Foto: gov.ro
Aș vrea să le spun tuturor celor care citesc aceste rânduri, din țară sau din afara țării, că fiecare apariție în cadrul instituțiilor europene a demnitarilor români din guvern sau din majoritatea parlamentară este un motiv de imensă rușine și de sfâșiere interioară. Oricât de mult am vrea să nu fie așa, atunci când Dăncilă își dovedește analfabetismul, ea ne reprezintă pe noi toți ca pe niște analfabeți; atunci când Tudorel Toader reinterpretează pe placul infractorilor teoria statului de drept ne prezintă pe toți în fața lumii ca pe niște potențiali infractori falsificând definițiile și practicile legii ca să ieșim basma curată după ce furăm. Atunci când Carmen Dan spune Europei că jandarmii și-au făcut datoria, noi toți mai luăm un baston pe spate și un gaz în ochi. Iar când fosila de Daea dă lecții de idioțenie Europei, o face în numele nostru al tuturor, ca niște idioți ce suntem. Când europarlamentarii PSD Zoană și Pavel se dovedesc niște mojici cărora colegii străini trebuie să le atragă atenția, într-atât se simt ei înșiși de jigniți de felul lor de a vorbi, să știți că dovedesc lumii întregi că noi, toți românii, suntem niște mojici.
Desigur, veți spune că nu i-am votat, că nu asta ne-am dorit, că nu ne regăsim în ei, că nu noi suntem vinovați pentru ascensiunea prostiei arogante la nivel de politică de țară. Dar iată, exact aceștia sunt cei care dau azi examenul României în fața Europei, iar acest examen este o neîncetată suferință și o profundă rușine. Toți oamenii aceștia vorbesc în numele României, în numele nostru, și o fac ca niște inculți ce sunt, ca niște incompetenți ce sunt, ca niște mincinoși ce sunt. Degeaba suntem noi unul sau altul deștepți sau pricepuți sau cinstiți, pentru că ei s-au aliat, s-au mobilizat și au luat toată puterea. Inclusiv și mai ales puterea de a vorbi în numele fiecăruia dintre noi și în numele țării.
Orice va spune propaganda oficială, în afara efortului unor diplomați extraordinari și a câtorva funcționari de la București, toți ceilalți din guvernul României, însoțiți de adunătura de piloși și țoape care au sufocat reprezentanța României la Bruxelles, care au falsificat până și concursul pentru stagiile unor tineri – toți aceștia ne vor aduce doar dispreț din partea partenerilor europeni. Desigur, câte unul dintre noi va fi bătut pe umăr și va fi consolat, că el nu e precum ceilalți. Dar România întreagă este batjocorită de această rețea de nepricepuți cu ifose de oameni politici. Nu știe niciunul o limbă străină, nu stăpânește niciunul vreun dosar de lucru, nu știu să poarte un dialog pe subiectele pe care sunt întrebați, nu au soluții, nu au viziune, transpiră și se bâlbâie, iar ceilalți europeni îi privesc cu milă și compasiune, așa cum s-a putut citi pe chipurile unor auditori în aceste zile.
Să sperăm că nu se prăbușește întreg statul până în luna mai, la primul rând de alegeri. Trebuie să mergem să votăm, oriunde ne-am afla, si să scăpăm odată de ei. Dacă ne-a fost lene sau nu am putut să votăm acum trei ani, dacă ne-a fost lene sau am găsit mereu scuze ca să nu protestăm împotriva corupției și abuzurilor, măcar să ne fie învățătură de minte această rușine mare pe care o îndurăm și să ne ducem la vot în 26 mai. Nu vom schimba mare lucru în peisajul politic românesc deocamdată, dar va fi un prim semn important, va fi precum gura aceea de oxigen de care ai nevoie ca să nu te îneci și să mai reziști puțin cu capul apăsat sub apă de banda asta de infractori. Dacă altceva nu suntem în stare să facem pentru țara asta, măcar să mergem să votăm, că altfel ne scufundăm de tot, în rușine și în neputință, iată, conduși prin Europa de țoape analfabete și activiști cu cariere falsificate. Ăștia suntem noi? Atâta putem și atâta merităm?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dle Mihali, de aici din USA am mers peste ocean in Romania si am implementat “Liga Independenta Romana”, o platforma politica de promovare a liderilor independenti din sanul poporului in arealul politic roman, altii decat cei ce au facut politica de pana acum a Romaniei. Veniti alaturi de mine si atunci indemnul dvoastra va capata sens!!!!
Tot sistemul meu de valori, toate reperele mele morale, principiile de viața îmi sunt testate zilnic în haznaua colectivă în care ne afundăm în fiecare zi mai mult. Un supliciu din care evadarea devine o misiune imposibilă. Suntem fără doar și poate o nație de cocalari și pițipoance, parveniți și țoape. Tonul societății moderne este dat de ritmuri de manele, uns din belșug cu bere la pet, suprapopulat cu oameni de paie, semianalfabeți, discriminatori, răi până-n măduva oaselor. Normalitatea de care tot vorbim în cercurile noastre de confort, în bulele noastre de prieteni, devine sociopatie. Decența, bunul simț, respectul au devenit concepte perimate, peiorative, bătaia de joc a îmbogățitului peste noapte, a infractorului de drept comun, a șleahtei de neoameni. Politicienii post revoluție, aproape fără excepție, au creat și întreținut o lume dezbinată, un paradis pentru bandiți, unde reaua credință, reaua intenție, reaua voință s-au transformat în virtuți naționale. O lume ușor de controlat întru materializarea intereselor personale. O masă de manevră pregătită oricând, cu ochi iesiți din orbite, guri însetate de sânge și mesaj violent, să fie folosită pentru obținerea încă unui mandat. Un sistem atat de bine cadențat, o simfonie sinistră, coloana sonoră a celui mai real film de groază din istoria natională contemporană. Încurajarea infracționalității la toate nivelurile societății are ca scop vulnerabilizarea ei prin eventuale șantaje la cel mai mic derapaj de la scenariul scris riguros în birourile din Kiseleff, Victoriei sau de pe plajele din Brazilia.
Ăsta este scenariul apocaliptic de la care pornim crearea micului nostru grup reacționar. Mă simt acum, când dominarea imperiului dezastrului este aproape deplină, ca un luptator de gherilă, ca un insurgent din alianța rebelă a lui George Lucas. Vopsit pe față în culorile libertății și strângând între dinți o penița din care o să curgă valuri de cerneală în slujba dreptății absolute.
Ne-am întâlnit aseară în jungla urbană blocată de protestul taximetristilor să punem la cale o tactică de luptă împotriva lui Darth Sidious Dragnea și a acoliților săi dedicați iremediabil parții întunecate. Ne-am încins la dezbateri în jurul limonadelor sorbite cu paiul. Halal războinici! Am răspuns prezent chemării trompetelor de luptă o mână de Bucureșteni Noi. Toți oameni noi uniți de aceleași temeri, de aceleași aspirații, aceeași râvnă viscerală. Să ne recâstigăm țara, demnitatea, identitatea personală și națională. Alături de îndrumătoarea noastră copleșită de tirul întrebărilor, ne-am dat seama că, pe cât de diverse motivele prezenței la Matrioska, nu suntem singuri în suferința noastră. Primul test este Europa căreia trebuie să-i livrăm militanți ai bunul simț din rândurile noastre. Grea treabă! Mi-e teamă însă că este dramatic de târziu. Indiferent de rezultatul votului, va fi un examen pentru abilitățile noastre organizatorice. O probă pe care trebuie s-o trecem. Să ne facem simțită prezența și să ne facem auzite vocile. Câteodată și simpla prezență e bună. Practice makes perfect! Poate experiența aliaților noștri care au agitat apele penalilor, ne va fi de folos. Mica noastră ceată de haiduci doctrinari de dreapta fără ei, să nu ne mințim, nu are nicio șansă pentru un prag electoral decent. Nu ne-am decis dacă un singur candidat la președinție, Cioloș sau Johannis, ar fi un răspuns adecvat. Și dacă alegem să mergem pe două fronturi, tare mi-e teamă că ne vom călca pe bătături și ne vom fura căciula singuri. Nici Vlad, puciosean de-ai mei, nu sunt singur că este pregătit pentru primarie. Nici noi, membri +Plus, revoluționari de ocazie, cu mirosul de gaze lacrimogene încă impregnat în nări și haine, nu sunt sigur că suntem pregătiți pentru o luptă egală cu mașina de razboi murdar neocomunistă. Mă rog, datoria noastră este să încercăm. Și apoi să mai încercăm o dată. Și să ne păstrăm speranța că „Binili învinge!”
Trebuie să-mi redirecționez atenția către programul zilnic de birou, acolo unde prestez sârguincios și cu drag deseori, să-mi pot plăti dările către bugetul de stat. N-am vrea să rămână camarila escrocilor, clica mafioților, haita de vampiri electorali fără bani, nu? Poate vor să mai pună la cale un referendum discriminatoriu, poate va mai trebui construită o nouă aripă a catedralei neamului, unde să intri plin de căcat, să tragi pe nas niște aur pur din cădelniță și să ieși amnistiat și curat ca lacrima, gata pentru o nouă rundă de tâlhării.
Mai am multe de spus, doar ce m-am pornit. Avem multe de spus și mai ales multe de făcut.
Fie ca ăsta să devină momentul zero al unei construcții sănătoase. Ăla de care vorbim din iarna rece și sângeroasă a lui ‘89‚ ăla pentru care au murit peste o mie de visători cu suflete tinere.
Dacă ratăm din nou ... Mă opresc aici. Mi-e frică să mă gândesc mai departe.