeii din Masada vreo mie, cu tot cu copii, femei și bătrâni și au rezistat trei ani! După trei ani de lupte și de încercări de a intra în cetate, romanii construiesc o rampă de pământ și așa reușesc să intre, dar stupoare. Toți cei din fortăreață erau morți. Au preferat să moară decât să cadă în mâinile romanilor!

Mai există ruinele fortăreței, mai există urmele acelei rampe, dar mai ales încă se vorbește de eroii de la Masada!

Foto: Twitter

Uzina Azovstal e o Masada a zilelor noastre și noi asistăm aproape șocați, nevenindu-ne a crede parcă - în anul 2022 mai există oameni capabili de asemenea eroism. Credeam că nu mai există să mori pentru țară, să lupți până la moarte pentru casa și patria ta, dar ucrainenii asta ne demonstrează de 77 de zile, că vii sau morți se vor întoarce acasă, vor fi ai țării lor chiar și din morminte!

Foto: Twitter

Ce am mai citit despre luptătorii de la uzină? Cu muniție puțină, cu hrană puțină, în condiții extreme de supraviețuire continuă să lupte, dar mai este ceva la fel de măreț ca eroismul lor. Nu lasă pe nimeni în urmă să cadă în mâinile rușilor. Își cară răniții și muribunzii după ei. Cară și morții ce se descompun, ca să îi îngroape într-o zi în pământul Ucrainei!

Cum se comportă trupele rusești cu morții lor? Îi ascund, îi aruncă în gropi comune, îi lasă pe câmp...

La ucraineni și morții sunt tot fii țării, tot camarazi cu cei ce luptă și atunci cum să nu crezi în victoria lor, cum să nu crezi că se vor întoarce acasă chiar și morți?!

Notă: În imaginile de mai sus sunt soldați ucraineni, răniți în interiorul oțelăriei Azovstal, ultimul bastion din Mariupol, Ucraina. Fotografiile au fost publicate de regimentul Azov. Pentru tratarea răniților nu există bandaje sterile și medicamente.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult