M-am urcat, împreună cu soția, în mașina unui șofer de Uber extrem de revoltat, care nu acceptă „șmecheria” cu luatul temperaturii în supermarket și cu purtatul măștii: cum gândește cealaltă jumătate

Foto: Virgil Simionescu/ Inquam Photos

Am avut de făcut câteva drumuri prin oraș în perioada carantinei și am folosit Uberul. Am observat de fiecare dată că șoferii nu credeau în existența coronavirusului. M-am gândit că-i ajută psihologic să poate să-și facă serviciul. Ultimul drum însă l-am făcut sâmbătă asta. Ne-am urcat, eu și soția, în mașina unui șofer extrem de revoltat. Nu purta mască și tot drumul ne-a ținut teoria conspirației. Că el nu acceptă să-i fie luată temperatura, că nu acceptă să între cu masca în supermarket, că totul e o șmecherie. Nu prea am ripostat că doar ne aflam în mașina omului. Dacă primește amendă o contestă și moare de gât cu ei prin tribunale. M-am gândit că fiecare își alege singur modul de relaxare, dacă lui îi face plăcere să-și petreacă timpul în felul acesta, asta e, decizia lui. Tot la el am auzit că nu e de acord să-i ia temperatura o persoană fără pregătire, punând greutatea pe calificarea profesională. Acum sincer, pe mama n-am întrebat-o când eram mic dacă a făcut cursuri speciale de luat temperatura, e un pic penibilă revolta asta populară care se extinde rapid ca orice prostie fără argumente. Oricine poate să ia temperatura, nu-ți trebuie o formare specială.

La întoarcere am trecut și pe la Mac, să marcăm festiv eliberarea, cu mâncare la pachet. Ne-au luat temperatura, eu 35, nevasta-mea 36, de unde se vede că eu sunt mai rece, aproape mort. Înăuntru am intrat doar cu masca, lucrătorii de acolo chiar au oprit un cuplu să intre pentru că nu aveau măști. Nu mă deranjează să respect regulile, cred că toată lumea ar trebui să facă asta, singurul lucru pe care poate l-aș reproșa e că termometrele alea sunt de jucărie și îți dau senzația că ești ok când poate tu nu ești.

În oraș lumea a ieșit ca la demonstrație, grupuri de zece, cincisprezece, persoane. Am tot auzit în perioada carantinei opinii de genul: „Hai, domnule, că noi știm să trăim într-un regim strict, că doar am trăit în comunism”. Uite că nu e așa. Noi în regimul comunist de fapt am învățat să încălcăm legile sau să le ocolim pentru că nu se putea supraviețui altfel. Tot în comunism am învățat să urâm statul și să nu ne identificăm niciodată cu administrația, tot timpul era vorba despre noi și ei. Era chiar o glumă legată de paradoxurile comunismului din care îmi amintesc că în magazine nu există mâncare, dar frigiderele sunt pline. Evident lucrul ăsta nu se făcea respectând regulile. Din comunism ne-a rămas mentalitatea asta că nu noi, cetățenii, suntem statul. Statul e aparatul birocratic ce ne e dușman și trebuie să-l subminăm. E adevărat că nici administrația nu ne arată vreun semn de mare prietenie, cum ne prinde, cum ne arde. Asta e marea moștenire, nu disciplina, atitudinea subversivă.

Nu mi-au plăcut amenzile în perioada carantinei, prea mari și prea multe. Cu toate astea, acum pot să spun răspicat că dacă nu erau aceste amenzi ar fi fost un haos inimaginabil. Trebuie să recunoaștem că nu suntem un popor disciplinat și la noi funcționează mai mult coerciția. Eu am crezut că toată lumea a stat în casă așa cum am făcut eu. În aceste condiții amenzile erau abuzive. Acum însă mi-am dat seama că de fiecare dată când se anunță o regulă, o categorie importantă din populație, își face un tel în viață din încălcarea acelei reguli. Și nu o face pentru că are ceva important de făcut, nu, o face ca pe un sport național de întreținere.

Nu sunt optimist cu privire la perioada ce va urma. Cârcotașii de meserie se vor manifesta în aceeași linie absurdă, iar o parte din populație va încerca să fenteze legile.

„Zi ca ei și fă ca tine’’, tot de pe vremea dictaturii.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp