Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„- Aoleu, mi-am uitat valiza-n Uber!” În lumea în care timpul costă bani, incredibilul șofer E.T. Nicolae mi-a dăruit 3 ore din viața lui

Uber

Foto: Guliver Getty Images

Faptele s-au petrecut duminica trecută. Pentru că nici până azi Aeroportul Drumul Taberei nu este funcțional, noi, pământenii din această regiune semi-selenară, ne mișcăm tot cu autovehicule capabile să răzbească printre străduțe, aleiuțe, catacombe, pasaje metaterane, sau găuri negre comunicante cu restul Bucureștiului.

Din nefericire, în partea de Drumul Taberei de unde mă aventuram duminică, într-o călătorie temerară, pe ruta Piața Romană (cu treabă) și apoi către Aeroportul Otopeni, bizarele vehicule galbene, cu oameni furioși la volan, ajung foarte greu. Așa că am chemat un Uber. Precizare: mă interesează foarte puțin lupta dintre Taxi și Uber. Aici e vorba despre o întâlnire de gradul 5, în traducere liberă: „eveniment comun, bilateral, de contact, prin produse de comunicare conștientă, voluntară și proactivă umană de inițiere sau de cooperare cu o inteligență extraterestră”. (Wikipedia)

Mă sui frumușel în Uber și mă bucur teribil că omul nu dorește conversație dacă eu nu o inițiez. De obicei mă fac că dorm, ca să nu mă trezesc cu 50 de păreri despre politică și vreo patru bancuri proaste. Dar acum n-a fost nevoie. Ajung la birou, dar, fire distrată de fel, uit geamantanul în portbagajul Mercedes-ului Benz vechi, dar cochet și împielițat. Mașina pleacă.

Partea proastă e că la Uber nu ai numărul de telefon al șoferului. Suni la o centrală, asta la care am sunat era localizată undeva la Cluj și prin ea ajungi la șofer. Mai poți scrie la centrala mare Uber și, dacă nu s-a rezolvat între timp problema (cică în 24 de ore), ei trimit numărul tău șoferului.

N-a fost cazul. Am reușit după vreo oră să dau de el. Era deja în comuna Ștefănești cu hainele mele în portbagaj. Dar foarte amabil omul îmi spune că ajunge la mine înapoi în 40 de minute. Eu mai aveam încă două ore la dispoziție până la check-in-ul pentru un zbor de numai o oră, așa că merg să iau prânzul cu o cunoștință, neștiind că Uber nu i-a trimis numărul meu șoferului să mă contacteze.

Întâmplător, peste vreo oră jumate scot capul în parcare și îl văd pe șofer stând de vorbă cu un om de pază din zonă. Șoferul era, la propriu, în culmea fericirii că a dat de mine. Mi-a arătat mâna. I se făcuse pielea de găină, iar mie fața roșie de rușine. Sunase și el la centrală, și după mai multe insistențe, i-a răspuns cineva care i-a sugerat să sune mai târziu. Deh, era duminică și dispecerii se odihnesc. Cu toate astea nu s-a dat bătut. A sunat iar în centrală și domnul prea odihnit de la telefon i-a spus să caute sediul Uber din București și să lase valiza acolo ca o trece proprietarul și și-o lua-o: „Domnule, zice, de o oră și jumătate stau aici și tot încerc să vă găsesc. Ce bine că am dat de dumneavoastră. Că mă gândeam că trebuie să plecați și cum să o faceți fără bagaj. Mă și gândeam să vezi ce mă ceartă și soția că n-am fost om să merg măcar la aeroport să vă caut acolo”, zice șoferul.

Eu eram deja ultrajenat pentru că e evident că din vina mea l-am pus și pe drumuri și l-am mai făcut să și aștepte o oră jumate. Îmi cer de un milion de ori scuze și îi întind 100 de lei, drept recompensă că mi-a salvat valiza și că nu plec din țară doar în hainele de pe mine. Omul nostru nici nu vrea să audă. „Nici nu mă gândesc. Cursa asta de la Ștefănești până aici ar fi făcut maxim 30 de lei, nu vă iau banii. Dacă vreți, vă iau banii, dar vă duc gratis la aeroport. Și așa îmi pare rău că nu am fost eu atent să vă atenționez să vă luați bagajul”. Eu fac ochii mari, omul de pază care urmărea atent scena, face ochii mari. Figura lui spunea clar: „Băăă, da prost ești, bă! Ia, bă, banii și du-te-n treaba ta! Să zică mersi că i-ai adus-o!”. Dar s-a limitat să bombănească: „Mai rar dom’le așa ceva!”

Îi explic totuși șoferului, încă uimit de insistența lui, că eu trebuie să mai stau vreo 30 de minute la acea întâlnire și deci ar fi peste orice limită să mă mai și aștepte ca să mă ducă gratis la aeroport. Îi mulțumesc și plec.

Când revin în parcare mă aștepta acolo după 35 de minute. „Haideți totuși să vă duc, îmi zice el cu un ușor accent ardelenesc. Că oameni suntem, ce naiba! Gratis, cum am promis.”

M-am suit cu gândul că la destinație am să gasesc eu o formulă să îi strecor banii pe cursă, chiar dacă el și-a încheiat ziua de muncă, oprind aplicația, tocmai pentru că nu avea cum să mă ducă altfel.

Cu toatea astea m-am tot întrebat, pe drum, când se va opri și îmi va striga, vesel: „Zâmbiți, ați fost la camera ascunsăăă!”. La destinație iar a refuzat îndârjit să îmi ia banii. Mi-a spus că nu e de deminitatea lui să facă asta, că fiecărui om i se putea întâmpla și că a fost o bucurie să mă poată ajuta.

I-am pus banii pe banchetă și l-am rugat să-mi spună „bogdaproste”, așa ca să nu mă mai poată refuza și am plecat.

Extraterestul care mi-a luminat ziua, nu salvează vieți, nu stinge incendii și nu dă cu „baschetul” în cap la teroriști. Și totuși mi-a oferit o mostră de bunătate și omenie care m-a uimit. Îl cheamă Nicolae, are 50 de ani e din Alba, dar mutat în București din 1992. Îmi spunea pe drum spre aeroport că „îi place să privească lumea ca spectator”. Lucrează de la 8:00 la 17:00 pentru o corporație farmaceutică și și-a luat și acest job de trei săptămâni.

Gesturile sale m-au făcut să mă gândesc cam printre câți „pământeni” facem slalom în fiecare zi pentru ca astfel de gesturi să pară că vin de pe Marte. Și mai mult, cam câte ore aș fi eu dispus, sau alți locuitori ai acestui oraș să piardă pentru un geamantan al altcuiva. Nicolae mi-a dat aproape trei ore din viața lui fără să se gândească o clipă că „time is money”. Mulțumesc E.T. Nicolae!

P.S. Cu o săptămâna înainte mă suiam într-un taxi al cărui șofer pufnea și mă certa, efectiv țipând la mine: „Ce mi-ați făcut dom’le! De ce chemați dom’le taxiul pentru o cursă ca asta (era o cursă de minim 10km)! D’aia stăm la Izvor la barieră și vă luăm de trei ori banii!”. Mai cinic e că, foarte probabil, personajul stătea la fel și pe lângă spitale, să ia de trei ori pielea de pe un om în necaz. Ăștia mi se par cei mai lipsiți de umanitate și totuși atât de pe Pământ. În fine, acest șofer, căruia nu merită să i se scrie numele decât pe reclamații și amenzi, îmi și spunea că și dacă-l reclam pentru că țipă la mine n-are nimeni ce să-i facă. Se lăuda că lucrase șef de producție la una din marile televiziuni generaliste. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Partea trista de aici este ca am inceput sa ne miram tare cand intalnim un om normal. Pentru ca asta-i normalitatea! De fapt asta ar trebui sa fie. Ca dispare, este tot vina noastra, ca acceptam,ca ne complacem intr-o stare de anormalitate.
    Si bineinteles ca si soferul este vinovat ca a uitat de bagaj. Si ce putea sa faca? Sa si-l insuseasca? Totusi este greu de crezut ca un taximetrist poate face asa ceva. Da, putea sa nu fie prompt , sa se lase cautat...Oricum, eu merg in Bucuresti exclusiv cu Uber. Cat l-or mai lasa comunistii sa existe.
    • Like 0
  • Sorin check icon
    Da, frumos gest.
    Recunosc, nu am incercat inca Uber, dar am prieteni care il folosesc constant si sunt foarte multumiti, ba chiar au cam renuntat la taxiurile clasice.
    Cu taxiul am avut diferite experiente, unele placute, altele mai putin. Am intalnit mai multi tximetristi care isi tineau masinile curate, nu te agresau nici cu muzici dezagreabile nici cu conversatii inutile, oameni care au acceptat curse foarte scurte dar care pentru mine erau foarte greu de facut pe jos sau cu transportul in comun neputand folosi masina personala. Am intalnit si destui jegosi lipsiti de orice urma de consideratie fata de clienti (unul a incercat sa-si aprinda tigara in timpul cursei fara macar sa se deranjeze sa intrebe daca accept acest lucru si a fost foarte socat cand i-am spus ca are de ales intre a arunca instant tigara si a opri instant pentru a ma lasa sa cobor in acel loc); din pacate, am gasit din a doua categorie si in alte tari, unele luate deseori ca etalon de dezvoltare si de civilizatie.
    Asa ca sa ne bucuram ca exista astfel de oameni si sa speram ca ii intalnim cat mai des.
    • Like 0
  • check icon
    Sincer să fiu, începusem să bombănesc: "Altă poveste-clişeu decupată de prin e-mail-uri primite!" Am avut totuşi răbdare, am citit până la capăt şi m-am luminat: domn' Niculae este din Alba! Asta explică tot! Dacă ar fi fost bucureştean get-beget, aş fi scris că povestirea este o... poveste, o scorneală! Aşa, înclin să cred că-i adevărată! :))

    Propun madamei Pandele să facă o infuzie de ardeleni în Bucureşti. Aşa ar ajunge şi oraşul lui Mitică o capitală civilizată, europeană.

    Sus-numitul nu este ardelean, este prahovean. Mă rog, un prahovean sătul de "mitici".
    • Like 0
    • @
      Da, exact, ardelenii sunt congenital de treaba si seriosi pe cand romanii care se nasc in sud beneficiaza corespondent, de gena nesimtirii. A, si moldovenii sunt toti tampiti.
      Folosind in continuare clisee de genul asta, avem toate sansele sa schimbam ceva in bine.
      • Like 1
    • @ Calin Ungureanu
      check icon
      Din păcate nu este un clişeu. Este o constatare. Şi afirm fără vreo urmă de satisfacţie.
      • Like 1
    • @
      Nu-mi spune ca te tine cineva cu forta intre mitici. Daca te-ai saturat, du-te! Nici nu o sa observam, macar.
      • Like 1
    • @
      check icon
      Am în familie și regățeni și ardeleni... Bat câmpii cei care îi consideră pe ardeleni mai buni, mai deștepți, mai civilizați etc. Sigur, au o patină de civilizație central-europeană, în rest cei care îi laudă global, «la ceată» habar nu au ce spun. Am observat, poate în context, poate nu, că cei mai antimaghiari sunt tocmai cei care nu au avut ce-a face vreodată cu maghiarii (regățenii, în general, modelul Vadim).
      Le-aș sugera celor care trăiesc în stereotipuri etnice să iasă din ele, nu e chiar așa de greu cum pare, important este să vrei. Dacă vrei, poți.
      • Like 0
    • @
      check icon
      Viaţa mi-a dat şansa să colind ţara cam peste tot şi mi-am făcut o imagine despre oameni şi locuri. Spre exemplu, o perioadă de trei ani am locuit în Sibiu. Cunosc oraşul ăla şi cu bune şi cu rele. Credeţi-mă, de câte ori mă întorceam la Sibiu de-acasă, aveam impresia că sunt într-o altă ţară. Cred că este mai mult decât "o patină" acea civilizaţie central-europeană; este ceva înrădăcinat mai adânc. În fond, nu poţi învăţa de la ruşi sau de la turci ceea ce ai învăţa de la austrieci.

      În ceea ce priveşte problemele etnice din Transilvania, cu siguranţă există aşa ceva (nu iese fum fără foc, aşa zice proverbul) însă consider că "minţile înfierbântate" sunt întreţinute şi zgândărite de către politicieni. Şi ai noştri şi ai lor, probabil şi cu sprijin din Ungaria.
      • Like 0
    • @
      Victor66 check icon
      De ce tot folositi numarul idiot de "mitici". Nu cunosc nici un bucurestean pe care sa-l cheme "mitica".
      • Like 0
    • @ Robert Lihet
      Victor66 check icon
      Corect. Suntem 2 milioane!
      • Like 0
  • Vai, ce articolo inaltator. Republica.ro devine un fel de Click.ro, incetul cu incetul... sau o fi vreo continuare a campaniei de reclama la Uber, in contrapartida cu mers moca...
    • Like 1
    • @ Daniel Octavian Costache
      check icon
      Mi se pare OK, nu zic «fair»: scrii de două ori pe lună (foarte) pozitiv despre Uber, ai x călătorii gratuite pt membrii redacției sau pt unii dintre ei, mă rog, variante și variante.
      • Like 4
  • sheicu check icon
    Evident, apare si inevitabila trimitere catre Ardeal atunci cand e vorba de un comportament decent.
    • Like 1
  • Nu tagaduiesc veridicitatea acestei povesti. Dar nu pot sa nu observ ca face parte dintr-o campanie veche a Republicii si - in general a oamenilor de bine din Internet - de proslavire a Uber-ului si a denigrarii Taxi-ului.
    Nu zic ca Uber e naspa si nici ca Taxi e cool, doar ca mi-as dori sa vad povesti din ambele "tabere". Personal am avut parte de multe experiente placute si foarte placute cu Taxi-ul, si sunt sigur ca si alti oameni la fel.
    • Like 5
    • @ Matei Negriu
      Vio check icon
      Sunt foarte puțini taximetriști OK, excepțiile. Pe când la Uber nu prea sunt cazuri negative, fiindcă zboară imediat. La taximetriști nu ai ce să le faci... Îi filmezi,îi reclami și degeaba. Te iau doar dacă le convine destinația, dacă vrei să-i iei din trafic, în orele de vârf nu răspund la comenzi din centrală, stau la țepe. Mă refer la București.
      • Like 0
    • @ Matei Negriu
      Experienta placuta cu TAXI am avut in Cluj! In Bucuresti nu cred ca este posibila!
      • Like 1
    • @ Dumitrescu Ioan Catalin
      check icon
      Mai încercați, nu se știe niciodată. Luați bere Noroc, poate dați peste un dop cu un câștig mai mare.
      • Like 0
    • @ Matei Negriu
      Pai pe final ne-a spus cât de nașpa e taxiul cu un șofer care lucrase șef de productie într-o renumita televiziune. Eu nu cred ca un fost șef de productie tipa la el pt o cursa de 10 km, ca e prea scurta, Bucureștiul având 16 km dintr-o parte în cealaltă.. ...mie mi se pare cusuta cu ață alba toată povestea......urât, sa denigreze o meserie doar pt a beneficia de curse gratis din partea ubar, mi se pare josnic.
      • Like 0
  • Vio check icon
    Eu vă recomand dvs și tuturor oamenilor care merg cu taxiul să-și instaleze frumos pe telefon o aplicație care filmează și după ce închizi/blochezi ecranul și să pună apoi pe YouTube. Eu așa fac, însă circul rar cu taxiul. Aplicația pe care o folosesc: https://play.google.com/store/apps/details?id=com.kimcy929.secretvideorecorder
    • Like 0
  • check icon
    Oameni și oameni, din fericire există și oameni cumsecade,mai rar dar sunt, apar de unde nu te aștepți și-ți luminează ziua chiar dacă te lasă uimit. Dacă jumătate din populație ar fi așa, am putea spera că suntem pe drumul cel bun ca țară.
    • Like 4
  • Frumos articol! Este cazul sa ne mai oprim din goana vietii si sa le multumim oamenilor de omenie. Triste comentarii - daca nu e cu scandal si sange, nu intereseaza . Nefericiti oameni!
    • Like 3
  • Liviu check icon
    Pentru ante-comentatorii articolului, nu mai fiti rautaciosi (haiteri) domnul autor a precizat din capul locului ca "mă interesează foarte puțin lupta dintre Taxi și Uber." :)))) ca a uitat de asta dupa, se mai intampla...
    • Like 3
    • @ Liviu
      check icon
      Ei, acuma ce voiați să spună? Ceva gen «măi băieți, asta e – de fapt – reclamă mascată, dar nu o spun, mă dau și eu obiectiv»?
      • Like 3
    • @ Liviu
      Pînă de curînd am făcut taximetrie în București,aștept comentarii,opinii ale unor taximetriști despre clienți care țin morțiș să fumeze în mașină,să mănînce,sau să bea,alcool normal,care uită să plătească,sau care nu spun mulțumesc după ce se reîntîlnesc cu obiectele uitate în taxi...că sunt și din astea.Ca să scriu că nu tot ce se uită într-un taxi e găsit de taximetrist?
      Să vă spun una auzită de la un taximetrist acum 15-20 de ani.Lucrase seara,s-a dus acasă,și după cîteva ore l-au trezesc niște polițiști care erau însoțiți de unul disperat.Ce se întîmplase,disperatul făcuse comandă la un taxi(norocul său) și după ce a coborît și-a dat seama că uitase în portbagajul taxiului o gentuță cu bijuterii,bijuterii de care șoferul nici nu știa,dar erau acolo în portbagaj...gata cu povestea...Oare șoferul Uber lucra la negru?Că se cam poartă.
      • Like 2
    • @ Sorin Constantin
      Gravity check icon
      Vai,'saracii taximetristi', mi-ai frant inima!
      Ia spune-mi, obisnuiai sa mergi in Centrul Vechi seara sau noaptea? De fiecare data, in weekend, gasesc o coloana de vreo 30 de taxiuri, toate cu luminitele verzi aprinse, dar care nu vor sa ma duca acasa daca nu platesc de trei ori valoarea cursei, bineinteles, fara sa dea drumul la aparatul de taxat. Intr-o tara civilizata (Canada sigur), pentru asa ceva, iti pierzi licenta de taximetrist.
      • Like 0
    • @ Gravity
      Sau uberizat şi ei ,au tarif dinamic.
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult