Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Ștefania s-a sinucis la 15 ani, după ce un profesor a umilit-o

deces

Sursa foto: wowbiz.ro

Într-o țară aflată în paragină, într-o stațiune turistică aflată în paragină, de pe o clădire aflată, și ea, în paragină, sau în construcție, faptul n-are importanță, se aruncă în gol o tânără frumoasă de cincisprezece ani, punându-și capăt zilelor. Este găsită după o oră, zbătându-se în chinurile morții, cu fracturi multiple, de un trecător, care anunță imediat ambulanța. La scurt timp, după toate măsurile luate pentru a o readuce la viață, tânăra părăsește această lume, în care nu a vrut să mai trăiască. Această lume care, timp de cincisprezece ani, i-a adus atâta umilință încât a preferat s-o părăsească decât să mai trăiască în ea. Seara de 28 octombrie 2019 a însemnat pentru ea capătul de drum al vieții. 

La vârsta primei iubiri, la vârsta bucuriei maxime, la vârsta energiei debordante, la vârsta planurilor de viitor, a căzut brusc peste viața ei ghilotina sinuciderii, care a zguduit un oraș întreg. Oare câtă disperare, câtă umilință, câtă tristețe să fi fost în sufletul acestei fete de cincisprezece ani, pentru a avea puterea să ducă la capăt actul cumplit de a-și lua singură viața? Pentru că gestul ei este un protest și un refuz al vieții pe care noi, ceilalți, i-am oferit-o, până la această vârstă. Pentru că gestul ei disperat vrea, de fapt, să ne spună, nouă, tuturor, ca societate: Nu vreau să mai trăiesc în lumea voastră! Nu vreau să mai trăiesc în lumea voastră, în care am suportat mai multă tristețe și umilință, decât iubire, empatie și apreciere! Cincisprezece ani de înjosire îmi sunt de-ajuns, eu nu pot merge mai departe!

Țara se numește România, stațiunea se numește Olimp, iar tânăra, despre care nu putem vorbi acum decât la timpul trecut, se numea Ștefania Stănescu. Era elevă în clasa a zecea, la Liceulul Teoretic Callatis din Mangalia, colegă de generație cu fiica mea, care învață la același liceu. Luase o notă mică la o materie și, urmare a umilirii ei repetate de către un cadru didactic, ajunsese la concluzia că nu este bună de nimic și că nu mai are rost să trăiască. Așa i-a scris într-un mesaj pe telefon unui prieten apropiat. 

Pentru că audierea unui candidat la funcția de ministru de finanțe și miștocăreala grobiană și agresivă a ministrului demis de finanțe, Teodorovici, au fost considerate mai importante pentru audiență, televiziunile și presa au tratat moartea Ștefaniei ca pe un fapt divers oarecare, banal, mai ales că moartea Alexandrei din Caracal ocupase o bună perioadă titlurile presei și începuse să nu mai fie un subiect atractiv. „Altă moarte a unei fete de cincisprezece ani, în altă margine a țării? Banal! S-a plictisit lumea de-atâtea morți de-adolescente! Băgați-l pe prima pagină pe fostul ministru de finanțe, cu glumițele lui de prost gust!” vor fi zicând, prin redacții, redactorii șefi ai ziarelor.

Deși tratată ca un fapt oarecare, moartea Ștefaniei se înscrie în același registru al morților generate de corupție, ca moartea tinerilor de la Colectiv și ca moartea Alexandrei Măceșanu.

Voi încerca în cele ce urmează să explic de ce cred eu asta.

Introdus în vocabularul limbii române direct din engleză, bullying-ul, pe care l-am putea traduce prin „hărțuire, umilire, batjocorire”, a existat dintotdeauna și în învățământul românesc, societatea, tributară mentalității conform căreia „gâlceava vine de la diavol” și „bătaia este ruptă din rai”, acceptându-l ca pe o normalitate. Să ne amintim numai de „Un pedagog de școală nouă” al lui Caragiale, precum și pedepsele corporale primite în amintirile din copilărie ale lui Creangă, în care umilirea elevilor în fața clasei era privită ca o normalitate și tratată cu umor. 

Societatea românească actuală trăiește, o bună parte din ea, într-o mentalitate feudală, în care violența verbală și fizică, în familie, în școală, la locul de muncă și mai pretutindeni, este acceptată ca fiind o normalitate pe care trebuie s-o acceptăm ca atare, cum acceptăm noroiul de pe străzi și gropile din asfalt.

Societatea citadină a României a fost clădită în mare viteză, în timpul industrializării forțate socialiste, când mase mari de oameni au migrat din zona rurală către centrele urbane, multe dintre ele încropite în aceeași grabă, odată cu industria aferentă, rezultând orașele-ghetou, specializate pe extracția cărbunelui sau pe producerea de oțel, de exemplu. Oamenii nu au apucat să trăiască într-o societate urbană civilizată o perioadă mai îndelungată de timp, în care să respecte regulile cetății și ale conviețuirii pașnice în familie, în școală sau la muncă. Au fost învățați să facă șaibe, șuruburi, vagoane și vapoare, au fost învățați să răstoarne munții și să construiască Transfăgărășanul, dar nu au fost învățați să-și construiască și relații de empatie, de bună conviețuire în microsocietățile în care își trăiau viața și-și desfășurau activitatea. A rezultat astfel o ființă umană hibridă, ruralo-citadină, mutată în blocurile din oraș, dar care, odată cu butoiul de varză, șirul de cârnați și slănina puse în cămara improvizată din balcon, unde ar fi trebuit să fie flori, a adus din zona rurală și mentalitatea bătăii rupte din rai, a supremației masculine în cadrul familiei și a pedepselor corporale și psihice aplicate copiilor, atât în familie cât și la școală. Această mentalitate a persistat, din păcate, până în zilele noastre. 

Și eu am avut parte în liceu de astfel de umiliri, cărora m-am opus, chiar dacă, dat fiind contextul epocii, am riscat chiar exmatricularea. În anul 1975, am plecat și eu din satul în care m-am născut, din sudul județului Constanța, Plopeni, la Liceul Industrial nr. 1 din Mangalia, actualul Ion Bănescu, unde urma să învăț o meserie, pentru a putea lucra în șantierul naval recent deschis din localitate. La o materie numită „Rezistența materialelor”, aveam un profesor care lucra în același timp și ca inginer în șantierul naval mai sus amintit, pe nume Patrichi. Prenumele nu mi-l amintesc, și nici nu țin neapărat. Avea un comportament extrem de jignitor la adresa noastră. La fiecare oră frustrările și nemulțumirile-i personale se revărsau asupra noastră, printr-un potop de jigniri: „proștilor”, „ignoranților”, „dobitocilor” și alte asemenea cuvinte ieșeau din gura lui, ori de câte ori vreun elev nu se ridica la înălțimea pretențiilor lui sau greșea ceva, atunci când era întrebat. 

La un moment dat, nu am mai suportat asemenea atitudine și m-am ridicat în picioare, spunându-i, la persoana a doua singular: „Nu ți-e rușine să te comporți în halul ăsta? Ești profesor, ești inginer, ai studii superioare. Așa se comportă un om educat, cu facultate? Cine-ți permite ție să te comporți așa? Conducerea liceului știe că ne jignești în halul ăsta?” Profesorul, în toată grandomania lui, s-a albit la față și m-a întrebat, apoi, pe un ton foarte calm: „Cum te numești tu?” Fiind la începutul anului școlar, nu apucase încă să învețe numele noastre și să facă asocierea între numele și chipul elevului. I-am răspuns. S-a uitat apoi în catalog și a văzut că aveam note bune și foarte bune la toate materiile, inclusiv la materia lui, apoi a spus ceva legat de posibilitatea pedepsirii mele pentru atitudinea pe care am avut-o față de el și și-a continuat ora de predare fără să ne mai jignească cum făcuse până atunci. Nu ne-a mai jignit apoi la nicio oră de predare, din tot cursul anului școlar, și nu cred să mai fi jignit pe cineva, de la alte clase, cărora le preda materia respectivă. Nu m-a chemat nimeni din conducerea școlii pentru a mi se cere socoteală pentru atitudinea mea față de profesorul abuzator, lucru ce m-a făcut să cred că nu a avut curajul să raporteze la conducerea liceului atitudinea mea revoltătoare față de abuzurile lui. Probabil a avut nevoie de acest duș rece al intervenției mele pentru a conștientiza răul pe care-l făcuse până atunci, pentru că am continuat să avem relații normale, punându-mi, la orele lui, notele pe care le meritam, neîncercând să mă pedepsească, indirect, prin micșorarea notelor pentru atitudinea mea față de el. 

Un incident asemănător am avut mai târziu cu un maistru, cu care făceam orele de practică, în urma căruia a fost chemat tatăl meu, de la țară, de către directorul liceului, deoarece se punea problema exmatriculării mele din școală. Mi-a trecut, așadar, glonțul exmatriculării pe lângă ureche, datorită abuzurilor unor cadre didactice care se comportau ca niște satrapi în clasa pe care ar fi trebuit s-o educe, fără ca nimeni din conducerea școlii să ia atitudine împotriva acestui comportament abuziv. Oare cum mi-ar fi fost curmat destinul dacă exmatricularea s-ar fi înfăptuit? N-aș mai fi terminat liceul, n-aș mai fi absolvit Institutul de marină din Constanța, aș fi ajuns, poate, în satul natal, la munca câmpului, mi-ar fi scăzut cumplit stima de sine și aș fi ajuns, probabil, să fiu unul din alcoolicii satului. 

Am făcut această scurtă divagație de la subiectul sinuciderii Ștefaniei, pentru a arăta că astfel de comportamente există tocmai pentru că sunt tolerate și nu se ia atitudine împotriva lor, fie de către elevi, fie de către conducerea școlii, fie de către părinți, și că ele pot schimba stima de sine a elevilor, cu consecințe cumplite asupra evoluției ulterioare, în viață, ca adulți. Elevii sunt abuzați psihic fără ca nimeni să considere acest lucru ca fiind ceva extrem de grav. 

Profesoara Mihaela Pilat, cea care a umilit-o în repetate rânduri pe Ștefania în fața propriilor ei colegi, continuă să vină la cursuri, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. O anchetă este în desfășurare și este foarte probabil ca rezultatul ei să fie o atenționare a profesoarei abuzatoare și nu îndepărtarea ei din învățământ. Va continua probabil să se comporte la fel sau aproape la fel, modificând destine în rău și frângând aripile multor copii valoroși.

Pentru că în Mangalia a trăit un profesor cu totul deosebit, opusul doamnei Mihaela Pilat, trebuie să-l amintesc, tocmai pentru a face comparație și a vedea cât de mult înseamnă, pentru un copil, un profesor cald, apropiat de elevi, și care nu-i umilește ci, dimpotrivă, face tot ceea ce este omenește posibil pentru ca și cel mai puțin dotat intelectual să ajungă să priceapă materia lui. Este vorba despre profesorul Ignatie Henny, profesor de matematică de o calitate umană și profesională excepțională, care a scos generații întregi de absolvenți care reușeau să treacă examenele de admitere la universitățile tehnice din țară în proporție covârșitoare, de 80-90 la sută. S-a stins din viață pe 15 februarie 1991, dar foștii lui elevi îi păstrează o vie amintire și ori de câte ori se întâlnesc, unul din subiectele principale de discuție este și profesorul Henny, pe care mulți l-au considerat ca fiind pentru ei un al doilea tată. 

  

                                      Sursa foto: epaminonda-epaminonda.blogspot.com

L-am văzut o singură dată, în timpul unei practici agricole făcute la începutul anului școlar, pe câmp, după terminarea lucrului, jucând „lapte-gros” cu elevii lui. Era mic de statură și doar trăsăturile de om matur îl deosebeau de restul elevilor lui. M-a uimit atunci apropierea dintre elevii lui și el, faptul că nu exista acea barieră de respect rece și scrobit care există îndeobște între elevi și profesori în România. În memoria lui, o stradă din Mangalia îi poartă numele, precum și o sală de conferințe de la liceul Callatis, unde a învățat Ștefania. Pentru că în timpul documentării pentru scrierea acestui articol am aflat multe lucruri extraordinare despre profesorul Henny, unele de-a dreptul incredibile în societatea lipsită de empatie de astăzi, voi reveni cu un alt articol, dedicat în întregime memoriei acestui profesor legendar al Mangaliei, și al României, aș îndrăzni să spun, pentru că în perioada aceasta cumplită a imposturii pe care o traversăm, avem nevoie de modele umane mai mult ca oricând.

Deși avem în lume modele educaționale de succes, pe care le-am putea urma, cum ar fi modelul japonez sau, mult mai aproape geografic de noi, cel finlandez, care pun accentul, în primii ani de școală, pe formarea unor însușiri pozitive, astfel încât copilul, adultul de mâine, să interacționeze cu ceilalți membri ai societății empatic, să fie pusă pe primul plan întrajutorarea și nu concurența, învățământul românesc băltește de decenii într-un model vetust, în care elevul este o mică fiară, în concurență cu alte mici fiare, peste care tronează zeitatea autoritară supremă a profesorului, care poate țipa, jigni, umili fără a da socoteală nimănui. O viață de succes este oprită din evoluție, precum este oprită din creștere o plantă, căreia nu i se mai pune apă, printr-un comportament abuziv al unui profesor care umilește un copil.

Dacă s-ar fi făcut o adevărată reformă a învățământului, prin care să se imite modelele de succes pe care le-au aplicat alte țări, cu respectarea strictă a legislației și pedepsirea aspră a profesorilor abuzatori, până la excluderea acestora din învățământ, poate că moartea Ștefaniei ar fi putut fi evitată. Poate că, la fel, dacă ar fi existat o empatie reală între profesori și elevi, ar fi putut fi evitate multe din zecile de mii de situații de abandon școlar. Învățământul românesc este ținut într-un model învechit, autoritarist, șablonard, cu o programă școlară la fel de învechită, care nu are nimic de-a face cu dinamica și evoluția societății în care trăim. 

Ce învățăminte putem trage din trista dispariție a Ștefaniei?

Că nu trebuie să mai acceptăm abuzurile niciunui profesor față de niciun elev. Dacă ești elev și ai fost jignit, umilit, înjosit de un cadru didactic, ridică-te frumos în picioare și atrage-i politicos atenția acelui profesor că greșește. Dacă insistă în greșeala lui, spune părinților și directorului școlii. Dacă ești profesor, învățător, educator, lasă-ți toate frustrările acasă odată ce ai intrat pe ușa clasei. Acolo nu faci șaibe, șuruburi sau rulmenți, pe care le poți arunca la lada de rebuturi dacă le faci greșit. Acolo, în sala de curs, construiești caractere umane și clădești destine. O vorbă greșită de-a ta îl poate face pe-un copil să creadă că nu reprezintă nimic și să-și pună capăt zilelor, așa cum a făcut și Ștefania. La fel cum o vorbă de încurajare de-a ta îl poate face să-și ia zborul și să devină unul dintre cei mai buni. Procentul extraordinar de reușită al claselor profesorului Henny ne demonstrează, fără echivoc, că rolul profesorului este covârșitor și că nu există elevi deștepți și elevi proști, ci, mai degrabă, profesori neimplicați suficient.

Dacă ești elev și vezi un astfel de comportament abuziv, umilitor, al unui cadru didactic, asupra vreunui coleg de-al tău, ridică-te în picioare și atrage-i politicos atenția că greșește. Solidarizați-vă cu cel umilit. Mâine ați putea fi voi în locul lui.

Moartea neașteptată a Ștefaniei a șocat pe mulți dintre colegii ei, pe mulți dintre părinții colegilor ei. Pentru că fiecare părinte se gândește că oricând în locul Ștefaniei ar putea fi copilul lui.

Ființa umană a evoluat și a construit, de-a lungul mileniilor, civilizații, prin empatie și prin colaborare, nu prin lupta unora contra altora. Numai printr-o comuniune spirituală între profesori și elevi, între elevi și ceilalți elevi, între părinți și toți ceilalți, la un loc, poate exista armonie deplină și se poate da un sens pozitiv existenței umane. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am intrat aici din empatie pentru victima, am vrut doar sa aflu stirea. Cu atâtea paranteze mi-a luat ceva timp. Eu cred ca trebuia sa dati un alt titlu, pentru cei interesati de problemele din educatie.
    • Like 0
  • Este tragică soarta Stefaniei. Plâng. Dar mi-e greu să cred că nu este un concurs de imprejurari.aici descrieți soarta unui copil pentru care nu s-a batut nimeni, nici printii, nici colegii, nici prietenii. In Brasov tocmai s-a dat o sentința de 8 luni cu suspendare unui cadru dudactic cu comportament asemanator. Parintii s-au batut. Pana la 1oo de revoluții si reforme, sa fie activati psiholigii scolari. Cinic zic: acuma se vede ca pe bani putini, numai idioti muncesc.
    • Like 1
  • Arsene check icon
    Desi nu in legatura directa cu subiectul ,despre programa si manuale trebuie discutat.Nu dificultatea ideilor este problema ,nicidecum ,ci predarea prea succinta si sacadata ,necontinua ,a materiei.Forma tipica este cea Definitie ,Axioma ,Teorema ,Demonstratie etc.Chiar si numai aceste categorii induc ideea de predare in trepte ,uneori prea inalte ,in loc sa se faca una de tip continuu ,de tip plan inclinat ,in care ideile sa se succeada continuu ,justificat ,decurgand intuitiv dintr-un mod organizat de gandire.O asemenea predare o pot face doar oameni foarte pregatiti si cu experienta ,eu ii numesc de tip clasic.De ecemplu lucrarea scrisa de Richard Courant ,Fritz John ...Introduction to Calculus and Analysis in trei volume ,se apropie in proportie de peste 90 procente de acest deziderat ,chiar daca uneori ,sub aspectul continuitatii ideilor mai poate fi completata.Nu am citit-o decat partial ,din lipsa de timp ,dar suficient cat sa-mi dau seama de valoarea ei.
    Consider ca materia de liceu trebuie clar delimitata ,ce trebuie si ce nu trebuie obligatoriu predat ,si apoi ar fi bine sa se scrie carti ceva mai groase ,narative ,explicative ,citibile ...da,da, citibile ,care sa le fie de folos atat elevilor cat si profesorilor.Dar scrierea lor va trebui sa fie incredintata unor pedagogi cu experienta ,cunoscatori ai materiei si care stapanesc stiinta scrierii unei carti.
    Cam asta vad eu ca este problema manualelor actuale.De altfel am un manual de prin 74 ,cred ,de analiza ,foarte bine scris ,aerat ,simplu ,cu explicatii clare ,dar care era cam de vreo 4 ori mai gros decat manualele noi ,de acum sau chiar de la sfarsitul vechiului regim.Chiar intoarcerea la aceste manuale ar fi o solutie de moment ,materia fiind in esenta cam aceeasi.


    Doamne ajuta !
    • Like 2
    • @ Arsene
      Subscriu la treaba cu manualul. Dra ca să se întâmple, nu prea e timp sa asteptam interventia divină...
      • Like 0
    • @ Ioana Andrea Diaconu
      Arsene check icon
      Din punctul meu de vedere aparitia unor astfel de manuale este impiedecata deliberat.O tactica ar fi organizarea mai multor profesori buni ,chiar apel general la nivel de tara ,si fiecare sa scrie in stilul lui ,explicativ ,fara a plagia ,cate un capitol sa zicem ,la alegere ,intr-un fel extrem de limpede ,urmand totusi notiunile si notatiile comune programei actuale.Apoi lucrarea se poate publica la edituri online cum ar fi Sf.Nicolae ,printr-o reuniune a capitolelor respective.Se poate vorbi cu persoanele de acolo ,sa completeze din timp in timp ,eventual o impartire pe volume ,etc.In acest fel ceva s-ar rezolva.E doar o sugestie ,daca ar fi un consens intre profesori ,s-ar putea rezolva.Dar sa nu-si puna nimeni problema castigului in bani ,probabil ca nu se va realiza prea repede.

      Doamne ajuta!
      • Like 0
  • umilirea nu e doar la profesori, ci si in firme din privat, in institutiile de stat, in armata, in familie etc. E de sute de ani inradacinata la noi, o duc cu mine si peste hotare. Ne pregatim copiii sa fie olimpici la matematica dar nu sa duca o injuratura, un esec, un interviu picat. Emotiile negative impacteaza grav sanatatea si asta explica puzderia de farmacii dar si plecatul din romania.
    Dumnezeu sa o ierte. Vai de parintii ei.
    Si in liceu la mine a fost un incident asemanator - clasa a 9, si o copila nu a rezistat rusinii si fricii si s-a spanzurat. Pt un 4.
    • Like 1
  • Arsene check icon
    Cea mai buna metoda de predare ar fi intr-adevar diferentiata ,pe de o parte ,si unitara ,pe de alta.De exemplu la matematica ,ar dura maxim doua saptamani pentru predarea unui trunchi comun plus problemele cele mai de baza ,decurgand din practica ,utile elevilor.La fel ar trebui procedat si la restul materiilor.Cu profesori talentati ,materia ar fi inteleasa.
    Apoi restul timpului ar trebui ca elevii sa parcurga niste lecturi ,nu multe ,dar bine alese ,niste liste cu probleme esentiale ,etc ,pe baza carora sa primeasca un punctaj.Fiecare elev ar avea un punctaj pe baza aptitudinilor.Rezultatul ar fi ca din studiul formei graficului punctajelor pe materii ,s-ar vedea cam in ce domeniu este bun elevul.Conditia de absolvire ar fi trunchiul comun si parcurgerea lecturilor suplimentare ,eventual chiar la alegere ,nu neaparat impuse.Functie de cantitatea de probleme ai testa rezistenta la munca de uzura.Nu neaparat exact cum zic eu ,dar ceva care sa dea invatacelului posibilitatea de a se simti liber in studiu .Ar trece si unele carti din librarii sau anticariate ,ca tot se zice ca romanii nu citesc.
    In ce priveste modul de predare diferentiat ,nu este atat de usor ,trebuie profesori care sa fie antrenati pentru fiecare tip de gandire ,nu este usor sa-i formezi.Pana la urma ,acordarea libertatii in studiu ,plus ceva fonduri pentru carti ,ar pregati si elevii si profesorii.
    Si mai simplu ,pornirea lectiei de la diferite experiente vizibile in viata de zi cu zi ,care ar acoperi toate tipurile de pregatire ,plus explicatii intuitive si nu neaparat abstracte la materia predata ,vezi de ex. cartile lui Morris Kline ,ar rezolva agreabil acest aspect ,al predarii diferentiate.
    Inca ceva ,punctul de vedere subiectiv si din nou ,nu neaparat riguros ,asupra materiei ,ar trebui lasat sa creasca.S-ar dezvolta astfel o generatie mai complexa si mai reactiva la schimbarile nedorite de mediu.
    Pe de alta parte ideile astea trebuiesc aplicate ,ele nu vor fi pur si simplu lasate.De aplicat inclusiv prin detensionarea atitudinii profesorilor la clasa ,nepunerea accentului pe nota ,chiar note mari date deliberat ,dar cu o intelegere foarte buna a materiei.Nu este gluma ,cu o buna comunicare ,elevii devin solidari cu profesorul si treaba merge bine.
    In legatura cu starea sufleteasca a elevilor ,trebuie ca acei prieteni care cunosc persoana in dificultate ,sa semnaleze schimbarea comportamentului pentru a se lua masuri.De asemenea profesorii ar trebui sa dialogheze cu fiecare elev pur si simplu ca si cu un prieten.Chiar daca o profesoara ,sa zicem ,a gresit ,ceilalti ce au facut?Clasa ce a facut?Sub posibile acuze nedrepte de prea mare apropiere de elevi,chiar cand nu este deloc cazul ,se inoculeaza un comportament robotic inadmisibil.Si te miri ca se doreste inlocuirea profesorilor cu calculatoare...



    Doamne ajuta!
    • Like 1
    • @ Arsene
      "De exemplu la matematica ,ar dura maxim doua saptamani pentru predarea unui trunchi comun plus problemele cele mai de baza ,decurgand din practica ,utile elevilor" - doua saptamani?? Atat? Pe an, poate? Chiar si asa e extraordinar de putin.

      "Si mai simplu ,pornirea lectiei de la diferite experiente vizibile in viata de zi cu zi ,care ar acoperi toate tipurile de pregatire ,plus explicatii intuitive si nu neaparat abstracte la materia predata " - asta merge pana la un punct si chiar asa se si face. De la un moment dat in colo nu mai are cum sa mearga atat de bine la mate cel putin, matematica este in esenta un domeniu abstract si o parte din scopul predarii ei in scoala este fix dezvoltarea capacitatii de abstractizare.

      "De aplicat inclusiv prin detensionarea atitudinii profesorilor la clasa ,nepunerea accentului pe nota ,chiar note mari date deliberat ,dar cu o intelegere foarte buna a materiei." - pai tot dvs. spuneti mai sus ca sunt necesare niste punctaje care sa fie folosite la niste grafice pentru a vedea la ce e bun elevul. Fix astea sunt notele! In afara faptului ca de obicei nu sunt puse chiar intr-un grafic, ele sunt exact feedback-ul necesar pentru a stabili la ve e bun elevul, pentru a-l ajuta sa-si aleaga mai tarziu liceul si restul traiectoriei profesionale, eventual. Daca ai 7 la romana si 10 a mate si fizica incepe sa fie clar ca iti plac mai mult materiile exacte, de exemplu. Cat despre tensiunea de la clasa, asta variaza de la prof la prof. Am avut parte si de profesori mai stresati si de unii cat se poate de calmi.

      "De asemenea profesorii ar trebui sa dialogheze cu fiecare elev pur si simplu ca si cu un prieten." - aici nu sunt de acord. Asa ceva poate sa mearga la facultate, cand studentii sunt deja oameni maturi, stiu ce vor sa faca. Cat inca vorbim de copii, profesorul are ceva autoritate, o oarecare distanta cred ca este necesara. Am vazut profesori care in gimnaziu si chiar si in liceu au incercat genul de abordare pe care il sugerati, si nu a iesit bine. Elevii profitau de "prietenia" profului/profei si isi faceau de cap - adica incepeau sa vorbeasca unii cu altii, sa se ocupe de cu totul alte chestii decat ce ar fi trebuit sa se faca la ora. Optim mi s-a parut un stil de predare normal, in care profesorul nu e nici prea distant dar nici "prieten" cu elevii si cu care intr-adevar sa se poata purta o discutie normala, pe un ton calm, chiar si in contradictoriu (cu limitele de bun simt subintelese).
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Arsene check icon
      Desi nu sunt decat pasionat de matematica ,dar unul serios ,imi asum ca sunt capabil in 14 zile lucratoare sa predau intuitiv si complet analiza matematica de liceu ,atat teoria cat si problemele de baza ,ca suport al ideilor ,pentru orice clasa normala de nivel mediu ,formata din copii relativ linistiti cu care se poate dialoga firesc.Nu sunt singurul capabil de asa ceva ,dar nu voi putea vreodata dovedi practic acest lucru.Va recomand lucrarea lui Morris Kline intitulata Calculus ,an intuitive and physical approach ,pentru a vedea cam la ce stil placut si complet ma refer.Dupa ce o lecturati macar pe jumatate ,mai discutam.Cu respect.Nu atac deloc ,doar recomand ,cu modestie.
      In ciuda aparentelor ,matematica nu este deloc abstracta ,va garantez.Ea poate fi pusa in corespondenta biunivoca cu fiecare domeniu stiintific si nu numai ,de exemplu fizica ,chimia ,biologia ,etc.Dar desigur vorbim de un alt nivel decat cel indus fraudulos in scoli.Reducerea matematicii la scheletul abstract este ca si reducerea unui om la scheletul sau format din oase ,deci fara carne & co si fara suflet.
      Cand vorbeam pe de o parte de punctaje ,ma refeream la un posibil sistem de notare ;cand vorbeam de note ,era un alt context care trebuia sesizat ,chiar fara ca eu sa fi punctat explicit acest fapt.Ideea unei relaxari in notatie o promovez pe linia pedagogiei pozitive ,de a nu timora elevul ,de a-l incuraja ,de a nu-l reduce la un numar si de a nu-l face obsedat si dependent de o nota.Erau elevi care plangeau si era tragedie in familie pentru minus 10.
      Dialogul prietenesc cu elevii este posibil ,l-am indicat nu in ideea de a lasa clasa sa abuzeze ci ca un preambul firesc la predarea orei.Chiar o privire aruncata peste clasa poate indica diferitele stari sufletesti ale elevilor ,si nu trebuie sa fii fizionomist pentru asta.Exista desigur clase dificile in cazul carora treaba nu ar merge bine in mod direct dar ,daca ai aloca doua trei sedinte de dialog real in care sa intrebi efectiv ce gandesc elevii ,ce-si doresc de la materia ta ,ce ar vrea sa faca drept hobby acasa cu ajutorul ei ,samd ,ar fi posibil sa adaptezi orele astfel incat abordarea sa reuseasca.Nu trebuie niciodata pornit de la ipoteza ca nu se poate ,ci incercat.Dar o intrare abrupta si de pe pozitii autoritare ,in materie ,violenteaza psihic elevul in loc de a-l cuceri intru iubirea materiei predate .Din nou este necesar talent si empatie si desigur curajul de a incerca.
      Altminteri ,in mod normal ,sunt sigur ca fiecare profesor se stie adapta clasei ,nu am indoiala de asta.
      Personal singurul lucru care m-a marcat negativ in liceu au fost salile de clasa complet neaerisite ,fiindu-mi greu sa rezist ca plictis intr-un astfel de mediu.Rigiditatea comunista si aspectul prea abstract al unor materii erau sesizate de toti.Paradoxal ,desi clasa de discipline reale ,cam toti i-am iubit pe profii de umaniste ,fiind mai deschisi.Cei de mate ,unii dintre ei ,erau cam inchistati si nici ei nu cred ca intelegeau prea bine ceea ce predau.

