Marea revenire a României: „Se vede deja cu ochiul liber. Sunt prețuri care au crescut și cu 20%, reapar peste tot cozile, inclusiv la bancomate, iar drumurile României sunt un șir neîntrerupt de tiruri”

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Inflație, consum (din import), efect de bază. Nu creștem, revenim la nivelul lui 2019. E bine și așa. Nimic sustenabil însă, iar munca la negru, evaziunea fiscala și deficitul de forță de munca frânează dezvoltarea României.

Analiștii economici nu trebuie să se uite pe datele statistice ca să-și dea seama că România va avea un an pe plus. Se vede deja cu ochiul liber. Sunt prețuri care au crescut și cu 20%, reapar peste tot cozile (inclusiv cele pe care le ador, la bancomate) iar drumurile României sunt un șir neîntrerupt de tiruri.

BNR dă semnale de neliniște privitoare la inflație, iar dacă Guvernul vorbește de 3%, atunci sigur ne vom apropia de 4%, foarte probabil 4,5%, socotind și inflația din turism și mâncare, care se vor vedea în a doua parte a lui 2021.

Consumul încă nu s-a pus în mișcare, dar începând cu 15 mai, după lockdown, românii vor începe să consume la greu, până ce își vor cheltui toți banii economisiți în 2020. Bonus: având în vedere problemele turismului internațional, mult din acest consum va rămâne în țară în sezonul de vară, chiar dacă se vor consuma produse din import.

România este țara ideală cu care să lucrezi, nicio mirare că rating-urile de țară sunt stabile, suntem un paradis pentru investitorii financiari și industriașii europeni.

Emitem obligațiuni de stat și certificate de trezorerie ieftine și ne împrumutăm scump pentru a ne acoperi deficitele.

Consumăm cu predilecție din import, lăsați PR-ul comercianților că se aprovizionează de la gospodarii din România, uitați-vă mai bine la deficitul de balanță comercială.

Ne trimitem în continuare rudele să lucreze în vest, completând la cercul vieții economice din comunitatea europeană, dar agravând deficitul de forță de muncă.

De altfel deficitele sunt singurii indicatori care par să preocupe analiștii optimiști - dar „macro” nu ar trebui să îngrijoreze, pentru că mai e puțin timp până în 2023 când probabil vă dispărea cota fixă sau vor apărea suprataxări ale industriilor „băieți răi” (bănci, telecom, comerțul retail, farma). Uniunea Europeană, tot mai socialistă după pandemie, își va băga mâinile în buzunarele bogaților când se vor fi terminat banii.

PNRR-ul, copilul teribil al relansării economiei, vine în pachetul frumos ambalat cu trei probleme. Prima, execuția va începe foarte tărziu, probabil în primul trimestru din 2022. A doua, mai mult de jumătate este reprezentată de componenta împrumuturi, așadar va adânci deficitele. Și, a treia, cea mai previzibilă pentru cei care trăiesc în economia reală: după ce de peste o decadă de la aderarea la UE, deși au existat bani, nu s-au construit infrastructura rutieră și spitale și nu s-a efectuat digitalizare, ce ne face pe noi să credem că brusc, aceste lucruri vor deveni executabile? Doar pentru că sunt cuprinse în PNRR?

Așadar să avem încredere și să urăm noroc economiei României, să își revină în a doua jumătate a anului. Eu și toți ceilalți producători industriali care nu au închis aproape deloc o să ne vedem de treabă în 2021, ne știm țintele comerciale și planurile de investiții strategice. Însă ca cetățeni educați (și patrioți) ai României, trăind în lumea reală, ar trebui să fim îngrijorați, de exemplu, că pâinea s-a scumpit cu peste 5%, că la sensul giratoriu de dinainte de Talmaciu lucrează la amenajări un singur excavator care a creat o coloană de mașini până în Sibiu și că nu găsim angajați calificați pentru că sistemul de învățământ este rupt de realitatea economică - așa cum sunt de altfel rupți și politicienii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp