Îi rog chiar și pe cei care încă de la titlu au început să înjure, „Uite că ăsta se ia și de Maradona mort!”, să încerce să citească ce scrie mai jos.
„Cu o minge am adus fericire oamenilor”. Sunt cuvintele lui Maradona, rostite cu puțin înainte de a muri.
Da, așa este. Diego Maradona i-a făcut nespus de fericiți pe cei care nu pot fi fericiți altfel. Și sunt cu milioanele.
De pildă, mulți dintre fanii lui Diego nu cunosc fericirea pe care ți-o dă sportul, competițional sau amical, pentru că nu l-au făcut, doar s-au uitat, cu bere și-o sămânță alături, pregătindu-se să atingă o singură performanță, cele 130 kg la care ajunsese idolul lor.
Adoratorii lui Maradona nu dau doi bani pe fericirea morală. Nici nu știu ce este în versetele „Fericiți cei cu inima curată/căci ei îL vor vedea pe Dumnezeu”. Altfel, n-ar putea zeifica pe cineva care, în afară de a da cu piciorul (și cu mâna!) în minge, a fost un personaj dezgustător din punct de vedere uman: alcoolic, drogoman înrăit, amic al Mafiei și al siniștrilor dictatori Castro, Chavez și Maduro, zero ca antrenor, pentru că nu era în stare să afișeze decât propria-i trufie în relațiile cu jucătorii. A spus despre trei dintre copiii săi că sunt „produsul banilor și al greșelilor”.
Maradona s-a jucat cu fotbalul, genial, cum zice toată lumea, dar spiritul sportiv i-a fost străin: a jucat drogat de nenumărate ori și s-a lăudat toată viața cu un gol necinstit, înscris cu mâna împotriva Angliei, ba l-a mai luat și pe Dumnezeu părtaș la mânăria lui. Mai e de mirare că și-a bătut joc nu o dată de Papa Ioan Paul al II-lea?
Sau că în argoul din România, câteva metode de furt și înșelat oamenii au fost botezate de hoți, în semn de respect și prețuire, Maradona?
Cât despre fericirea pe care o poți trăi întâlnind o operă de artă sau o inteligență scânteietoare, un Borges sau un Sábato, argentinieni și ei, e interzisă în Biserica Maradonistă (chiar există așa ceva), la cât prost gust și stupizenii a produs toată viața Sfântul ei de hram.
Fără îndoială, Diego Armando Maradona a fost un geniu cu mingea. Dar cred că mai trebuie adăugat un cuvânt: atât.
După mine, omul care a făcut cel mai mult pentru inteligența și frumusețea fotbalului pe această planetă este Johan Cruyff – cu el în amintire voi muri.
Tehnic vorbind, Cruyff a fost cel puțin egalul lui Maradona. Driblingurile aeriene, dubla accelerare maximă în 6 metri, șuturile fără elan, fentele, celebra „Cruyff Turn”, au făcut epocă și au fost imitate pe toate stadioanele. Tactic, Johan Cruyff i-a fost net superior starului argentinian. Este cel care a creat în anii `70 conceptul de fotbal total, ca jucător la Ajax Amsterdam, cu care a fost de 3 ori campion al Europei și campion Intercontinental. Ca antrenor a purtat Ajax și apoi Barcelona pe culmi de glorie. Fotbalul olandez și cel spaniol îi rememorează cu respect și recunoștință meritele uriașe în strategia care a dus la ridicarea lor în vârful clasamentului mondial.
Așa cum tenisul modern îl are ca părinte pe Bjorn Borg, fotbalul de azi își are originea în jocul și gândirea lui Johan Cruyff.
Maradona a stat la trabuc și băutură cu dictatorii, Cruyff și-a botezat fiul Jordi, nume catalan interzis, sfidându-l astfel pe dictatorul Franco, și a refuzat să joace la Cupa Mondială din 1978 într-o Argentină stăpânită de junta generalilor asasini a lui Jorge Videla.
Iată câteva dintre ideile lui Cruyff care străbat timpul:
„Fiecare antrenor vorbește de mișcare și alergare, multă alergare. Eu zic să nu alergăm atât de mult. Fotbalul se joacă cu creierul. Trebuie să fii la locul potrivit, la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai târziu”.
„În echipele mele, portarul e prim atacant, iar vârful, prim apărător”.
„Calitate fără rezultate, n-are rost. Rezultate fără calitate înseamnă plictiseală”.
„A câștiga e un lucru important, dar să ai propriul tău stil, pe care oamenii să-l admire și să-l copieze, acesta e harul”.
„Să joci fotbal e foarte simplu, dar să joci simplu fotbalul e lucrul cel mai greu”.
De la El Pibe D`Oro Maradona o să țin minte ce i-a spus Papei Ioan Paul al II-lea la Vatican: „Zici că te ocupi de copiii săraci? Păi, atunci, dă jos plafoanele astea aurite și vinde-le!”.
Dumnezeu să-l ierte și să-l iubească. Eu nu pot.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Noi repede, sa ne inchinam la el. Nu sunt de acord.
Cu atat mai mult, cu cat a fost intr-adevar un drogat.
Nu ii inteleg pe oameni.
Ca si cum nu ne putem minuna de romanele "Potretul lui Dorian Gray" sau "Simfonia pastorala" pentru ca autorii au fost bisexuali practicanti.
Ca si cum esti imoral daca esti fericit cand asculti Frank Sinatra. Pentru ca Sinatra a fost apropiat al Mafiei. Care e legatura? Imi pare o eroare logica aici.
Oamenii l-au iubit pentru fericirea adusa, nu pentru aroganta sfidatoare, viciile ori incultura crasa.
Sigur ca negativul trebuie spus, ca sa reflectezi daca mai iubesti un astfel de om sau nu. Dar e o chestie de alegere personala. De ce sa nu iubesti sublimul creat de un viciat imoral?
Mie tonul articolului imi suna cam asa:
"vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ."
Poate gresesc.
Genial, dar fără fair-play, ca fotbalist, a pus sportul în slujba propriei vanități și a luptei „revoluționare” a Americii Latine. Dezgustător ca om, afirmă la modul serios de macho latino că a fost întotdeauna mai frumos decât nevastă-sa, aruncă vina pe SUA pentru existența cartelurilor de droguri din Columbia&comp. (și, indirect, pentru că s-a drogat ca jucător), îi proslăvește și se pune în slujba marilor dictatori ai unor țări mici. Își evidențiază ostentativ „profeția” din adolescență (normală la vârsta în care aproape fiecare și-a proiectat viitorul) când a declarat că va deveni campion mondial. Joacă cu o tenacitate lăudabilă (marchează 2 goluri) și pentru răzbunare meciul cu Anglia din sferturile de la campionatul mondial din 1986 și intră în legendă invocând încă de atunci ajutorul lui Dumnezeu pentru Argentina, agresoarea Marii Britanii, care o învinsese într-un mod categoric în războiul Malvinelor din 1982.
Una peste alta, a-l omagia pe genialul fotbalist e una, dar a-l avea ca model e cel puțin nepotrivit. Văzând lacrimile sentimentale ale plângăreților macho de la înmormântare mă fac să fiu foarte sceptic în legătură cu Maradona modelul nepotrivit (vezi vorba unui comentator de pe sport.ro : „este Dumnezeu pentru orice copil din orice generație”).
Foarte bun articol si cat se poate de echilibrat, luand in considerare autorul.
Maradona - o branza buna in burduf de javra....din pacate.
Cît despre faptul că nu și-a cerut scuze pentru el - in contextul mai larg al timpului, cu războiul dintre Argentina și Anglia cu doar 4 ani in urma din Insulele Falkland, care a tensionat la maxim relațiile dintre ce 2 tari, purtarea lui Maradona este de înțeles. Englezii omorisera sute de argentinieni atunci, iar înfruntarea de pe terenul de fotbal a fost o revanșă pt. Argentina, cistigata cu mijloace în nici un caz mai puțin "onorabile" decit cele cu care englezii au înecat în singe încercarea Argentinei de a-și redobindi teritoriul
Iar asta nu e primul lui gol marcat cu mina, a mai făcut și la Napoli încercări, poate uneori în ton de gluma. Trebuie spus - tot in context mai larg - că Maradona a fost mereu un "outlander", s-a simțit bine in rolul de outsider, de "golan"rebel împotriva sistemului, de luptător de gherilă care venea din afara și avea ceva de demonstrat (într-un mod similar cu ascensiunea lui din mahala la nivel de star mondial) - iar luptele de gherilă nu se poarta întotdeauna cinstit. Fapt arătat în repetate rinduri pe parcursul vieții, inclusiv în relația cu oficialii FIFA.
Însă revenind la acel meci, chiar și fără golul cu mina, clasa superioara arătată de Maradona s-a văzut în scurt timp la golul 2 ("golul secolului") și a lămurit pentru toată lumea cum stau lucrurile. După așa o demonstrație englezii nu prea cred că mai pot spune că "li s-a furat victoria", lucrurile au destul de clare.
1. Vrei să-l înțelegi repede pe Maradona? Uite aici https://www.youtube.com/watch?v=MA6yE_5bQnc . Trișor și geniu. Se întâmpla la 4 ani de la războiul din Insulele Falkland.
2. Omul s-a născut în Vila Fiorito (shorturl.at/firQY). A avut ca vis să cumpere o casă pentru familia sa. Familie cu 5 copii. De aici încolo, totul a fost bonus. După ce și-a realizat visul a avut puterea să treacă peste un transfer eșuat la Barcelona și să renască împreună cu Napoli.I-a luat 2 ani. A reușit să câștige Cupa Mondială cu Argentina considerată o outsideră. Oamenii au văzut în el speranța că pot reuși, chiar dacă s-au născut dincolo de marginea societății. Cred că de aici pleacă admirația pentru el. El a căzut pradă propriilor insecurități și cred că e greu sa gestionezi o astfel de popularitate. Într-un fel experiența lui e similară cu cei care câștigă la loto. Mulți dintre ei ajung mai săraci ca înainte.
Fotbalistul Maradona versus omul Maradona nu sunt aceiași,
Mulți români zic de poetul Păunescu,
Mare poet,
Caracter de porc,
Cât despre fotbalistul Johan Cruyff,
Fotbalist uriaș,
Om admirat,
Felicitari!
Like.