      Doamne ajuta!
      • Like 1
    • @ Arsene
      Daca vorbim de analiza matematica in liceu, atunci cam vorbim de licee de profil real, in scoala generala si la licee de alte profiluri nu prea se face asta. Caz in care o abordare intuitiva nu e de ajuns. Nu prea ar fi corect, elevii au venit acolo sa faca matematica serios. Sunt necesare niste demonstratii, niste definitii date riguros. Chiar cartea lui Kline n-am citit-o, dar am citit altele care cred ca erau scrise in aceeasi nota (analiza in R sau R^3 predata "intuitiv"). Da, fizica si chimia se bazeaza pe mate si pana la un anumit nivel sunt lucruri destul de practice pe acolo, dar de la un punct in colo nu mai merge. Chiar si in materia de liceu anumite lucruri devin un pic cam greu de pus in practica (ma gandesc la elementele de structuri algebrice, in special). La alte profiluri merge, si unii profi chiar asa predau.

      "Cand vorbeam pe de o parte de punctaje ,ma refeream la un posibil sistem de notare ;cand vorbeam de note ,era un alt context care trebuia sesizat" - cu aceeasi oameni e foarte probabil sa ajungeti la acelasi context. Daca parintele pune presiune pe copil sa fie cel mai cel din clasa, nu conteaza ca notele sunt de la 1 la 10, sau sunt calificative sau sunt date... cum or fi date, stresul tot acolo va fi. Idem daca e vorba de profi prea exigenti.

      "Dar desigur vorbim de un alt nivel decat cel indus fraudulos in scoli." - fraudulos?? Si ce are nivelul actual din scoli, ca nu inteleg? Cu profi suficient de capabili se preda mate in mod corect.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Sistemele de învăţământ din afară îşi adaptează materia după tipurile de inteligenţă specifică fiecărui copil. Cei cu inteligenţă motrice (kinestezicii) - care formează cam 15% din populaţia planetei - nu pot atinge acelaşi grad de dificultate al matematicii comparativ cu cei care au inteligenţă logico-matematică. Kinestezicii sunt şi cei care petrec ore întregi aplecaţi pe caietele de matematică, cu lacrimile picurând pe obraz. În mod evident doar la noi, pentru că în afară fiecare copil e tratat DIFERENŢIAT.

    Aceste lucruri apar şi în tratatele şi manualele de pedagogie din România, dar la noi se învaţă în continuare încolonat.

    Sistemul românesc de învăţământ e un storcător de elevi. Se iau 40 de bucăţi elevi, se bagă la presă şi se storc trei olimpici.

    Restul se aruncă la coş.

    Câtă vreme nu vom adapta materia în funcţie de elev - predare diferenţiată - ne vom confrunta cu asemenea fenomene negative. Ca să nu mai luăm în calcul valul imens de analfabetism cu care ne confruntăm.
    • Like 2
    • @ Valentin
      Da, nici nu li se cere tuturor elevilor sa atinga acelasi nivel de mate. Unii vor avea 7, altii 9, altii alte note. Cine vrea matematica isi va alege un liceu de profil real, cine nu, nu. Si la liceu predarea este diferentiata, in functie de profil. De unde rezulta ca valul de analfabetism este cauzat de programa, si nu de profesori, lipsa de infrastructura, saracie, situatii familiale dificile, etc.? Cat contribuie fiecare din aceste aspecte la problema analfabetismului functional?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Johnny, să știi că Vali are dreptate cu tăierea programei. M-am uitat în manualul de mate de-a V-a și am comparat cu ce făceam eu. Manualul începe cu clasele numerelor, problemele fiind de genul află numărul impar abc știind că a·b=16, sau a+b=12. Imediat mai apoi, scrierea unui număr în baza 10, inclusiv cu puteri negative, apoi scrierea unui număr în baza 2, Noi nu făceam la nivelul ăsta! Eu, dacă începeam așa clasa a V-a, cel mai probabil că ajungeam să urăsc matematica. Și încă o chestie, manualul și exemplele din el sunt scrise într-un limbaj la nivel înalt, așa că un elev normal nu se poate lămuri din manual dacă nu a înțeles ceva la clasă. Și toate manualele peste care m-a mai uitat sunt scrise astfel, iar asta mi se pare o mare problemă!
      • Like 2
    • @ Horia Pelle
      Noi faceam exercitii de genul asta, si chiar nu erau o mare filozofie. In plus vorbeam de programa, nu de manual. Manualele scrise prost sunt o problema, programa e cu totul alta.
      • Like 3
    • @ Horia Pelle
      Sunt cu John, si noi faceam exercitii de genul asta. si era 1992?
      • Like 3
    • @ Maria Zamfir
      Nu cred că făceați exerciții de genul ăsta, manualele în 1992 erau încă cele comuniste, care le-am apucat și eu.
      Sigur nu făceați în a V-a scrierea unui număr cu puteri negative și în baza 2! Nu mă provocați, că vă caut manualul respectiv și vă pun să-mi arătați, iar dacă nu găsiți ce-am spus, vă pun să-l și mâncați!
      • Like 1
    • @ Horia Pelle
      Cautati-l, dar cred ca veti fi surprins. Ceea ce descrieti dumneavoastra este un sistem de ecuatii cu doua necunoscute (chit ca exemplul oferit e gresit, sistemul este incompatibil, si l-ati si pierdut pe c, undeva... Singurul numar impar pentru care a*b=16 este a=1, 16 fiind o putere a lui 2, dar in cazul asta a+b=12 ar insemna ca b=11, deci...)

      Cu siguranta am numere rationale/fractii, ergo puteri negative, chit ca nu le numeam asa. Si am facut si scrierea in baza 2.

      Nu inteleg dificultatea - sisteme de ecuatii si inecuatii se faceau si in clasele primare. Baza 2 este impartire la 2 - chiar prea greu pentru a V-a?

      PS. Nu e nevoie sa va chinuiti sa cautati manualul, l-am gasit eu. Aici:
      manualul.info/Mate_V/Mate_V_89_ftp.pdf . E cel din 1989, dar acelasi era si in '92. Scrierea numerelor naturale in baza 2 se gaseste la pagina 40. Sisteme ca acela propus de dumneavoastra se gasesc la pagina 75. Criteriile de divizibilitate, si scrierea numerelor in forma abc=a*100+b*10+c*1, la pagina 90. Determinarea cifrelor a si b intr-un numar a15b (scuze, nu am cum sa pun bara deasupra) astfel incat numarul sa indeplineasca anumite criterii era un exercitiu standard.

      Nu mancati .pdf-ul va rog, cred ca nu-i bun la gust :D
      • Like 3
    • @ Maria Zamfir
      Nu, nu este un sistem de ecuații. Cifra c este impară (deoarece numărul este impar), iar copilul de-a V-a ar trebui să dea valori corespunzătoare lui a și b, astfel încât să fie îndeplinită condiția a·b=16. Credeți-mă, pe majoritatea îi cam depășește complexitatea condițiilor, mai ales că nu sunt prea sunt obișnuiți din clasele primare să asocieze numere literelor.

      Eu nu voi mânca PDF-ul, dvs. îl veți mânca! :)
      Unde apare scrierea unui număr cu puterile negative ale lui 10?!
      Dar probleme cu numere în baza 2? E doar una singură, și aceea decentă (să convertești 1101 din binar în zecimal). Ei, în ziua de azi avem multe cazuri în care profesorul nici nu folosește manualul ci doar culegerile, iar culegerile abundă de probleme care depășesc nivelul și experiența practică a elevilor!
      Nu uitați, nu toți elevii au aptitudini la mate, și nu toți părinții au făcut ecuații cu derivate parțiale la facultate, spații vectoriale, laplacieni sau alte matematici avansate cum am făcut noi, ca să le poată explica ușor ce n-au înțeles în clasă cu actualul stil „pe repede-nainte”.
      Rămân deci la părerea că nu este în regulă cum este acum. Și nu mă refer aici doar la mate, ci și la geografie, și la biologie, chiar și la educație fizică! Da, imaginați-vă, la educație fizică! O fostă colegă mi-a povestit despre cum și-a scutit băiatul de sport, ca să nu aibă media 7! Cică făceau cu un prof venit de la Școala Sportivă, care îi nota la sânge. Nu făceai baremul la aruncarea mingii de oină (50 m parcă), nu luai 10. A trebuit să-i plătească ore cu un prof de educație fizică, la universitatea locală, ca să ia băiatul 10 în semestrul 1, iar din semestrul 2, i-a adus scutire.
      Mai lipsește să vină și profii de muzică cu pretenții vis-a-vis de cei fără auz muzical, ca să fie complet tacâmul!
      Deci, nu mai spuneți că școala e prietenoasă cu elevii, că nu e, de asta și vor atâția părinți o schimbare!
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Scuze, ma citez: "Determinarea cifrelor a si b intr-un numar a15b (scuze, nu am cum sa pun bara deasupra) astfel incat numarul sa indeplineasca anumite criterii era un exercitiu standard."

      Ori asta ati descris. Serios, uitati-va la PDF-ul acela. Sunt si probleme cu numere scrise in baza 2, dupa pagina 40. Cu puterile negative ale lui 10, aveti dreptate, dar nu cred ca saltul e prea mare.

      Probabil ca nu ati gasit publicul corect pentru dezbatere; eu si Jonn Jonzz suntem din 'aia' cu transformatele Laplace la picior - el e fizician, eu am fost seminarista de matematici aplicate in Politehnica, dar am facut practica pedagogica in gimnaziu si liceu, de aceea va spun ca nu sunt foarte departe de scoala. Poate am avut aptitudini, desi n-am avut 10 pe linie la mate (combinatorica, bat-o vina...).

      Am mai povestit aici ca anul trecut, cand eram in tara, a picat magareata pe mine sa dau 'meditatii' (nu mai sunt in sistem de 15 ani), platite in cafea si biscuiti, baiatului de a VII-a al unor prieteni. Mate si anatomie - combinatie stranie, stiu, dar in liceu am fost foarte buna la anatomie, si amicii mei nu m-au 'iertat'.

      Deci stiu cum arata si manualele noi. Din nou, poate ati nimerit gresit, dar mie la matematica nu mi se pare greu, mi se pare... un pic incalcit, poate? Mi se pare insa usor, chiar infantilizant in anumite circumstante. Dar ma rog, v-am spus ca nu sunt tipul de persoana careia ii e frica de propriul numar de telefon.

      E o tema lunga de discutie, si ne indepartam mult de articol. Sunt constienta ca scoala nu este prietenoasa; exemple de profesori dusi cu pluta am si eu, o mie. Am avut doua profesoare de franceza (nu stiu cum Doamne iarta-ma, am tot dat de ele), care erau, cred, clinic dezaxate. Cea din liceu macar nu facea un secret din faptul ca ura fetele cu pasiune. Si eram trei in grupa de Franceza 2, iar pe una dintre ele profesoara respectiva ar fi dus-o la soarta Stefaniei, daca nu ar fi intervenit diriginta.

      Si nu vorbesc aici de faptul ca ne dadea note mici - vorbesc despre umilinte extreme: eu eram grasa, una dintre celelalte era o aschimodie zambata, iar A. era curva (pentru ca era frumoasa de pica). Pentru mine si R. cuvintele erau dureroase; pentru A., a carei mama se sinucisese tocmai pentru ca tatal ei o acuzase ca A. nu e a lui, chestia cu 'curva' era de-a dreptul criminala... Ironia fiind si faptul ca A. era leita cu tatal ei. Dar ma rog, divaghez.

      Cred ca, sintetizand, problema nu este ca un copil are aptitudini pentru o materie sau nu. Nu ar trebuie sa ai 10 la mate, sau la sport, sau la muzica, sau la cultura civica, sau la mai stiu eu ce. Il citez pe Jonn: si 5,6,7 sunt note. Ce zbrobeste elevii si parintii este obligatia de a avea 10, pentru a fi competitiv la diverse examene, cum ar fi admiterea aceasta ridicola la liceu.

      Baiatul caruia i-am dat meditatii era intr-o stare de rau fizic atunci cand stia ca are anatomie a doua zi. Literalmente, facea febra, vomita de frica. Si nu lua 3, lua 6. Am petrecut primele ore cu el pur si simplu lasndu-l sa planga, apoi explicandu-i notiunea de afectiuni psihosomatice, cu povesti istorice semi-porcoase. (Sarcina falsa a Mariei Tudor, AKA, Bloody Mary, cu Filip al Spaniei, cu care nici macar nu consumase casnicia - hey, scopul scuza mijloacele...)

      Tatal lui a fost olimpic la economie, si voia ca prichindelul sa intre la Madgearu, cred. Si prichindelul vrea acelasi lucru (nu era o presiune evidenta a parintilor, care de altminteri sunt foarte chill - daca T. ar fi vrut la Lipatti, n-ar fi fost o problema). Dar din 5-6 nu il scotea profesoara de anatomie, ceea ce ii distrugea practic sansele de a intra la liceul ales, care nu avea nici in clin, nici in maneca (,) cu acea materie.

      La mate ce faceam cu el faceam 'in plus', era oricum de 9-10 la clasa. Nu era pentru examen, era pentru _dupa_ examen. La anatomie, insa copilul intrase intr-un blocaj psihic: nu intelegea nimic, incerca sa memoreze mecanic, nu reusea, iar 5-6, iar blocaj. Cred ca stiti ce vreau sa spun - simtea ca a pierdut pasul, si ca si-a distrus viata. Si avea totusi 13 ani.

      Nici manualul, nici programa nu erau sursa primara a raului (desi, recunosc, nu ajutau). Profesoara de la clasa avea o metoda de predare care se baza, probabil, pe acel mic procent dintre elevi care aveau memorie fotografica. Noua (am fost baftosi, cred) nu ni s-a predat asa. Proful nostru era mai putin axat pe memorarea tuturor oaselor piciorului (in latina), ci mai mult pe cum functioneaza piciorul - ce rol au oasele, muschii, tendoanele, ce treaba are creierul cu toate astea, etc. De aceea am tinut minte mult, era... interesant, nu o corvoada.

      Materia era fix aceeasi, insa stilul de predare era neprietenos; amicii mei refuzau sa dea spaga (pentru ca daca va inchipuiti ca restul clasei erau chirurgi toracici in devenire, va inselati - dar luau minim 8.)

      Pe T. l-am scos din starea in care era folosind tot felul de chestii neortodoxe, cum ar fi, de exemplu, ca i-am pus tatalui lui pe brat aparatul meu de electrostimulare (da, sunt in continuare si plinutza si lenesa, fizic, desi am fost candva super atletica), si am ras amandoi de ne-am prapadit cand C. a inceput sa isi (aproape) dea pumni in fata. T. insa a inteles pentru prima oara care este legatura intre impulsurile electrice din creier, si muschi. O chestie marunta, dar care i-a spart blocajul.

      Nu spun ca scoala este prietenoasa. Si nu fac parte nici din tabara celor care cred ca noi am supravietuit la si mai rau, deci si copiii nostri trebuie sa supravietuiasca, pentru ca scoala ii caleste pentru viata. Spun numai ca manualele, materia si programa sunt numai 30% din ce e rau cu scoala romaneasca. Metodele de predare, metodele de notare, si standardul stupid care le impune elevilor 10 pe linie la te miri ce sunt 60%, si parintii, scuze, sunt 10%.

      Eu am avut 10 la sport (am dat cu mingea aia de oina de ar fi fost home run, daca era baseball, profa nici macar nu ma mai lasa sa dau proba respectiva, ca am dat cu mingea peste scoala si am spart un parbriz), dar nu inteleg de ce media la sport ar trebui sa influenteze un viitor licean la mate-info.

      Spun ca parintii sunt 10% pentru ca intre ei exista o competitie, poate bine intentionata, ca al lor sa fie cel mai cel. Scoala spune - media din gimnaziu conteaza pentru liceu - OK. Dar daca parintii ar face un pas in spate si ar spune, bai, al meu nu e bun la sport/mate/muzica, si asta-basta... daca _toti_ ar face asta, atunci elevii ar avea medii care le reflecta aptitudinile. Tu ai 6 la mate, eu am 6 la educatie civica, poate Jonn are 6 la desen, e OK. Ar exista un echilibru, si presiunea pe elevi ar scadea.

      Dar nimeni nu va face acest pas in spate, asa cum putini fac un pas in fata, nu in discutii pe forum-uri, ci intr-un mod organizat, lucrurile ar sta altfel.

      Nu vad o initiativa cetateneasca in acest sens; stiti, posibilitatea exista. 250.000 de parinti, de ce nu, si profesori, care sa se adune si sa propuna o schimbare a metodelor de evaluare, de exemplu. Daca in loc de a ne acuza reciproc de diverse chestii, ne-am aduna, am putea schimba ceva si la cele 30% si la cele 60%.

      Ne (va - eu nu am copii, nu pot, fizic, si faptul ca ne tot mutam din tara in tara ne impiedica sa adoptam [scuze pentru explicatie, insa mereu primesc aceasta intrebare]) lamentam, insa parca am ramas supt vremi. Nu suntem supt vremi. Chiar putem incerca sa schimbam ceva.

      Daca ne-o dorim cu adevarat.
      • Like 2
    • @ Maria Zamfir
      Mulțumesc mult Maria, am citit experiențele tale personale cu gura căscată! Ești cumva rudă cu Florin Piersic? :)
      Vorbind acum serios, eu cred că și profesorii de primară și generală sunt de vină, în sensul că iau prea în serios școala la o vârstă neserioasă.
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Da, sunt Florin Piersic, cum m-ati descoperit?
      • Like 1
    • @ Horia Pelle
      Nu, sunt Mircea Diaconu :D
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      N-aveți cum, că nu l-am votat... :P
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Aicea sunt niște propuneri fiarte bune, care cred ca ar trebui sa ajunga cumva la minister.
      • Like 0
  • Nu prea vad in postarea originală o reproducere fidelă a ceea ce s-a întâmplat... Psihologic vorbind, este necesara o serie de episoade traumatice grave pentru ca cineva sa recurga la acest gest. Cu atat mai mult, aceasta fata nu cred ca s-ar fi sinucis din cauza unor agresiuni verbale... Momentul premergator sinuciderii ,aduce in balanta toate chestiunile pentru care merita sa trăiești. Fata ,cu siguranta, avea si alte probleme de a putut fi atat de disperata incat sa renunte la propria-i viata. Daca ar fi fost ceva la fel de minor precum "faci umbra pământului degeaba" , atunci , cu siguranta, vorbim de o multitudine de alti factori care au jucat un rol important in acest episod catastrofic. A da vina pe un singur factor al carui amploare nu avea cum sa genereze sinuciderea, este cel putin jenant. Indifetent ca vorbim de un adolescent , la varsta teribilismului si a exacerbarii egoului. Cel mult,acest tip de atitudine ar fi lasat o sechela in subconstientul adultului de mai tarziu cu privire la frica de esec in cazul unei evaluări. Insa, daca fata lua note mici in mod repetat, cu atat mai mult, isi asuma propriul nivel. Cei care vor sa isi depășească conditia ,lupta! Asta se aplica chiar si la varsta ei. Daca nu a invatat, conform acelui act semnat de catre parinti , prin care se accepta de catre acestia ca elevii sa fie umiliti in fata clasei pt absente si note mici, si-a asumat varianta umilirii. Pana la urma ,vorbim de Callatis, nu se poate spune ca ajunge elita acolo, ceea ce arata ca acei copii oricum nu au fost nici in scoala generala cei mai silitori elevi si probabil nu ii va lovi pe prea multi constiinciozitatea in timpul liceului ( vezi rata de promovabilitate la Bac).
    Eu refuz sa cred ca intr-o era a batjocurei de orice tip,a rautatilor expuse prin toate mijloacele, un copil se poate sinucide pt ca un profesor l-a umilit. Daca, sa presupunem , avea un sprijin moral acasa, eu sunt sigura ca nu s-ar fi ajuns aici. Poate era in situatie de corigenta ,iar parintii poate au amenintat-o ca daca ia nota mica va fi pedepsita( aici includ si violenta fizica pentru ca e o realitate) . Daca ma insel,expuneti-mi 2 cazuri in care cineva perfect sanatos din punct de vedere psihologic s-ar sinucide din cateva insulte, fie ele repetate, in contextul unei aromonii exterioare si interioare. Nu mai blamati atat sistemul de educatie, deoarece nu aveti cu ce sa il inlocuiti! Nu exista resurse umane suficient de capabile sa predea ... Sunt constienta ca au inceput sa se desprinda lichelele de pe bancile facultatilor si ajung profesori ,insa nu exista alta optiune, nu se angajeaza nimeni pe un salariu atat de mic,daca are sansa sa se duca la mai bine. Pana la urma , era mai bine fara un profesor de matematica ( sa presupunem) intr-o scoala sau le-ar fi convenit orice om care ar putea sa ii invete cate ceva pe elevi? In fine, sa nu uitam si atitudinea lipsita de respect si de educatie a elevilor din scolile noastre . Credeti ca un profesor care a terminat cu media 9-10 va veni la un liceu mediocru sau slab,unde elevii ii pot crea mari neplaceri? Vad tot mai des pietre aruncate in cadrele didactice. Lumea chiar e oarba, inconstienta sau pur si simplu a uitat cum se comporta copiii in scoli? Cat de rai si impertinenti pot fi ?! Nu sunt profesor, dar am trait astfel de evenimente pe cand eram eleva. Nu mai aruncati atata vina pe un profesor. Da, nu a fost etic, dar de ce nu se intreaba nimeni de cate ori a fost "calcata in picioare" doamna cu pricina se catre elevi? Sa dai vina EXCLUSIV pe cuvintele unui om pentru un gest extrem al unei adolescente ,asta se numeste incompetenta si lipsa de inteligenta sociala. Imi cer iertare anticipat pentru lipsa de empatie fata de familia indoliata si le transmit condoleante in cazul in care ar citi aceasta opinie dura si neslefuita, insa in momentul in care se arunca vina asupra unui singur factor(om),acest lucru nu mi se pare just.
    • Like 3
  • Valentin check icon
    Ar fi interesant de văzut cum s-ar fi descurcat această fată în altă ţară - Finlanda de exemplu - unde materia este ADAPTATĂ nevoilor copilului, unde nu toţi execută încolonaţi aceeaşi matematică, unde nu toţi recită încolonat aceleaşi comentarii insipide, inodore şi incolore.
    Finlanda, o ţară care îşi tratează copiii diferenţiat, nu încolonat, ca oile. Ăsta e efectul sistemului actual, un malaxor imens şi crud care mestecă fără milă elevi, profesori disperaţi de o programă imbecilă şi părinţi care îşi petrec zile întregi, cocoşaţi pe manuale, încercând să descifreze o materie cu mult peste puterile oricui.
    Ore întregi de matematică la clasa a VIII-a pe care nici părintele nu le poate descifra, deşi vorbim de ŞCOALĂ GENERALĂ, de noţiuni GENERALE de matematică. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie.
    Un sistem absurd, absurd până în măduva oaselor! Un sistem care cocoşează elevi pe caiete, cu lacrimile picurând ore întregi. Sunt obligaţi să înveţe o matematică din care mulţi nu vor folosi nici măcar 15%, în timp ce colegii lor din alte sisteme de învăţământ îşi însuşesc doar un strict necesar, şi separat - cei care doresc - pot adânci o materie sau alta.
    Ăsta e rezultatul sistemului, ăsta e rezultatul modificărilor aduse programei, care se schimbă de la un an la altul, care adaugă fără să elimine.
    • Like 3
    • @ Valentin
      Ca si in cazul autorului, nici in cazul dvs. nu inteleg cum s-a ajuns de la suicid cauzat de comportamentul inadecvat al unui profesor la programa scolara. Ce -are sula cu subprefectura?
      Mai ales ca e vorba de liceu, nu, nu fac toti aceeasi matematica. Sunt programe diferite pentru licee diferite. Si nu, materia de clasa a 8-a nu e de nedescifrat. O descifra si maica-mea, o descifrez si eu acum, o descifreaza multi altii, chiar nu e o problema (e drept, eu nu sunt parinte, dar la varsta mea as putea sa fiu :P).

      "Un sistem care cocoşează elevi pe caiete, cu lacrimile picurând ore întregi. " - de unde rezulta ca asta ar fi cazul general? De asemenea, de unde ati scos acel 15%?

      Colegii lor pot ajunge sa nu poata sa faca niste banale exercitii cu fractii dupa terminarea liceului. Asa ca nu stiu cat lapte si cata miere curge prin alte parti, in ceea ce priveste programa cel putin.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dacă aţi fi vorbit cu profesori de matematică, limba română sau orice altă materie aţi fi înţeles.
      Comparaţi programa din ORICE ţară europeană cu programa noastră şi vedeţi care sunt diferenţele.
      Ideea că sisteme educaţionale ca cel finlandez, olandez sau britanic greşesc, în timp ce sistemul nostru e singurul care are dreptate e absurdă.
      Rezultatul e cel pe care îl vedeţi. Procentul e foarte puţin important. Fiecare elev are dreptul la învăţământ diferenţiat. E un drept legal, stipulat negru pe alb în lege.
      Faptul că nu se respectă duce la catastrofe de acest gen. Acest copil avea dreptul la o matematică pe măsura capacităţilor ei, nu la un regim de turmă.
      Sistemul românesc de învăţământ este o turmă, o porcărie absurdă, un buboi care încearcă de ani de zile să erupă.
      O spun şi profesorii. O spun mulţi, dar din păcate nu au curajul să recunoască, şi asta costă vieţi.
      Tăcerea costă vieţi. Profesorii ar trebui să ia atitudine, aşa cum au făcut doar câţiva. Mulţi se tem probabil pentru posturile lor, pentru ce li s-ar putea întâmpla dacă devin vizibili.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      https://www.youtube.com/watch?v=IdepBVBrzCQ
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Discutia despre programa chiar nu isi are locul aici. Fata nu s-a sinucis pentru ca nu făcea fata programei. Cum s-ar fi descurcat ea în alt sistem de învățământ este alta poveste.
      Dacă profesoară a gresit, nu a gresit ca i-a pus nota 3, ci a gresit pentru ca a facut-o sa creada ca acest 3 o definește ca om.
      • Like 2
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Discuţia despre programă chiar îşi are locul, pentru că învăţământul nostru nu ţhe seama de cei cu inteligenţă auditivă, vizuală sau kinestezică şi nu adaptează materia după acest tip de inteligenţă, deşi numeroase tratate şi manuale de pedagogie explică pe larg această chestiune.
      Nu toate tipurile de inteligenţă pot atinge acelaşi prag al matematicii; kinestezicii - care formează cam 15% din populaţia planetei - sunt cei mai dezavantajaţi.

      Dacă vă aruncaţi un ochi peste ce se întâmplă în afară veţi vedea că fiecare tip de inteligenţă este TRATATĂ DIFERENŢIAT, că nu toată lumea învaţă încolonat, ca la noi, într-un sistem putred, într-un malaxor infect din care nu scapă nimeni.

      Profesorii sunt obligaţi să tragă de elevi pentru nişte examene absurde, care nu spun nimic în fara unei note amărâte.

      Necazul e că atunci când îndeşi materie cu basculanta te confrunţi cu riscul de a pierde absolut tot, înclusiv bazele.

      Sistemele normale la cap dau bazele, iar ceea ce se face la noi e opţional, pe un modul pe care copilul şi-l alege liber. Gradul de analfabetism din societatea noastră e cauzat de îndesatul cu basculanta, de goana după olimpici, de storsul a 40 de elevi ca să se ridice vreo doi-trei.

      Faptul că profesorii nu fac diferenţa dintre baze şi vocaţional e un lucru grav.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Teodora check icon
      Putem discuta despre programa, dar fara legatura cu moartea Stefaniei. .
      • Like 1
    • @ Teodora
      Valentin check icon
      Din moment ce programa distruge încrederea în tine dându-ţi cu mult peste tipul de inteligenţă pe care îl ai atunci ar trebui să discutăm doar despre programa.
      Aveţi idee câţi elevi se cred proşti pentru că nu pot ţine pasul cu această stupizenie de programă? Le explică cineva că această hârţogărie nu este reglată cu tipul lor de inteligenţă? Le explică cineva că legea prevede dreptul de a beneficia DIFERENŢIAT de educaţie, şi nu încolonat, ca o turmă de oi?
      Nu le explică nimeni. Mai mult, avem o mulţime de profesori care nici măcar nu conştientizează fenomenul.
      • Like 0
    • @ Valentin
      "Aveţi idee câţi elevi se cred proşti pentru că nu pot ţine pasul cu această stupizenie de programă?" - dar dvs. aveti? Cat la suta din total reprezinta aceasta categorie? Si nu, programa nu distruge incredea in sine. Pe exact aceeasi programa au lucrat de-a lungul anilor profesori care nu au distrus incredea nimanui in sine.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Un reportaj de un minut in care este prezentata parerea unui singur om. Departe de fi ceva relevant, stiu destui profesori care nu sunt de acord cu dumnealui.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Am vorbit si cu profesori de romana, si de mate, si ale mai multor materii, cunosc destui si ei nu sunt de acord cu dvs., in ceea ce priveste programa si sistemul de notare cel putin.
      "O spun şi profesorii." - de unde rezulta ca o spun majoritatea? Si daca o spun, care sunt argumentele, mai exact?
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Fals, citiți ce-am scris mai sus.
      • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Scuze, nu stiu la care comentariu va refereti acum. V-am raspuns mai sus.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Da, scuze, îi adresasem din greșeală doar Mariei Zamfir comentariul respectiv.
      • Like 0
  • Arsene check icon
    Se intampla des astfel de cazuri ,am cunoscut cateva ,tot foarte tragice ,soldate cel putin cu o moarte sufleteasca destul de lunga...
    Unii profesori au proptele politice si se comporta discretionar.
    Altii ,desi cu proptele ,au paradoxal un bun talent pedagogic si sunt chiar indragiti de elevi.Am intalnit astfel de mahari ,dar aveam un chimism bun cu ei si vazand ca sunt pasionat de materiile lor ,chiar m-au apreciat.Unuia chiar i-am zis ceva dintr-o carte straina ,ceva interesant si ,in loc sa-i fie ciuda ,mi-a promis ca si-o va cumpara si el ,am aflat ulterior ca nu prea avea acest obicei ,fiind foarte dotat in domeniul sau .Profesoarele noastre erau intr-adevar cam prea serioase ,uneori pareau reci si distante ,dar puteai bine comunica ,daca erai constiincios si invatai.Unele mergeau pe carari gresite datorita ateismului comunist ,dar altele erau pur si simplu crestine autentice si chiar ne vorbeau despre Dumnezeu si chestiuni de morala ,pana si noi mirandu-ne cum de aveau acest curaj ,pe vremea fostului regim.Desigur ,alte proptele ,dar Dumnezeu nu se uita niciodata la acestea ci la firea omului si la dorinta lui de a face binele.
    Un astfel de voda-in -loboda poate avea mana lunga si nu este intotdeauna bine sa te pui cu el ,din considerente extrem de clare.
    Solutia practica depinde de dreapta socotinta a ta ca elev/student.Cel mai bine este sa-ti vezi de treaba si sa inveti atata cat poti de la fiecare.Daca se intampla sa simti ca poti comunica bine cu respectivul ,trebuie sa incerci o usoara socializare pe teme profesionale ,pana-i trece supararea ,care poate ca este de natura personala si momentana.Daca persoana este buna la suflet ,lucrurile merg bine.
    Cei care au o ura cronica sunt mai greu de vindecat ,trebuie sa mearga nu la psiholog ,fapt ce i-ar jigni probabil ,ci la un bun duhovnic.O discutie prieteneasca cu un parinte de tip Cleopa aduce o mare mangaiere ,dar din nou solutia nu poate fi impusa.
    Din pacate ei sunt produsul unui sistem ,cauza fiind lepadarea de credinta ,impusa prin teroare.Contramasura este perfect posibila ,dar cu acordul lor insile si este de natura duhovniceasca.
    O consecinta a scoaterii Cuvantului din viata cetatii sunt si manualele proaste ,in limbaj de lemn ,fara cuvinte potrivite ,binecunoscute tuturor si de mare actualitate din pacate.
    Cand auzim de stat laic ,este bine sa ne cam pazim.Monahii spun clar cum ca nu exista ateism sau libera cugetare ,ele sunt doar eufemisme ce indica religia celui rau.
    Invatamantul trebuie urgent depolitizat ,platit pur si simplu direct de familii ,fara intermediari ,este bine totusi sa fie public ,pentru o buna socializare si verificat sistematic de persoane competente ,care insa nu vor interfera direct cu profesorii pentru a nu-i timora ,ci vor da indicatii de ansamblu ,fara penalizari ,scaderi de salariu etc ,pentru o mai buna comunicare profesor clasa.Eu consider ca profesorii trebuie sa fie parinti secunzi ,prietenosi ,deschisi la minte ,suflet si talentati pedagogic.Nu este foarte importanta capacitatea pur stiintifica ci randamentul de transmitere a informatiei ,empatia ,samd.
    La noi invatamantul s-a axat preponderent pe memorie ,pe autoritate si nu pe zidire ,formare ,de suflete si caractere.O data ce ai decapitat si decapitezi elitele crestine ,indiferent de coloratura politica ,nu mai poti nicidecum sustine altceva.Din pacate acesta este tristul adevar.
    Practic scoala este un gulag de creiere puse sa invete fara oxigen ,sau un gulag de suflete puse sa invete fara de iubire.
    Daca mai vedeti astfel de cazuri ,ziceti-le sa lase scoala pe locul 3,4, si sa se apuce de sport ,rugaciune ,pe cat este posibil varstei lor.Exista viata si competenta si dincolo de scoala .Noi fiind creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ,nu avem cum sa fim prosti.Cei care sustin altceva ,practic duc razboi psihologic ,numit acum bulling ,cu elevii mai sensibili ,mai creativi ,eventual cu varfurile.Asa ca ,desi nu este propice varstei lor ,elevii vor trebui sa citeasca lucrari de gestionare a stresului si de cooperarea cu persoanele zis toxice.
    Sinuciderea nu este deloc necesara.
    Doua ture de stadion plus Doamne miluieste ,plus un ras sanatos ,de tanar energic ,rezolva repede problema ,daca nu o lasi sa se agraveze ,daca nu te lasi angrenat intr-o spirala a deznadejdii.
    Oficial nu se indica rugaciunea pentru sinucigasi ,dar cateodata consider chestiunea ipocrita...

    Dumnezeu sa o ierte !

    Totusi nu faceti niciodata asa ,luptati cu nadejde in inima ,pana nici o insulta nu va mai poate atinge !

    Doamne ajuta!
    • Like 0
    • @ Arsene
      "Cand auzim de stat laic ,este bine sa ne cam pazim.Monahii spun clar cum ca nu exista ateism sau libera cugetare ,ele sunt doar eufemisme ce indica religia celui rau." - statul liber este necesar sa fie laic, pentru ca cetatenii sa aiba libertatea de a practica ce religie vor sau de a nu practica o religie. Indoctrinarea, fie politica, fie religioasa nu are ce cauta in scoli. Monahii nu au dreptate in acea privinta, exista ateism, nu are legatura cu politica, inseamna pur si simplu lipsa de religie. Sunt ateu, va garantez ca nu ma inchin la nimic (nici bun, nici rau), nu ridic nimic in slavi sau la rang de zeitate. Pentru ca nu exista nici o dovada pentru existenta supranaturalului, de orice fel.

      "O data ce ai decapitat si decapitezi elitele crestine ,indiferent de coloratura politica ,nu mai poti nicidecum sustine altceva." - va referiti poate la perioada medievala? Astazi nu mai e nimeni decapitat.

      "Noi fiind creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ,nu avem cum sa fim prosti.Cei care sustin altceva ,practic duc razboi psihologic ,numit acum bulling ,cu elevii mai sensibili ,mai creativi ,eventual cu varfurile." - asta e de-a dreptul disingenuu si insultator. Adica ori esti religios ori esti un bully? Nu, pur si simplu nu. Cat despre prosti - Viorica Dancila si multi ca ea.

      "Doua ture de stadion plus Doamne miluieste ,plus un ras sanatos ,de tanar energic ,rezolva repede problema ,daca nu o lasi sa se agraveze ,daca nu te lasi angrenat intr-o spirala a deznadejdii.
      Oficial nu se indica rugaciunea pentru sinucigasi ,dar cateodata consider chestiunea ipocrita..." - da, pentru ca dezechilibrele de ordin chimic din sistemul nervos nu se rezolva cu rugaciune si alergare. Are sens. Duhovnicul poate sa fie cel mult echivalentul unui psiholog (desi si acolo comparatia e trasa de par, pana si psihologul aplica o metoda stiintifica in lucrul sau, dar hai sa zicem), dar in nici un caz al unui psihiatru.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Arsene check icon
      Acest fapt ar insemna ca sunteti dvs un arbitru necorupt care judeca el insusi binele si raul ,adica ati fi dincolo de bine si rau dvs insusi ,echivalentul unui dumnezeu strict uman dar de nivel apofatic.Va inselati ,sunteti probabil bine intentionat in sinea dvs ,dar mandru.Daca il elimini pe Dumnezeu si sfaturile moralei crestine ,implicit dai in diferite patimi fie trupesti fie sufletesti care cumva te domina.Dovada existentei lui Dumnezeu in fiecare om dealtfel , este iubirea(si toate sentimentele) pe care o(le) avem in noi ,care nu poate(pot) apartine materiei anorganice lipsite de viata ci doar unei entitati vii ,care este sufletul si care e dat in momentul conceperii pruncului ,direct de la (de catre) Dumnezeu.
      Decapitarea era termenul figurat ,este vorba si de uciderea in puscariile comuniste ,si de marginalizarea valorilor de la noi si de aiurea ,chiar in prezent.
      Daca nu stiti programa un calculator ,considerati calculatorul prost ,sau considerati ca dvs ,ca profesor al calculatorului mai aveti de invatat ? In aceeasi ipoteza ,ati insulta calculatorul ,facandu-l prost ?Ati obtine astfel vreun rezultat ,sau ati persista cu optimism ,pana cand ati reusi colaborarea?
      Nu doresc comentarii cu personaje politice ,oricum as indica o facultate de profil diplomatic ,obligatorie pentru fiecare potentat al zilelor noastre.Ei sunt singurii care ajung acolo pe alte criterii ,in mod oficial.Banul trebuie sa slujeasca ,nu sa conduca.S.a.m.d. Dar desigur ,deviem de la subiect.
      Noi nu cunoastem persoana in cauza ,un dezechilibru chimic nu i-ar permite deloc sa functioneze.Poate fi o lipsa de dialog ,de iubire ,si la dansa ,nu putem sti.In cazul elevilor ,sportul si optimismul salveaza ,daca sunt practicate regulat ,de asemenea si dialogul constant cu un parinte duhovnicesc.In lumea monahala exista o vorba ca cine nu merge la duhovnic poate ajunge la psihiatru.In conditii de stres major ,daca nu lupti in nici un fel ,poti claca.Desigur fara cazuri concrete ,nu putem discuta.
      Psihiatrii cu experienta lucreaza in tandem atat cu psihologi cat si cu duhovnici.Fiecare isi are un rol bine definit ,nu sunt echivalenti si se suprapun doar partial.Si medicii si duhovnicii sunt de la Dumnezeu.
      Duhovnicii opereaza cu notiuni neinteligibile ,neindexabile stiintific ,ei chiar au har de la Dumnezeu ,credeti-ma ,nu sunt povesti.Stiinta are bune aplicatii ,dar mereu este doar o aproximare ,utila in practica ,a Intelepciunii divine.

      Va recomand sa lecturati si carti duhovnicesti ,de ex. lucrarile par.Ilie Cleopa ,eventual cereti recomandari de la vanzatorii avizati ai magazinaselor de pe langa biserici/manastiri.De asemenea sa ascultati cand si cand radioul Patriarhiei ,Radio Trinitas ,slujbe si invataturi foarte utile in viata de zi cu zi ,si multe altele.De asemenea sa mergeti macar de incercare la Biserica ,fie la Sf.Liturghie ,fie la Vecernie ,sa avem o baza de discutii comuna.

      cu respect ,

      Doamne ajuta!
      • Like 0
    • @ Arsene
      "Acest fapt ar insemna ca sunteti dvs un arbitru necorupt ..." - nu, nu inseamna asta. Toti judecam binele si raul si toti suntem corupti intr-o oarecare masura. Moralitatea este ceva subiectiv, asta e pur si simplu realitatea. Ce e corect dpdv moral pentru dvs. poate sa nu fie corect pentru un musulman, sau chiar pentru un alt crestin. Pana si 2 preoti pot da solutii diferite la aceeasi problema morala. Acestea fiind spuse un standard obiectiv pentru moralitate se poate stabili, fara nevoia a ceva supranatural. Sam Harris a scris o carte pe tema asta.

      "Daca il elimini pe Dumnezeu si sfaturile moralei crestine ,implicit dai in diferite patimi fie trupesti fie sufletesti care cumva te domina" - de unde rezulta asta? Si de ce ar trebui sa fie fix morala crestina si nu a altei religii? Si daca e vorba de morala crestina, atunci care denominatie are dreptate? Pentru ca si aici parerile sunt impartite de la "dragoste si iertare pentru toti" la "god hates fags".

      "Dovada existentei lui Dumnezeu in fiecare om dealtfel , este iubirea(si toate sentimentele) pe care o(le) avem in noi ,care nu poate(pot) apartine materiei anorganice lipsite de viata ci doar unei entitati vii ,care este sufletul si care e dat in momentul conceperii pruncului ,direct de la (de catre) Dumnezeu." - in nici un caz nu constituie asta o dovada. Fenomenul poate fi explicat si altfel decat prin introducerea unui element supranatural. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca iarasi, chiar daca ne rezumam doar la religie ce spuneti dvs. poate fi explicat prin mai multe posibilitati, nu doar dumnezeul crestin.

      "Daca nu stiti programa un calculator ,considerati calculatorul prost ..." - depinde de calculator, poate si de sistemul de operare. Un calculator poate fi prost, da, daca e asamblat prost. Daca pun un procesor i9 de desktop intr-o carcasa subtire cat o foaie de hartie fara aerisire, pot sa-l programez eu pana poimarti, tot prost o sa fie, si tot o sa mearga prost spre deloc. In aceeasi nota, daca vine instalat cu windows 10s si eu nu am cum sa pun altceva pe el pentru bios-ul nu-mi permite asta si eu nu am uneltele necesare sa-l modific (sa pun, eu stiu coreboot cu un Raspberry pi sau ceva), da, tot prost va fi. Va merge greu, se va updata cand va avea el chef si eu nu voi putea face mare lucru chiar daca stiu sa programez. A, s-ar putea transforma un calculator prost intr-unul bun? Poate, iarasi, depinde de situatie. Daca modificarile necesare sunt suficient de substantiale putem vorbi deja de un nou calculator. Chiar daca nu e cazul de asta, asta nu schimba faptul ca in situatia data (cele 2 exemple de mai sus, sa zicem) calculatorul e prost.

      "Stiinta are bune aplicatii ,dar mereu este doar o aproximare ,utila in practica ,a Intelepciunii divine." - din moment ce stiinta demonstreaza ca anumite lucruri scrise in biblie sunt false, nu pot fi de acord cu ultima parte a afirmatiei dvs.

      "De asemenea sa mergeti macar de incercare la Biserica ,fie la Sf.Liturghie ,fie la Vecernie ,sa avem o baza de discutii comuna." - am mai citit astfel de lucrari, o buna perioada din viata am mers la biserica, am fost crestin, si am facut 10 ani religie la scoala. Cam stiu cu ce se mananca religia crestina, nu m-a convins.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Arsene check icon
      Sunteti de buna intentie ,imi dau seama.Si eu am avut indoieli serioase si despre oameni in generelal si despre unii preoti.Dreapta socotinta nu poate fi atinsa de nici un om ,intr-adevar solutiile sunt multiple ,ca in mate ,dar toate rezolva plus minus corect o problema.Nu neg intelepciunea din nici o religie ,totusi pentru mantuire este necesara credinta in Iisus Hristos ,care a murit pentru pacatele noastre ,fara ca El sa aiba vreo vina.Ideea este sa trecem de dezamagiri si sa ramanem cu credinta ,nadejdea si dragostea ,in sufletele noastre.
      De convins nu va va convinge niciodata decat viata ,daca in anumite greutati mai mari pe care singur nu le veti rezolva ,veti avea smerenia sa va rugati lui Dumnezeu.Credinta nu este un atribut strict logic ,ea este un har ,unii o au ,altii nu.Dar daca mergeti la Biserica ,usurel si nefortat ,nu ca sa faceti pontajul obligatoriu ,veti simti incet incet o bucurie launtrica.
      De multe ori efortul intelectual prea mare umple memoria si te simti obosit ,redus la rational.Exista si altceva in afara de IQ.
      Cu prietenie ,intrerup polemica.

      Doamne ajuta !
      • Like 0
    • @ Arsene
      De fortat nu m-a fortat nimeni sa merg la biserica, nu era pentru pontaj. Nici la scoala nu ni se baga pe gat ideea de a merge la biserica, desi s-ar putea spune ca ideologia in sine a cam fost fortata, avand in vedere cum se preda si de la ce varsta s-a inceput.

      Analogia dintre mate si morala nu prea merge. O problema de mate are o unica solutie, chiar daca la ea se poate ajunge pe mai multe cai (sau ma rog, daca vreti sa le spuneti solutii diferite, OK, dar ele sunt echivalente). O problema de morala are mai multe solutii, dintre care unele pot fi chiar in contradictie unele cu altele, iar a determina care din ele e corecta e uneori imposibil, oricare ar fi prisma prin care privesti.

      In orice caz apreciez tonul prietenesc al discutiei. Toate cele bune!
      • Like 1
  • Teodora check icon
    Niciun adult din jurul Stefaniei nu a știut ce să facă. Citesc prin diverse articole ca fata era într-o stare mai proasta de ceva vreme. Profesoara si-a vazut de treaba ei, în stilul nociv cunoscut de toti, fara nicio grija pentru sufletul copilului. Prin atitudinea ei, nu prin nota, i-a dat un brânci de pe clădirea aia. Psihologul școlii nu avea idee ca se intampla ceva...
    Părinții, chiar dacă au observat ceva, or fi crezut ca sunt stări specifice vârstei. Nici cand prietenul ei le-a spus că amenință că se sinucide, nu au sunat la 112.
    Cati știm cand un om e la capătul puterilor? Cati intervenim?
    Da, profesoara, daca a hărțuit-o pe Ștefania, trebuie să iasă din sistemul de învățământ. Trebuia să iasă de mult.
    • Like 3
    • @ Teodora
      Psihologul scolar este un mit.
      • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Teodora check icon
      Este o glumă proastă psihologul școlar. Nu se face terapie la comanda ( chiuleste, ia note mai proaste, e violent, etc), nu se face cu oricine ( psihologul poate sa nu fie potrivit pentru copilul respectiv), nu se face în văzul si cu știința tuturor.
      Unde mai pui ca majoritatea psihologilor școlari nu sunt pregătiți.
      Eu vorbeam de psiholog pentru ca am citit intr-un articol declaratia psiholoagei acelui liceu. Zicea ca ea nu știa nimic.
      • Like 0
    • @ Teodora
      Pai evident ca nu stia nimic. Nici nu ar fi avut cum. Psihologul scolar e prezent in unitatea de invatamant doua ore pe saptamana.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Teodora check icon
      E prezent zilnic, nu 2 ore pe saptamana. Are si 4 ore de predare pe saptamana. Preda psihologie, care se face chiar in clasa a X a.
      • Like 1
    • @ Teodora
      OK, poate, in teorie. Dar nu are timp sa aprofundeze ce-l doare pe un copil.

      Nu are timp. Nu are cum.

      Iar profesoara/profesorul de psihologie nu sunt acelasi lucru cu psihologul scolar...

      Va respect punctul de vedere, dar realitatea este ca nu sunt suficienti. Si/sau nu le pasa.






      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult