Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

M-am vaccinat. Doresc să depun mărturie pentru modul în care decurge vaccinarea unei persoane oarecare

vaccinare - Foto: Cornel Putan / Zuma Press / Profimedia

Foto: Cornel Putan / Zuma Press / Profimedia

M-am vaccinat! Și doresc să depun mărturie pentru modul în care decurge vaccinarea unei persoane oarecare.

Pentru programarea pacienților de peste 65 de ani și/sau cu diverse afecțiuni, medicii de familie au primit o parolă care să le faciliteze accesul la platformă. Mie mi s-a trimis prin email înștiințarea privind data, ora și locul vaccinării, inclusiv, încă de la început, pentru cea de a doua doză.

Cu o zi înainte de data programată, am primit și un sms, să mi se reamintească.

Am fot arondată la Clubul Seniorilor (nume parcă predestinat) din sectorul 6 din București, transformat pentru ocazie din loc de relaxare în centru de vaccinare. Singura mirare: aparent, nu veniseră exclusiv și nici măcar predominant persoane „under 100ˮ sau vizibil suferinde, ci mai mult oameni (relativ) tineri și care păreau în plină formă!

Totul este impecabil organizat, așa cum văzusem la televizor în spitalele cu tradiție, la fel ca atunci când s-a vaccinat... însuși președintele țării.

Și aici circuitele sunt riguros organizate, distincte pentru intrare și ieșire, marcate cu săgeți vizibile.

Totul se desfășoară „ca la carte ˮ, se respectă ora programării; cel puțin când am fost eu, nu era deloc înghesuială.

La intrare primești (dacă nu le-ai avut dinainte) cele două formulare de completat, există scaune, măsuțe, pixuri prevăzute în acest scop, personal amabil care te îndrumă.

În sala de așteptare din interior sunt scaune și cuiere suficiente, dar durata așteptării este minimă.

Urmează, într-o altă încăpere, în condiții de confidențialitate, o discuție (inclusiv cu măsurarea automată a tensiunii arteriale și a pulsului) cu un medic, care să constate dacă starea de sănătate la acel moment îți permite să fii vaccinat.

Apoi, în altă cameră, pe ușa căreia este afișat tipul de vaccin respectiv, o asistentă ți se adresează cald, pentru încurajare, după caz, cu apelativul „Bunicăˮ (nu cu compromisul „Mamaieˮ!), ceea ce nu m-a supărat defel, mai ales că, întâmplător, se și potrivea. Și aproape că nici nu simți când ți se face injecția!

În final mai este așteptarea de circa 15 minute, într-o altă sală, sub supraveghere, pentru a se vedea dacă nu intervine vreo reacție. Nimeni din „seriaˮ mea nu a avut nicio reacție (nu am avut nici în zilele următoare). Între timp ți se oferă și posibilitatea să te hidratezi.

„Oamenii în albˮ prezenți erau mai numeroși decât cei veniți să se vaccineze. Toate asistentele – excepțional de atente și de îndatoritoare, gata să-ți explice, cu calm, dacă ai vreo nedumerire, sau să te ajute oricum, dacă e nevoie. Nimeni nervos, grăbit, neatent.

La plecare, ți se comunică din nou, în scris, aceeași dată și oră a programării pentru a doua doză din același vaccin, la același centru de vaccinare.

Devii și mai conștient că imunizarea nu este imediată, nici totală, nici măcar după rapel, și că toate măsurile de prevedere anti-Covid trebuie respectate la fel în continuare. Chiar cei care s-au „plictisitˮ și nu au rezervele interioare pentru a face față izolării ar trebui să conștientizeze, vârstnici sau chiar tineri fiind, că „libertateaˮ mult clamată are limite și că e incomparabil mai rău să te îmbolnăvești (și să îmbolnăvești pe alții) decât să renunți încă, pentru o vreme, la micile sau chiar marile plăceri ale unei vieți „normaleˮ.

Cei care caută mereu un pretext pentru a cârti și a protesta (inclusiv pe la televiziuni partizane sau în piața publică) ar trebui să aibă puterea să recunoască faptul că vaccinarea este excelent organizată la scara întregii țări și să aprecieze eforturile depuse și rezultatele lor. Chiar dacă, la început sau pe parcurs, vor fi existat și unele mici neajunsuri. Iar cine este de bună credință și se informează corect nu poate să nu vadă că, în realitate, procesul se desfășoară în România, în ciuda întârzierilor în livrarea de către firme a vaccinurilor, mult mai bine și mai rapid decât în multe țări incomparabil mai bogate și mai... cu pretenții, unde nu s-a realizat, de pildă, rezerva necesară pentru a asigura celor care au primit prima doză rapelul la intervalul recomandat de producătorii vaccinului. Ce dovadă mai bună că o însemnată parte a populației a devenit conștientă de mersul lucrurilor decât diminuarea scepticismului și înscrierea atâtor persoane pe listele de așteptare pentru vaccin!

Și dacă ar exista un motiv ca vaccinarea să fie generalizată în pandemie, este pentru securitatea nu numai a propriei persoane (care ar putea forma obiectul unei opțiuni strict personale), ci și a tuturor celorlalți!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Doamna Ioana Vintila Rădulescu, ați făcut un adevărat roman despre vaccinarea Dvs. Credeți că era nevoie??Credeti ca aceasta "realizare" a Dvs. este atât de importanta pentru noi??

    • Like 0
  • am exact aceiasi parere, (la spitalul universitar/municipal - din bucuresti), sincer, am fost surprins ca dupa atata timp , personalul medical mai are rabdarea sa se poarte ....normal.
    si, desigur ca e regretabil ca salutam normalitatea ca un eveniment dar, avand in vedere tonele de anormalitate indurate (de curand sau de mult) e bine ca mai exista
    ps. nu cred ca tinerii intrati peste rand, erau toti cu boli cronice, dar bine ca le-a venit mintea la cap
    • Like 0
  • Ma întreb doar, de ce este nevoie sa elogiem atât faptul ca ne vaccinam??
    • Like 0
  • Subscriu total la comentariul D-nei Ioana Vintilă Rădulescu. Împreună cu soția am făcut ambele vaccinuri la centrul din Str. Erou Iancu Nicolae 103 bis, Ilfov. Aceeași atenție politicoasă, prestație ireproșabilă, mediu comod și prietenos. Felicit prin acest mesaj personalul medical pentru serviciul de care am avut parte.
    • Like 1
  • Persoanele mai tinere ce venisera la vaccinare erau bolnavi cronici. In etapa 2 se pot vaccina persoanele peste 65 de ani si bolnavii cronici indiferent de varsta aflati in evidenta medicilor de familie cu; diabet, boli autoimune, boli cardiovasculare cancere, etc
    • Like 1
  • cox check icon
    Confirm. Organizarea este excepțională! Am rămas încântat de felul în care merge fluxul într-un centru de vaccinare și am înțeles că peste tot este la fel.
    • Like 3
    • @ cox
      Poate ar trebui ,obligata si ,,,mahalagioaica, cretina , inculta dobitoaca de ,,,sosoaca ,, si gasaca ei de cretini ,care N U sunt de acord , cu cele ,scrise mai sus,, Ce nu inteleg ? De ce NU se ia ,atitudine ,in acest sens ,ptr ea si ,,pretenul ei ,,,petrescu macedon , ? Daca ,eu sau altcineva as ,,face asa ceva,,;
      --- Instigare la nerespectarea ,Legilor in vigoare,, zadarnicirea raspandirii covid, , refuzul purtarii masca , etc,,Cred ca ,are destule motive ptr intocmirea unui dosar !!!!
      • Like 2
  • Frumos scris.Din pacate ce ati scris dumneavoastra,poate pricepe numai un cetatean bine" ambalat"(la cap).
    • Like 1


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult