Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Luptătorii de la Azovstal: „Ne vom întoarce acasă atunci când va veni vremea: vii sau morți”

azovstal

Foto: Twitter

„Ne vom întoarce acasă atunci când va veni vremea: vii sau morți”. În aceste câteva cuvinte ale unui luptător ucrainean, ce apără uzina Azovstal de mai bine de două luni, este condensată toată chintesența apărării ucrainene, dar mai ales îmi transmite mesajul că Ucraina va învinge și știți de ce? Pentru că, fie vii, fie morți, ei se vor întoarce acasă, adică în țara lor. Când ei și din moarte mai cred în țara lor, atunci cum să nu cred eu, cea vie, în eroismul lor?

Peste ani se va vorbi și se va scrie în manualele de istorie despre eroismul acestor oameni, așa cum se vorbește de mai bine de două mii de ani despre luptătorii de la Masada, acea cetate ca o fortăreață, așezată pe un vârf de munte, din apropierea Mării Moarte, ce a rezistat trei ani asediului trupelor romane, ce o înconjuraseră din toate părțile, dar nu reușeau să intre în ea. Romanii erau 15.000, iudeii din Masada vreo mie, cu tot cu copii, femei și bătrâni și au rezistat trei ani! După trei ani de lupte și de încercări de a intra în cetate, romanii construiesc o rampă de pământ și așa reușesc să intre, dar stupoare. Toți cei din fortăreață erau morți. Au preferat să moară decât să cadă în mâinile romanilor!

Mai există ruinele fortăreței, mai există urmele acelei rampe, dar mai ales încă se vorbește de eroii de la Masada!

Foto: Twitter

Uzina Azovstal e o Masada a zilelor noastre și noi asistăm aproape șocați, nevenindu-ne a crede parcă - în anul 2022 mai există oameni capabili de asemenea eroism. Credeam că nu mai există să mori pentru țară, să lupți până la moarte pentru casa și patria ta, dar ucrainenii asta ne demonstrează de 77 de zile, că vii sau morți se vor întoarce acasă, vor fi ai țării lor chiar și din morminte!

Foto: Twitter

Ce am mai citit despre luptătorii de la uzină? Cu muniție puțină, cu hrană puțină, în condiții extreme de supraviețuire continuă să lupte, dar mai este ceva la fel de măreț ca eroismul lor. Nu lasă pe nimeni în urmă să cadă în mâinile rușilor. Își cară răniții și muribunzii după ei. Cară și morții ce se descompun, ca să îi îngroape într-o zi în pământul Ucrainei!

Cum se comportă trupele rusești cu morții lor? Îi ascund, îi aruncă în gropi comune, îi lasă pe câmp...

La ucraineni și morții sunt tot fii țării, tot camarazi cu cei ce luptă și atunci cum să nu crezi în victoria lor, cum să nu crezi că se vor întoarce acasă chiar și morți?!

Notă: În imaginile de mai sus sunt soldați ucraineni, răniți în interiorul oțelăriei Azovstal, ultimul bastion din Mariupol, Ucraina. Fotografiile au fost publicate de regimentul Azov. Pentru tratarea răniților nu există bandaje sterile și medicamente.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult