Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mă simt bine în vacanță în România, pentru că întotdeauna mă pregătesc de ce e mai rău. Povestea geamantanelor de pe dulap

Geamantan pe dulap

Foto: Getty Images

Pe dulapul meu zac cinci bagaje. Cinci genți goale ce nu-și au locul altundeva în apartament. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că am și pus ceva ce n-a mai încăput în apartament în ele pentru că oricum n-o să vadă nimeni ce e acolo. Bradul de Crăciun artificial cu tot cu globuri le-am ascuns în ele, la fel și câteva pungi ce n-au mai încăput în dulapul cu pungi. Sunt român adevărat, n-am doar sertar cu pungi, eu am un dulap întreg alimentat de fiecare dată cu prostia mea de a uita mereu să iau o pungă cu mine când merg la cumpărături. Și iată cum se adună încă o pungă și încă o pungă. Iată, am fost prost când am fost ieri la Auchan, iată, am fost prost și azi când am fost la Lidl.

Bagajele respective au multe amintiri. Cel puțin cele două ale mele. Cele ale partenerei mele nu știu ce povești au, câteva dintre ele le știu și eu pentru că am fost împreună cu toții în diverse locuri: concediu, acasă la țară, acasă la ea la oraș etc. Cert e că te uiți la ele și-ți vine să întrebi „Cum de mai cărați măgăoaiele alea bătrâne cu voi?" 

Îmi place să merg în vacanțe, dar parcă-mi place să stau și acasă. Chiar dacă nu e neapărat casa mea, că stau în chirie, dar tot reușesc să mă simt confortabil în patul meu, la tv-ul meu sau cu cărțile mele. Bagajele mele spre exemplu nu au apucat niciodată să vadă străinătatea și parcă uneori când văd prieteni pe social media că sunt în vacanțe în alte țări mă ia un sentiment ușor de invidie și ciudă că eu nu fac la fel. Dar probabil că e doar în capul meu asta. Multe lucruri pe care am vrut să le fac le-am făcut, deci nu cred că a vedea străinătatea în vacanțe e cel mai dorit lucru de mine în momentul de față. Îmi place mult și-n țară. Am văzut un pic și marea, și munții, și orașele mari, locuiesc într-un oraș mare, îmi place să merg în alt oraș să văd și alți români care inevitabil o să mi se pară mai faini decât cei pe care-i las în spatele roților de la geamantan. 

Îmi place România și nu vreau să se perceapă vreo doză subtilă de romantism sau patriotism. Nu, nu iubesc România la modul ăla. Nu mă iau fiorii mândriei când mă gândesc că sunt român. Mi se pare depășit acest simțământ. Ori sunt eu depășit, e posibil și asta. Ce vreau să spun e că încă îmi place să-mi permit să fiu dat pe spate de unele aspecte ale țării. De asta nu tind neapărat să fug de țară când am concediu. 

Bagajele mele n-au văzut niciodată altă țară. Și ce? Până la urmă despre amintiri e vorba. Îmi plac amintirile pline de românisme. Amintiri cu gări mizerabile, zgomot, agitație, uneori suspect de multă liniște, mici ghiolbani, vreme proastă și trafic. Toate astea fac parte din mine. Și nu mă obosesc pentru că mă aștept să mi se întâmple toate astea. La străini observ acest purism de „merg în străinătate deci totul trebuie să fie perfect" și iată că dau pe parcurs de probleme și tot sejurul e un coșmar și un fiasco total. 

Eu n-am problemele astea. Mă pregătesc pentru ce e mai rău, dar sper la ce e mai bine. Și adeseori cel mai bine se întâmplă pentru că și românii sunt luați prin surprindere când vin românii în concediu. Parcă pentru câteva minute uiți cât de mult se bucură că-i calci pragul și dintr-odată îți amintești brusc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult