(Foto Inquam Photos / Octav Ganea)
Să începem cu o fabulă.
Ați fost furat / furată. De două ori. Cel în cauză a fost prins. A ispășit pedeapsa. Nu a mers la CEDO, deși putea. Acesta are un amic. Nu m-aș aventura să-l numesc „prieten”. Dar amicul ăsta îl laudă pe respectivul. L-ați auzit. În plus, știți că acest amic a avut el însuși niște probleme, dar „hoțul neprins...”. Ba mai mult, îl știți ca nestatornic. Astăzi spune una, mâine alta. Dar iată că vine cu o propunere de asociere, afacere. Spuneți-i cum doriți. Ce faceți? Vă băgați?
Un fel de morală:
Ministerul Educației Naționale a trimis un document prin care se propune o reformare a sistemului de învățământ din România. Da! Din nou! Vă miră? Acesta, documentul adică, se numește Educația ne unește și are 22 de pagini, cu tot cu pagina de titlu.
Care sunt problemele pe care le-am sesizat eu în acest document, eu, adică un cetățean al acestei lumi, profesor de 18 ani care asistă la agonia educației în România, acolo unde este ea deja, pe fundul prăpastiei?
Ele sunt, zic eu, numeroase, dar pe trei le găsesc grave.
1. Documentul, prin ceea ce propune, ridică probleme de moralitate prin lipsa ei. Printre valorile viitoare pe care educația le are în vedere la II. Valori fundamentale, la pg. 3, sunt Încrederea, Echitatea, Solidaritatea, Eficacitatea, Autonomia. Nu apare pe acolo cinstea. Vă miră?
Apoi, primul rol al educației devine „prosperitatea economică”, pentru ca pe ultimul loc să fie „dezvoltarea personală”. Adică școala va trebui să știe în primul rând să-i învețe pe elevi să facă bani? Eventual fără număr?
2. Documentul, prin ceea ce propune, dacă mă întrebați pe mine, este evident discriminatoriu. La pagina 8, la punctul 4, avem scris: Școala, alături de biserică, (sic!) este instituția care coalizează întreaga comunitate în jurul ideii de învățare pe tot parcursul vieții [...] Biserica? Adică cea care este tradiționalistă prin natura ei învață pe tot parcursul vieții? Și de când asocierea cu Biserica? În Constituție, la Principii generale, la art. 1. (2) de la Statul român, nu se face referire decât la faptul că suntem într-o republică (REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. Respublica]) (https://dexonline.ro/definitie/republica). Eu nu țin minte să fi ales ceva, la vreun scrutin, în legătură cu Biserica. Și am participat de fiecare dată. Dar dacă sunt evreu? Sau musulman? Sau ateu? Nu pot coaliza nimic în societate? Unde mă aflu atunci din perspectiva acestui... document?
3. Documentul, prin redactare și prin ceea ce propune, dă liber la incompetență. Are 39 de greșeli de ortografie prin lipsa diacriticelor, o cacofonie, o lipsă de acord, un cuvânt pe care nu l-am găsit în dicționar (privatității) (am căutat pe dexonline.ro), dar care se folosește, însă, fiind vorba de un document, cred că ar trebui să fi clar, identificabil în dicționar.
La pagina 12, de exemplu, la ultimul paragraf, sunt nu mai puțin de 16 greșeli. În plus, la pagina 14, la Obiective generale ale fiecărei etape din parcursul școlar obligatoriu, la rubrica Dezvoltarea limbajului și a comunicării, găsim: Formularea de mesaje simple în comunicarea cu ceilalți, cu respectarea unor reguli de bază de exprimarea corectă. Ați citit bine: unor. Păi, dacă sunt de bază, de ce să nu se respecte toate, cum ar fi normal? În plus, un astfel de obiectiv, care să implice niște reguli de comunicare, nu mai apar decât în ciclul primar inferior. Nu e de mirare. Manualul unic de anul acesta pentru clasa a VI-a e plin de greșeli. Poate că cel de engleză ar fi fost mai bun, dar lipsește și acum, în mai, din școli.
Mai mult, dacă mă mai întrebați, finanțarea pe elev combinată cu importanța mediei la admiterea într-un ciclu superior înseamnă la noi în țară sinucidere din punct de vedere educațional. Situație în care ne aflăm. Suma asta nu face decât să transforme elevii și părinții în vânători de note și școlile să țină cu orice preț elevii în școală.
Desigur să sunt și lucruri bune, cum ar fi dorința de identificare a talentelor copiilor, prin orientarea către un domeniu de mici și altele, dar nu chiar multe. Eu cred că documentul ridică mai multe probleme decât rezolvă ceva. Eu aștept o reformă în învățământ de când sunt elev. Dar una reală! Una care să ne unească. Măcar de acum înainte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Elevii nu ştiu să facă un CV, să scrie o scrisoare de intenţie - programa nu le-o cere - în schimb sunt puşi să redacteze comentarii literare absurde şi inutile, pe care de multe ori le învaţă pe de rost. Limbajul e sec şi complex chiar şi la clasa a IV-a, unde se pomeneşte de Propp sau Campbell unor copii care ar trebui antrenaţi mai mult în conversaţie curentă şi exprimare gramaticală. Totul se face pentru notă şi pentru neorocitele acelea de teste standard care te pot propulsa în licee dubioase, în care nici tu şi nici părinţii tăi n-ar vrea să te vadă.
"Se vorbeşte de comunicare şi gramatică, dar literatura este menţinută la suprafaţă artificial, deşi este o artă," - poate va referiti la analiza literara.
"Baza ar trebui să fie comunicarea şi exersarea gramaticii, însă gramatica are o importanţă redusă în examenele de stat." - baza chiar este gramatica si comunicarea, si se pune accent suficient pe acestea la evaluarea nationala, la sfarsitul clasei a opta.
"Elevii nu ştiu să facă un CV, să scrie o scrisoare de intenţie - programa nu le-o cere" - ba da, stiu sau ar trebui sa stie, sunt texte functionale si se predau la clasa., alaturi de cerere, de exemplu.
"comentarii literare absurde şi inutile " - nu sunt absurde si nici inutile. Dezvolta gandirea critica si vocabularul, sunt un exercitiu bun.
Învelişul a fost cosmetizat, însă miezul a rămas acelaşi. Sunt lucruri care apar până şi în manualele de pedagogie, care reclamă o programă greoaie şi elitistă, inaccesibilă până şi unui adult.
2. Mă refer la critica literară, la critica plastică şi la critica muzicală. Din motive complet ilogice, doar critica literară e materie de examen, în timp ce critica plastică şi cea muzicală nu sunt, deşi literatura e o artă, la fel ca muzica sau pictura.
3. Textele funcţionale se predau în clasă, însă ponderea lor e mai mică la evaluare şi bacalaureat. În consecinţă, elevii vor exersa mai mult pe lucruri complet inutile, cum ar fi critica literară şi compoziţia şi mai puţin pe gramatică şi comunicare (unde intră şi textele funcţionale) De aici şi analfabetismul funcţional de care vorbim, pentru că sistemul e ocupat să-i îndoape cu literatură şi compuneri, de parcă ar ieşi toţi filologi şi scriitori.
4. Singurul motiv pentru care se învaţă comentariul literar e nota de la examenele de stat. Comentariul plastic şi cel muzical nu dezvoltă şi ele gândirea critică? Şi totuşi ele nu apar în examenele de stat.
Comentariile literare nu dezvoltă limbajul la fel cum nu-l dezvoltă nici un studiu de medicină. Terminologia e fixă şi seacă şi fără vreo influenţă asupra limbajului colocvial.
Limbajul e dezvoltat de lectură şi discuţie liberă, ceea ce se face în alte sisteme de învăţământ. Elevii sunt indemnaţi să citească şi să interpreteze cum doresc, să transforme textele în joc didactic, joc de rol etc., şi nu obligaţi să-şi însuşească un limbaj de carton, sec şi arid, care nu le aduce niciun beneficiu. De aici şi diferenţa dintre elevii noştri, hrăniţi cu carton, şi cei din alte sisteme de educaţie, unde se practică lectura şi scrierea creativă.
2. La noi se pune accent mai mult pe literatura, in alte sisteme se pune accent mai mult pe alte arte. Nu vad de ce ar fi un caz sau altul mai bun sau mai rau, sau de ce ar trebui neaparat sa fie toate facute in mod egal. Timpul petrecut la scoala e pana la urma limitat.
3. " În consecinţă, elevii vor exersa mai mult pe lucruri complet inutile, cum ar fi critica literară şi compoziţia şi mai puţin pe gramatică şi comunicare (unde intră şi textele funcţionale)" - critica literara nu e inutila, dezvolta abilitatea de a gandi critic, vocabularul etc. In plus ce exerseaza fiecare elev este pana la urma responsabilitatea proprie. Scoala iti ofera cunostinte legate de texte functionale. Cum/daca ti le insusesti ca elev, este fix treaba si responsabilitatea ta. Ti se da, nu ti se pune in traista, ceea ce e si normal pana la urma.
"Terminologia e fixă şi seacă şi fără vreo influenţă asupra limbajului colocvial. " - terminologia are o oarecare rigoare, ceea ce nu e un lucru rau. In plus scoala nu te pregateste doar pentru nivelul colocvial, iti ofera si o oarecare cultura generala si posibilitatea de a-ti dezvolta gandirea critica si capacitatea de abstactizare. Si da, evidend ca analiza literara dezvolta vocabularul, doar inveti termeni noi.
"De aici şi diferenţa dintre elevii noştri, hrăniţi cu carton, şi cei din alte sisteme de educaţie, unde se practică lectura şi scrierea creativă." - diferenta se vede la facultate, mai ales in strainatate, unde de multe ori elevii romani sunt mai bine pregatiti decat cei din alte sisteme.
Când materia de clasa a V-a sau a VI-a nu este accesibilă unui adult, atunci e o problemă cu materia, nu cu adultul.
2. În alte sisteme de educaţie nu se pune accent pe ceva anume în cazul culturii generale. Insăşi noţiunea de cultură generală înseamnă un studiu uniform şi GENERAL, însemnând tocmai lipsa unui accent. Accentele de care vorbiţi sunt puse pe modulele de specializare, nu pe cultura generală. La noi nu există o diferenţă clară între specializare şi cultură generală. Materia nu este gândită strategic pentru a asigura o cultură generală. Programa este atomizată; fiecare materie e întinsă la maximum. De aici şi valul imens de analfabetism funcţinal în orice domeniu: artă plastică, muzică, geografie etc. Faptul că cineva excelează pe un anumit domeniu nu exclude analfabetismul funcţional. Testele PISA ne situează foarte jos, şi asta se întâmplă pentru că aceste teste nu sunt setate pe vârfuri, ci pe MEDIE.
3. "terminologia are o oarecare rigoare, ceea ce nu e un lucru rau." Terminologia are o importanţă covârşitoare atunci când intenţionezi să urmezi un anumit domeniu. Un filolog nu poate rezista fără terminologie, un plastician la fel, după cum nu poate rezista fără terminologie nici un muzicolog.
Ideeea e că nu toţi devenim filologi, plasticieni sau muzicologi. Pe de altă parte, metodica - modalitate prin care se predau aceste conţinuturi - este praf în cazul nostru, mult prea elitistă şi prea încărcată.
"critica literara nu e inutila, dezvolta abilitatea de a gandi critic, vocabularul etc."
Critica literară nu dezvoltă vocabularul după cum nu-l dezvoltă nici medicina. Lectura şi scrierea creativă dezvoltă vocabularul. Pe de altă parte nu mi-aţi explicat prin ce mister critica literară merită un examen în timp ce critica plastică sau muzicologia nu merită. Nu e vorba tot de aceeaşi arie, a artelor şi a criticii de artă?
"In plus scoala nu te pregateste doar pentru nivelul colocvial, iti ofera si o oarecare cultura generala si posibilitatea de a-ti dezvolta gandirea critica si capacitatea de abstactizare."
Termenul cheie care apare şi la dvs. este OARECARE. Problema se poate clarifica uşor comparând sistemul nostru cu sisteme similare din afară:
Iată diferenţele:
- în sistemele din afară, conceptele abstracte sunt introduse treptat.
- pentru că se urmăreşte o OARECARE cultură generală, programa respectivă prevede doar O PARTE in din elementele de specialitate, restul fiind ocupat de exerciţiu.
- materialele didactice cuprind scheme logico-vizuale (hărţi cognitive) care au menirea să cimenteze elementele de bază.
- dacă un adult urmăreşte un manual de gimnazială, poate înţelege uşor.
-la noi, copilul este lovit cu barosul elitist încă din clasa a V-a. În clasa a VIII-a manualul de educaţie plastică devine neinteligibil, iar abundenţa termenilor tehnici atinge o frenezie bolnăvicioasă.
- conţinuturile nu beneficiază de scheme logico-vizuale, ci de tirade interminabile, zeci de fraze care mustesc de termeni tehnici.
Crema pe care dvs. o daţi ca exmeplu nu provine obligatoriu din sistemul de învăţământ. Vorbim de meditaţii, vorbim chiar de studiu individual. Cunosc chiar persoane care provin din mediul homeschooling şi care se bucură de o carieră strălucită în afară. S-au pregătit singure sau cu meditaţii, însă n-au avut prea multă tangenţă cu mediul şcolar, iar ca medie - cultură generală - pot spune că sunt mai bine pregătite decât cele care fac parte din sistemul de stat.
"Când materia de clasa a V-a sau a VI-a nu este accesibilă unui adult, atunci e o problemă cu materia, nu cu adultul. " - materia de a V-a sau a VI-a e banala. Problema este cu adultul.
2. " La noi nu există o diferenţă clară între specializare şi cultură generală. " - ba da, exista, specializarea incepe de la liceu. Se specifica exact in fiecare programa ce intra mai exact la ce fel de profil, la care ramura de specializare.
3."Pe de altă parte, metodica - modalitate prin care se predau aceste conţinuturi - este praf în cazul nostru, mult prea elitistă şi prea încărcată. " - vorbiti aici de metodica de parca ar fi unica, dar, cu alte ocazii tot dvs. va plangeati ca nu avem o metodica unica. Asadar, cum vine asta?
"Critica literară nu dezvoltă vocabularul după cum nu-l dezvoltă nici medicina. Lectura şi scrierea creativă dezvoltă vocabularul. " - ba da, SI critica literara il dezvolta. Cum si biologia, ca nu se pune problema de medicina la clasele mici.
"Pe de altă parte nu mi-aţi explicat prin ce mister critica literară merită un examen în timp ce critica plastică sau muzicologia nu merită." - numarul de ore acordat limibii si literaturii romane este semnificativ mai mare decat cel acordat muzicii sau artelor plastice, in scoala generala cel putin. Asa ca din lipsa de timp.
"- în sistemele din afară, conceptele abstracte sunt introduse treptat." - sau mai spre deloc, la unele din ele.
"- pentru că se urmăreşte o OARECARE cultură generală, programa respectivă prevede doar O PARTE in din elementele de specialitate, restul fiind ocupat de exerciţiu." - nici la noi nu se introduc toate elementele de specialitate, ca doar nu se face facultate la gimnaziu. In plus nici noi nu ducem lipsa de exercitiu, as spune chiar ca in unele cazuri lucram chiar mai temeinic.
"- materialele didactice cuprind scheme logico-vizuale (hărţi cognitive) care au menirea să cimenteze elementele de bază." - nu il opreste nimeni pe profesor sa ofere asa ceva elevilor. Eu am avut astfel de materiale la clasa cand eram in scoala.
"- dacă un adult urmăreşte un manual de gimnazială, poate înţelege uşor." - manuale proaste pot exista indiferent de programa. Si la noi exista manuale si bune si proaste de multi ani.
"-la noi, copilul este lovit cu barosul elitist încă din clasa a V-a. " - suna lacrimogen, dar usor lipsit de dovezi. Din nou, manualul e manual, programa e programa.
"Crema pe care dvs. o daţi ca exmeplu nu provine obligatoriu din sistemul de învăţământ. " - eu nu cunosc nici un exemplu de persoana care sa fi facut homeschooling. Nici macar unul. Oricine se pregateste intr-o oarecare masura si singur, e normal. Scoala insa ofera o baza. Nu ajungi sa ai rezultate la olimpiade daca pornesti de la 0. Nu poti sa incepi macar sa te apuci de pregatire serioasa de olimpiada daca la clasa nu faci decat "1+1=2" din clasa 1 pana intr-a 12-a. Desigur la facultati in afara nu ajung doar olimpici. Sau nu MAI ajung azi doar olimpici. Sunt astazi destui romani la facultati din afara care nu au avut rezultate la olimpiade si TOT au un avantaj care da, a fost oferit de scoala. Pentru ca pur si simplu nu a fost nevoie de meditatii.
Nu, nu este banală. Nu dacă deschideţi un manual sau o culegere. Şi asta la clasa a IV-a, unde i se vorbeşte copilului despre... sistemul lui Propp, de către persoane care clar nu l-au înţeles. Dascăli adică. Ori când nu înţelegi un lucru e cam greu să-l înţeleagă un copil.
2. La noi se specifică multe pe hârtie, dar în realitate lucrurile stau altfel. Specializare înseamnă că aloci mai multe ore unor materii în detrimentul celorlalte, programa rămânând însă aceeaşi. Filologie fac şi cei de la mate-fizică. Educaţie plastică la nivel de facultate vocaţională fac şi cei de la filologie, cot la cot cu cei de real. Tot aceeaşi materie este, tot aceleaşi exerciţii. În afară da, se învaţă DOAR o parte din educaţia plastică, nu tot cârnatul, că se întâmplă ca nu toţi să devină pictori. Sau filologi, sau matematicieni etc. Nu există specializare în sistemul românesc. Există cosmetizare. Mimăm că predăm specializat, dar în realitate programa e încărcată peste tot.
"In plus nici noi nu ducem lipsa de exercitiu, as spune chiar ca in unele cazuri lucram chiar mai temeinic."
Lucratul temeinic nu ţine de sistem, ci de motivaţie. Lucrăm doar acolo unde ne trebuie. În rest, analfabetism funcţional pe toată linia. Cometariu plastic la un elev din România? Sigur, dvs. aţi întâlnit elevi care pot discuta oricând, la orice oră din zi şi din noapte, un comentariu plastic sau muzical de bubuie. Eu nu prea i-am găsit, şi cred că nici cei de pe Republica nu prea au auzit de asemenea elevi.
"eu nu cunosc nici un exemplu de persoana care sa fi facut homeschooling."
Vedeţi că există grupuri şi forumuri de homeschooling. Vă puteţi informa de-acolo.
Şcoala nu prea oferă o bază. Cel puţin la noi nu. Cine reuşeşte să se orienteze şi să se prindă care e baza, e câştigat. Cine nu... În definitiv nu e chiar atât de grav. Poţi fi un bun matematician sau cercetător în astrofizică fără să ai habar de contrastul simultan sau de contribuţia lui Beethoven în domeniul sonatelor.
Nu ajungi sa ai rezultate la olimpiade daca pornesti de la 0.
Homeschoolingul este tot şcoală. Există manuale, se dau examene la şcoala de care aparţii, se audiază cursuri etc. Juridic funcţionează ca o şcoală din străinătate. Pentru examenele de stat te pregăteşti cu meditator, cum te pregăteşti şi la noi.
Olimpiadele nu intră în programa şcolară. Sunt extraşcolare. Se pot face în cadrul şcolii sau cu meditatori. Profesorului nu-i este permis să facă pregătire de olimpiadă la clasă, motiv pentru care olimpicii se cam plictisesc la cursuri.
Vă dau un exemplu şi mai bun, la care România are rezultate strălucite (de care nu prea se aude): şahul. Şahul nu este predat în şcoli. Marii maeştrii, maeştrii internaţionali au cale deschisă către multe facultăţi din afară, şi asta cu o disciplină care nu figurează în sistemul de educaţie.
Sistemul nostru nu favorizează performanţa. Mai mult, o încurcă. Ţin minte cazul unui elev care a pierdut o olimpiadă pentru că un profesor s-a pus de-a curmezişul. Nu şi nu, să tragă la materia lui la fel cum trage la materia de olimpiadă. Exersează opt ore pentru olimpiadă? Păi să exerseze 15 pentru materia lui.
Explicaţi-mi şi mie cum poate evolua un olimpic dacă rămâne repetent. Dacă rămâne repetent pentru mai mulţi ani din cauza unei singure materii. Cum va evolua pe matematică, din moment ce va relua aceeaşi materie.
Pentru ca pur si simplu nu a fost nevoie de meditatii.
Olimpicii fac meditaţii în două cazuri:
1. - când materia de clasă nu le mai ajunge. Aici e vorba de meditaţii mascate, să zicem cercuri de excelenţă etc. Tot meditaţii sunt.
2. - când scârţâie la o altă materie. Să zicem un olimpic la limba română care are probleme la matematică.
În alte sistem de educaţie nu se întâmplă asemenea lucruri, pentru că materia e la jumătate. Elevul poate excela doar pe modulele pe care şi le alege. Iar faptul că materia de bază e la jumătate e un lucru verficabil.
"Nu, nu este banală. Nu dacă deschideţi un manual sau o culegere. " - ba da, este. Sunt la curent cu ce se face azi in culegeri, la romana, mate, info, etc. Sunt la fel de usoare sau mai usoare ca pe vremea mea. Si da, vorbesc de materialele actuale.
