Colaj Foto: Profimedia Images
Cine va fi viitorul președinte al SUA? Este gata Europa să lupte singură cu Vladimir Putin? - sunt doar două dintre întrebările care îi macină pe europeni. Între timp, președintele francez declară că „există riscul ca Europa să moară” și că europenii „nu sunt echipați pentru a face față riscurilor”, iar Charles Michel, președintele Consiliului European, crede că orice proiect democratic este „prin natura sa, muritor”. Iulian Fota, fost consilier prezidențial și fost secretar de stat pentru afaceri strategice în Ministerul Afacerilor Externe, spune într-un interviu pentru Republica că revenirea lui Donald Trump la Casa Albă „ne va băga într-o zonă de incertitudine, din care Europa evident că va ieși, dar va trebui să se mobilizeze ca să iasă cu bine de acolo”.
„Macron are dreptate: lucrurile și proiectele noastre pot să moară dacă nu le mai apărăm, nu le mai protejăm, dacă nu ne este clar ce vrem”, crede Iulian Fota, care mai spune că președintele francez Emmanuel Macron încearcă să fie „acel Churchill care ne cam lipsește de câțiva ani de zile”.
- Ce se va întâmpla cu UE în condițiile în care, să zicem, la Casa Albă ajunge Donald Trump și nu va mai promite protecția și sprijinul pe care l-a oferit până acum administrația Biden?
Într-o primă fază, Uniunea Europeană o să aibă un șoc, un moment de descumpănire, pentru că lumea îl dorește, în general, pe președintele Biden, căci este un președinte ca la carte, adică respectă procedurile, respectă opțiunile principale. Deci este un președinte pro-democrație, pro-relația transatlantică.
Dacă președintele Biden câștigă cel de-al doilea mandat, încă din prima zi se va concentra pe soluții. Dar dacă Trump câștigă, atunci o să avem multe semne de îngrijorare și de întrebare. Iar înainte să discutăm soluțiile, va trebui să discutăm iarăși cadrul, arhitectura, fundamentele, ce e valabil, ce nu mai e valabil, ce rămâne, ce trebuie schimbat, cum vede relația cu NATO, rolul NATO, rolul relației trastatamentice, ce așteaptă de la Europa. Și aici, pe de o parte, se poate pierde timp prețios. Pe de altă parte, putem ajunge la situații complet diferite de ce am avut până acum în ultimii chiar zeci de ani.
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ne va băga într-o zonă de incertitudine, din care Europa evident că va ieși, dar va trebui să se mobilizeze ca să iasă cu bine, să facă un efort în plus. Problema nu se pune că nu ar putea să facă acest efort, ci că va avea parte de o perioadă dificilă. Însă, pe de altă parte, s-ar putea să fie tot răul spre bine. Și cred că deja o parte din răul cu care ne-am confruntat în această campanie electorală, ținând cont de anumite declarații, e spre bine Europei.
Eu am foarte clar în minte exemplu divorțului de catifea din interiorul Republicii Cehoslovacia dintre cei și slovaci. El s-a produs pentru că Slovacia se simțea ca un partener inferior într-o căsnicie. Erau dominanți cultural de cehi, Praga fusese capitală de imperiu, iar slovacii au vrut să fie pe picior de egalitate, să aibă o relație de la egal la egal cu cehii. Și și-au dat seama că nu pot să facă chestiunea asta decât dacă vor arăta că sunt capabili să-și facă un stat, dacă statul ăla va fi funcțional și dacă toate funcțiile pe care un stat le reclamă, de la dezvoltarea economică până la securitate și apărare militară, vor fi bine exercitate.
La 20 de ani de la „divorțul de Catifea”, slovacii spuneau că relațiile cu cehii sunt mult mai bune ca înainte, când erau în aceeași federație, pentru că înainte era o relație de dominare economică, politică și culturală a cehilor asupra lor. Acuma relația este între doi egali, iar o relație între doi egali este stabilă, e bazată pe respect reciproc, fiecare contribuie în egală măsură și investește în relație. Și repet, relația de astăzi este mai bună decât au avut-o în trecut, când erau parte din același stat. Asta cred că e și problema pe care Europa trebuie să aibă grijă să nu o acumuleze. Europa nu trebuie să-și permită ei însăși un statut inferior în relația cu Statele Unite.
E de neimaginat astăzi un război cu Rusia fără participare americană, pentru că Europa, așa cum arată în momentul ăsta, nu-l poate duce. Și asta știm cu toții. Chiar mai mulți oficiali europeni au recunoscut întârzierile și lentoarea cu care, de exemplu, industria europeană de apărare ar putea să producă armele care sunt necesare. Avem o rămâne în urmă Europei pe zona de tehnologie și știm că zona de high tech e dominată fie de americani, fie de chinezi. Nu avem capacități mari de producție pe zona de Hardware, care vine ba din America, ba din China. Deci sunt niște elemente pe care Europa le-a neglijat și care duc la o anumită rămânere în urmă. Ori, rămânerea asta în urmă pe diferite planuri va crea o relație asimetrică dezechilibrată, care în final duce la divorț.
- Referitor la UE, Macron spune că „Europa ar putea muri”, iar Charles Michel declară că orice proiect democratic este „prin natura sa, muritor”. Cum vedeți aceste declarații?
Democrația, la fel ca buna funcționare a unor organizații precum NATO sau UE, nu sunt garantate prin însăși natura lor, ci ele sunt garantate prin contribuția noastră. Deci, vrem democrație, trebuie să ne luptăm pentru ea. Vrem un NATO eficient sau un UE funcțional, ei bine, trebuie să ne luptăm pentru aceste două organizații. Lucrurile în timp evoluează, se schimbă oamenii, sunt alții, au presupuneri diferite, au concluzii diferite, au idei diferite și, ca atare, la un moment dat se poate ajunge, cum s-a întâmplat de altfel în trecut, la concluzii greșite, cum ar fi că nu e o miză Ucraina și nu are rost să ne agităm pentru ea.
Să nu uităm că sunt vreo 100 de republicani care au votat în Congresul SUA împotriva ajutorului militar american pentru Ucraina. 100 nu este o cifră mică, iar votul împotriva ajutorului american militar pentru ucraineni este un vot în favoarea rușilor. Deci avem 100 de republicani care cred că relația cu Rusia e mai importantă decât cea cu Ucraina, ceea ce în mod direct înseamnă sacrificarea noastră și a intereselor noastre în relația cu Rusia.
Chiar recent am văzut videoclipul realizat de Parlamentul European cu mai multe persoane din mai multe state UE care au avut anumite tragedii de înfruntat, care au trecut prin anumite perioade dificile, holocaust, invazii străine, crize sociale majore. Erau oameni în vârstă, toți la 70-80 de ani, și au fost chemați să povestească generațiilor tinere prin ce au trecut. Cu alte cuvinte, mesajul era: „uite ce puteți păți și voi. Trebuie să nu pățiți ca noi, să luptați. Vreți democrație, atunci apărați-o. Vreți pace, gândiți-vă foarte serios cum se poate garanta într-o lume în care sunt tot mai mulți prădători ce speră să aibă beneficii prin utilizarea forței militare”.
Iar în ceea ce-l privește pe Macron, acesta are dreptate: lucrurile și proiectele pot să moară dacă nu le mai apărăm, nu le mai protejăm, dacă nu ne este clar ce vrem. Pur și simplu suntem după atâția ani de pace, încât am sentimentul că ne-am pierdut aptitudinile alea oarecum păgâne, dacă vreți. cum spunea Robert Kaplan într-o carte, de a ne apăra ceea ce este al nostru, adică țara, orașul, frontierele și teritoriu mai ales atunci când suntem amenințați militar de către cineva.
Președintele Macron încearcă să fie acel Churchill care ne cam lipsește de câțiva ani de zile. Se apropie cel mai mult de modelul ideatic pe care-l am eu în cap și îl apreciez pentru chestia asta. Spune lucrurilor pe nume, spune ceea ce mulți au în cap, dar nu îndrăznesc să spună. Și asta este foarte bine, pentru că oamenii trebuie să înțeleagă în ce realitate geopolitică complicată și periculoasă trăim.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.