"Filologie fac şi cei de la mate-fizică." - fac mai putin decat cei de la uman, asa cum cei de la uman fac mult mai putina matematica decat cei de la real. Diferentele sunt specificate in programa, dupa caz.
"În rest, analfabetism funcţional pe toată linia. " - de unde rezulta asta?
"Şcoala nu prea oferă o bază. Cel puţin la noi nu. Cine reuşeşte să se orienteze şi să se prindă care e baza, e câştigat. " - ba da, ofera, si inca una destul de solida. Evident ca si-o insuseste cel care si munceste pentru asta. Ceea ce e si normal. Pana la urma tu elevul stai in banca la scoala, tu singur esti in ultima instanta responsabil de cat de bine iti insusesti ceea ce ti se ofera. Si notele vor fi in consecinta ceea ce e iarasi normal. Meritocratie.
"Olimpiadele nu intră în programa şcolară." -nu, dar pregatirea de olimpiada porneste de la materia predata la clasa. Aceea e baza. Olimpicii nu au de ce sa se plictiseasca la ore. Lor li se pot da de lucru probleme la nivelul lor.
"Olimpicii fac meditaţii în două cazuri:" - eu vorbeam si de cazuri de studenti romani de la universitati din afara care NU fusesera olimpici si care totusi performeaza foarte bine. Si care nu facusera meditatii pentru ca nu e nevoie.
Olimpici sunt şi printre cei care fac homeschooling. Şi ei încep tot cu 1+1=2, pentru că alte baze nu sunt.
Nu există alte baze pentru matematică sau altă alfabetizare pentru scris-citit.
Şi eu cunosc studenţi care performează foarte bine în afară şi care spun că sistemul de educaţie mai mult i-a încurcat. Că au făcut totul singuri, prin meditaţii sau auto-meditaţii (dacă putem inventa un astfel de termen pentru cei autodidacţi).
"Olimpici sunt şi printre cei care fac homeschooling." - cat la suta din elevi sunt in acest regim? Cat la suta din olimpici?
" Şi ei încep tot cu 1+1=2, pentru că alte baze nu sunt. " - da, cu asta incep toti, eu nu despre asta vorbeam. Ce spuneam e ca nu e normal sa ramana la nivelul asta.
"Nu există alte baze pentru matematică " - fiecare sistem are standardele proprii in ceea ce priveste ce inseamna "baza".
"Şi eu cunosc studenţi care performează foarte bine în afară şi care spun că sistemul de educaţie mai mult i-a încurcat. " - nemultumiti vor fi in oricare sistem. Iar la noi unde se investeste atat de putin cu atat mai mult. Nu inseamna ca programa trebuie schimbata.
1. Există o problemă serioasă în România în ceea ce privește organizarea și funcționarea sistemului de învâțământ.
2. Fiecare politician ajuns în situația de a decide în domeniul simte o „furnicătură” în toată ființa că are o șansă de a intra în istorie drept un nou Spiru Haret.
3. Fiecare partid ajuns la guvernare are de promovat cerințele grupurilor de interese care i-au ajutat în procesul electoral.
4. În lipsa unor prevederi clare de incluziune în piața muncii, birocrații din structurile centrale și județene blochează orice reformă care le-ar pune în pericol funcțiile.
5. Constituția permite „dictatura majorității” în procesul de legiferare din domeniile vitale ale societății. Legile organice trebuie să poată fi adoptate numai în parlament și numai cu majoritatea fiecărui grup parlamentar nu cu majoritatea calificată. La o tentativă eșuată de adoptare a unei legi organice parlamentul se dizolvă de drept și se organizează alegeri anticipate.
Cam asta este: ce alegi, aia primești și până la urmă nu este chiar atât de rău.
Nu e nicio tragedie că niște proști, incompetenți, numiți-i cum doriți, aleși democratic, vin și propun legi problema intervine în momentul în care aceste legi nu sunt dispuse dezbaterii publice și nu li se aduc modificările necesare, fiindcă în cazul acesta democrația e ciuntă, e dictatura majorității, nu mai este democrație. Când vezi că o propunere legislativă necesită prea multe modificări, atunci știi pe cine să nu mai votezi la următorul ciclu electoral și după contribuția adusă prin modificări acceptate public, vei ști în ce direcție să îți îndrepți votul cu proxima ocazie.